Obligare emitere act administrativ. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr. 1272/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul G și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, consilier juridic, cu delegație la dosar și reprezentanta intimatului G, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.01.2010 s-a depus la dosar, de către intimatul G întâmpinare, comunicată cu reprezentanta recurentului.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului, învederând reprezentantei recurentului să pună concluzii și asupra cadrului procesual din perspectiva prevederilor art. 4 și 7 din Legea nr. 50/1991.
Reprezentanta recurentului arată că recursul este formulat în numele primarului, motivat de faptul că primăria nu are personalitate juridică, solicitând pe fond admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală și depune la dosar un extras din Ordinul nr. 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Reprezentanta intimatului G solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar, apreciind că primarul are calitate procesuală în cauză.
Curtea învederează reprezentantei intimatului G faptul că s-a eliberat un certificat de urbanism, care nu a fost contestat. Ulterior, eliberarea celui de-al doilea certificat nu s-a mai efectuat.
Reprezentanta recurentului arată că în cauză au fost emise două certificate de urbanism nefavorabile.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1272 din 5 iunie 2009 Tribunalul Sălajs -a admis acțiunea reclamantului G și a anulat certificatul de urbanism nr.1554 din 11.11.2008 și a obligt pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z prin PRIMAR, să-i elibereze, în condițiile legii, un nou certificat de urbanism cu mențiunea că "poate fi utilizat în scopul declarat, pentru construire CASĂ FAMILIALĂ P + M".
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea sa, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Z solicitând anularea certificatului de urbanism nr.1554 din 11.11.2008, iar pârâta să fie obligată la eliberarea unui nou certificat de urbanism cu mențiunea că "poate fi utilizat în scopul declarat pentru construire CASĂ FAMILIALĂ P + M".
În motivare s-a arătat că autoritatea administrativă locală a refuzat să-i elibereze reclamantului un certificat de urbanism pentru terenul situat în Z,-, în scopul propus și anume acela de a construi "CASĂ FAMILIALĂ " deși în alte situații similare au fost eliberate astfel de certificate, pentru aceeași zonă urbanistică.
Cercetând cauza, Tribunalul a constatat, în baza răspunsului formulat de Primăria municipiului Z, următoarele:
În Planul Urbanistic General () al municipiului Z, actual, precum și în valabil în perioada 1990 - 2000, str.- este situată în zona activităților productive, inserție servicii, favorizare implantare nepoluante. În această zonă se admit "locuințe strict necesare pentru asigurarea conducerii, supravegherii și pazei unităților subzonei".
Pentru că până în anul 1990 marea majoritate a construcțiilor existente pe această stradă erau locuințe individuale, s-au emis și după acest an autorizații de construire pentru case familiale.
Refuzul pârâtei în cazul reclamantului, se întemeiază pe aceea că noii beneficiari ai autorizațiilor de construire case familiale din anul 2007, 2008, deși cunoșteau din momentul solicitării acestora funcțiunea dominantă a zonei (activități productive, inserție servicii, favorizare implantare ) au solicitat în scris Primăriei desființarea unităților industriale existente, pe motiv că sunt poluante, cauză pentru care s-a decis sistarea emiterii autorizațiilor de construire case familiale sau construcții cu alte funcțiuni admise în dar care nu respectă condițiile privind suprafața minimă, frontul minim la stradă, situarea față de vecinățăți, conform, respectarea Codului civil privind servitutea de vedere și picurătură.
A rezultat așadar, din cele ce preced, că documentația de urbanism care a stat la baza elaborării, aprobat prin nr. 55/03.05.2000, nu a fost respectată în ce privește regimul economic și tehnic al zonei în discuție, având loc o modificare "de facto" a - ului, în această privință, cu acordul tacit al administrației.
În această situație, instanța a apreciat că singura soluție viabilă este aceea de a modifica - ul, în concordanță cu noile realități, cu ocazia elaborării noului, și nicidecum aceea de a sista emiterea autorizațiilor de construire pentru case familiare dacă, bineînțeles, acestea respectă condițiile privind suprafața minimă, frontul minim la stradă, situația față de vecinătăți, etc.
Prin urmare, refuzul administrației de a elibera reclamantului un certificat de urbanism în vederea construirii unei locuințe familiale, cu respectarea tuturor condițiilor tehnice prevăzute de legile și actele normative în vigoare - în aceleași condiții ca și ceilalți proprietari de terenuri din zona învecinată - doar pentru motive de ordin general, nu poate fi acceptat de instanță.
Această concluzie se impune în virtutea principiului fundamental al egalității în drepturi, prevăzute de art. 16 alin. (1) din Constituția României, conform căruia "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare".
Orice îngrădire sau limitare a exercitării dreptului de proprietate, cum este și interdicția de a construi - poate interveni doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege (general valabile pentru toți cetățenii care se găsesc în situații identice sau similare) și nicidecum pentru motive conjuncturale, cum sunt cele invocate în prezenta cauză.
Față de aceste aspecte, tribunalul, în baza art. 11 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului, a anulat certificatul de urbanism nr. 1554 din 11.11.2008 și a obligat pârâtul Primăria Municipiului Z prin Primar să-i elibereze, în condițiile legii un nou certificat de urbanism, în scopul declarat de a construi o casă familială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul municipiului Z, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul arată că prima etapă a procedurii de obținere a autorizației de construire în vederea edificării unei construcții o reprezintă obținerea certificatului de urbanism prevăzut de art.6 din Legea 50/1991 republicată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformtiate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art.4 abilitate să autorizeze lucrările de construcții și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții".
În vederea obținerii autorizației de construire, este necesară depunerea următoarelor documente prev.de art.7 din Legea nr.50/1991: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; dovada privind achitarea taxelor legale.
Intimatul a solicitat de două ori eliberarea unui certificat de urbanism în vederea construirii unei case familiale cu regim de înălțime dar prin Certificatul de urbanism nr.1554/11.11.2008 și, respectiv, nr.1610/ 25.11.2008 i s-a comunicat faptul că nu va putea edifica o astfel de construcție deoarece conform Planului Urbanistic General al municipiului Z întocmit în anul 2000, "amplasamentul propus este situat în zona activităților productive, inserție servicii și favorizare implantare unități mici și mijlocii".
Recurentul precizează că Ordinul nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede în art.28 alin.2: "în cazul în care scopul declarat de solicitant este autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar specificul obiectivului (funcțiune, accesibilitate, relații de vecinătate) nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului aprobate, ori dacă particularitățile amplasamentului (suprafață neconstruibilă ca urmare a unor interdicții sau servituți, a unor zone de protecție a dotărilor de infrastructură, rezerve de teren pentru investiții de interes public) nu permit realizarea investiției, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea expresă a incompatibilităților rezultate, precum și a imposibilității emiterii unei autorizații de construire pentru obiectivul propus".
De asemenea, conform art.57 alin.3 din același ordin "Autorizarea executării lucrărilor de construcții de orice fel pe terenurile descrise la alin. (2), este permisă numai în strictă corelare cu respectarea funcțiunilor stabilite prin prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, potrivit legii".
Recurentul mai arată că prin decizia nr.950/1998 Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ a stabilit că "refuzul autorității administrative de a elibera autorizația solicitată nu constituie încălcarea unui drept recunoscut de lege atâta vreme cât recurenta nu a respectat dispozițiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea construcțiilor și a încercat, ca prin obținerea autorizației, să acopere aceste încălcări".
De asemenea, mai arată recurentul, prin decizia civilă nr.1142/21.03.2003, secția de Contencios Administrativ a Curții Supreme de Justiție a stabilit că "instanța nu se putea substitui unei autorități în eliberarea certificatelor de urbanism și autorizației de construire pentru panouri publicitare, Primăria fiind abilitată să aprecieze dacă documentația depusă poate determina o soluționare favorabilă".
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Gas olicitat respingerea recursului înaintat de Primăria municipiului Z și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1-4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, republicată:
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.
2) Certificatul de urbanism se emite de autoritatile prevazute la art. 4, abilitate sa autorizeze lucrarile de constructii, si se elibereaza solicitantului in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, mentionandu-se in mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.
(3) Certificatul de urbanism se semneaza de catre presedintele consiliului judetean sau de primar, dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de catre persoana cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii administratiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.
(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării.
Din conținutul normelor legale mai sus evidențiate, se poate concluziona că primăria unei localității anume nu poate și nici nu este parte în raportul juridic de drept material administrativ născut ca urmare a solicitării de a obține un certificat administrativ.
Dimpotrivă, autoritățile publice care pot să rezolve favorabil cererea de obținere a certificatului de urbanism sunt expres și explicit menționate prin trimitere la textul art. 4 din Legea nr. 50/1991. Astfel acestea sunt: președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului B, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului B, ai orașelor si comunelor. Conform art. 4 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 50/1991 primarii orașelor și comunelor emit certificate de urbanism și, respectiv autorizații de construire, între altele, pentru lucrările care se execută în interitoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1, cu excepția celor care depasesc limita administrativ-teritoriala a unui sector si cele din extravilan.
Primăria comunei, orașului sau municipiului, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care are ca scop principal ducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local și a dispozițiilor primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În general, litigiul de contencios administrativ privește ca reclamant persoana ce se pretinde vătămată ca urmare a emiterii un ui act administrativ tipic sau în urma incidenței unui act administrativ atipic în sensul prevăzut la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 iar pârâtul este, în regulă generală, autoritatea administrativă care are competența și capacitatea de drept administrativ de a emite actul administrativ.
În speță, deși reclamantul se plânge prin intermediul acțiunii i se refuză eliberarea unui certificat de urbanism în sensul și în condițiile evidențiate de acesta a chemat în judecată Primăria municipiului Z în loc să cheme în judecată autoritatea administrativă care are competențe și capacitate de a sta în justiție într-un astfel de proces.
Curtea observă că la dosarul inițial înregistrat la Judecătoria Zalău întâmpinarea a fost formulată de Primarul municipiului Z, citată a fost în continuare Primăria iar litigiul a fost soluționat în contradictoriu cu Primăria municipiului
Având în vedere natura recursului și a recurentului, Curtea pus în discuție din oficiu ca motiv de ordine publică conform art. 306 alin. 2.pr.civ. cadrul procesual greșit în care a fost rezolvată acțiunea de contencios administrativ în fața instanței de fond sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 5.pr.civ. corelat cu art. 1 alin. 1, art. 2.1 lit. a) art. 2 alin. 2 art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, pentru a se putea soluționa corect și legal acțiunea de contencios administrativ, cu respectarea tuturor exigențelor în materie, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din să admită recursul cu consecința casării în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, instanța de fond, va urmări ca în conformitate cu prevederile legale mai sus analizate să se configureze corect cadrul procesual și în temeiul art. 161din Legea nr. 554/2004 va pune în discuția reclamantului necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a Primarului Municipiului Într-o astfel de ipostază va putea apoi să antameze fondul acuzei dedusă judecății ținând seama de toate criticile și apărările formulate în cauză inclusiv acelea aduse în discuție pe calea recursului și pe care Curtea nu le-a avut în vedere dat fiind regimul soluției din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI Z pentru PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, împotriva sentinței civile nr.1272 din 5 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red./Dact.SM.
5 ex./25.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
