Obligare emitere act administrativ. Sentința 624/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 624/2008
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
GREFIER: ---
La ordine fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantul, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 29 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, comisie din subordinea Cancelariei Primului Ministru, solicitând instanței ca autoritatea pârâtă să fie obligată să numească un evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în C-N,-, jud. C, înscris în CF nr. 10252 cu nr. top. 5885/2, în prezent înscris în CF nr. - nr. top. 5885/2 în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a mai solicitat ca pârâta să fie obligată să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/3 din imobilul menționat, ținând cont de valoarea stabilită prin raportul de evaluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că apartamentul menționat a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 618/1966.
În urma adoptării Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de unitate deținătoare a imobilului să emită o decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 10.04.2008 a formulat o cerere către prin care a solicitat ca în termen de 30 de zile să numească un evaluator care să efectueze lucrarea de specialitate în legătură cu acordarea de măsuri reparatorii în echivalent dreptului de proprietate asupra cotei de 1/3 din imobilul mai sus menționat.
Legea nr. 247/2005 nu stabilește nici un termen special iar HG ori deciziile Comisiei Centrale sunt acte administrative cu forță juridică inferioară legii, deci nu pot stabili ele însele un asemenea termen special.
Este adevărat că întreaga procedură de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire este dificil a fi parcursă în termenul general de 30 de zile însă pe de o parte, s-a solicitat ca în acest termen, autoritatea pârâtă măcar să numească un evaluator iar pe de altă parte întreaga procedură este necesar a fi parcursă într-un termen rezonabil și previzibil.
Într-o cauză similară Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 1960/2007 împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că Decizia nr. 2/2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a stabilit că evaluarea dosarelor are la bază un sistem aleatoriu.
De asemenea Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 461/2008 a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită titlul de despăgubiri.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, motivând că este prematură cererea pentru emiterea unei decizii, că procedura aplicabilă pentru transmiterea dosarelor către entitățile investite cu soluționarea notificărilor este prevăzută în art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Se mai susține că față de etapele ce trebuie parcurse în procedura prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii menționate, iar nu în baza cererii formulate de persoana îndreptățită.
Curtea analizând acțiunea formulată reține următoarele:
În urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 341/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin Decizia nr. 1941/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită o decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamant respectiv Decizia nr. 46/2008 prin care i s-a propus reclamantului acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 1/3 parte a imobilului situat în C-N-, jud.
Dosarul aferent deciziei nr. 46/2008 a fost transmis Secretarului Comisiei Centrale de către AVAS și a fost înregistrat sub nr. 39773/CC, urmând a fi soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art. 114 al. 1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea ei în vigoare să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005). Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art. 16 alin. 4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
În speță, reclamantul atacă actul administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ în termenul prevăzut de dispozițiile generale aplicabile în materie, acela de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Așa cum învederează și reclamantul, justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării dosarelor ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea competentă cu privire la dreptul său de a obține despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului și ulterior înregistrării dosarului la autoritatea administrativă în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor se creează reclamantului convingerea și legitimă că cererea lor va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii ce are ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceștia sunt îndreptățiți potrivit legii.
Conform prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementării, recunoașterii și apărării dreptului de proprietate.
Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea reține că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 46 din 27.02.2008, dispoziție neatacată printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor.
Reclamantul deși este îndreptățit în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul său patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat, considerent pentru care Curtea urmează a respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
Reclamantul utilizând de posibilitățile oferite de normele interne a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului lor.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
Se observă că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamant nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Această întârziere imputabilă autorității administrative, care intenționează să folosească un criteriu aleatoriu de soluționare a cererilor, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției, chiar dacă în speță vorbim de durata unei proceduri administrative preliminare.
De aceea, Curtea în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 2 alin. 1 lit. g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, va obliga autoritatea pârâtă să emită în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de 1/3 din imobilul înscris în CF nr. 10252 C-N nr. top 5885/2, situat în C-N-, jud. C, în prezent înscris în CF nr. - nr. top 5885/2.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, nu mai este necesară stabilirea unei obligații exprese în acest sens în sarcina pârâtei, astfel că acțiunea va fi admisă numai în parte, Curtea având în vedere și dispozițiile legale care enumeră în mod expres atribuțiile acestei comisii.
Pentru toate aceste considerente reținute anterior, apărările pârâtului apar ca nefondate urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în localitatea T str. -. - nr. 45, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâtul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca în termen de 30 zile de la rămânerea (definitivă) irevocabilă a hotărârii judecătorești să emită o decizie reprezentând titlu despăgubiri pentru cota de 1/3 din imobilul situat în C-N,-, identificat inițial în CF nr. 10252 nr. top. 5885/2, în prezent înscris în CF C nr. - nr. top. 5885/2.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.09.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./
4 ex./09.10.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip
