Obligare emitere act administrativ. Decizia 656/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 656/
Ședința publică din 16 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Municipiul O S, cu sediul în P-ța - nr.5, jud.H, împotriva sentinței nr.216/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă Fundația Căminul de al Bisericii Reformate OSp rin avocat, lipsă fiind recurentul-pârât Municipiul O
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante Fundația Căminul de al Bisericii Reformate O S, avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Învederează faptul că acordul tuturor vecinilor este necesar numai în cazul în care s-ar schimba natura spațiului, ori ei doresc amenajarea unui spațiu de joacă și a unui teren de sport la care vor avea acces și copiii proprietarilor ce locuiesc în cele 5 blocuri.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 216 din 13 februarie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamantei Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate cu sediul în O S, împotriva pârâtului Municipiul O S, prin Primar și a obligat pârâtul să emită pe seama reclamantei certificatul de urbanism referitor la amenajarea terenului de joacă și sport.
Prima instanță a reținut că la data de 14 iunie 2007 reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat emiterea Certificatului de urbanism în vederea amenajării terenului de joacă și sport, cerere respinsă, motivat prin faptul că a fost anulată HCL nr. 36/2002 privind aprobarea Grădinița și Centrul de Tineret din str. - - din O
Potrivit art. 15 alin. 3 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și cerințele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, document care se eliberează la cerere oricărui solicitant. În raport de prevederile Ordinului menționat, instanța de fond a reținut că certificatul de urbanism se întocmește dacă sunt întrunite cumulativ patru condiții și anume: cererea să fie adresată administrației îndreptățite, să elibereze actul, formularul cererii este completat integral și corect, dacă se face dovada achitării taxei legale și dacă elementele de identificare ale terenului sunt suficiente. În contextul celor arătate, instanța a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că în vederea emiterii certificatului de urbanism reclamanta, potrivit Anexei 1 Cap. A pct. 2.5.6 din Legea nr. 50/1991 trebuia să solicite acordul locatarilor din blocurile învecinate, deoarece acea anexă definește conținutul cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor în construcții.
Refuzul pârâtei s-a considerat nejustificat, deoarece în cazul în care scopul pentru care se solicită eliberarea certificatului de urbanism nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea incompatibilităților rezultate inclusiv cu posibilitatea sau, după caz, imposibilitatea realizării obiectivului de investiții.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Municipiul O S, solicitându-se modificarea parțială a sentinței în sensul obligării reclamantei intimate la respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 care prevede în mod expres necesitatea obținerii acordului vecinilor, exprimat în formă autentică. În motivare recurentul a insistat pe necesitatea respectării dispozițiilor Anexei 1 Cap. A pct. 2.5.6, la Legea nr. 50/1991 republicată, invocând și faptul că reclamanta nu a îndeplinit formalitățile legale privind încheierea actului adițional la contractul de concesiune nr. 2/2000.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în esență subliniindu-se că din analiza textului prevăzut în Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, invocată de recurentul pârât, rezultă că nu se cere acordul tuturor vecinilor, dat fiind numărul mare de locuitori din blocurile de locuințe. În plus, s-a invocat faptul că acest acord este necesar în situația în care construcțiile ce vor fi amplasate au altă destinație decât cea a construcțiilor învecinate or, amenajarea terenului de joacă și sport se află într-o situație diferită de cea a locuințelor.
S-a mai precizat că reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 993 din 23 mai 2000 și contractul de concesiune nr. 2/2000 în urma unui efort financiar consistent iar scopul declarat al fundației nu era ascuns nici pârâtului și nici locuitorilor din zonă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
În primul rând se observă că, în principiu recurentul pârât achiesează la hotărârea primei instanțe prin care este obligat să emită certificatul de urbanism dar, să fie obligată reclamanta să respecte Legea nr. 50/1991 republicată, în sensul obținerii acordului vecinilor exprimat în formă autentică.
O asemenea cerere formulată de recurentă este inadmisibilă, în primul rând că în cursul judecății primei instanțe nu a formulat vreo cerere reconvențională și în al doilea rând că, instanța a statuat că nu este justificat refuzul de a emite certificatul de urbanism care este practic un act de informare și care se eliberează la cerere, cu respectarea celor patru condiții cumulative, condiție care nu vizează îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de legea nr. 50/1991 republicată. Recurentul este în eroare asupra modului în care a dispus prima instanță, deoarece el nu este obligat să emită un act fără respectarea cerințelor legale ci doar să-și respecte obligația de a emite actul respectiv care va cuprinde datele informative prevăzute de Ordinul 1430/2005, date care pot sau nu să stea la baza emiterii autorizației de construcție, ca act administrativ de autoritate.
Faptul că solicitantul certificatului de urbanism care îndeplinește cerințele formale prevăzute la art. 6 alin. 1 și 4 din Legea nr. 50/1991, nu înțelege să respecte condițiile legale care să justifice eliberarea autorizației de construcție, este opțiunea acestei persoane care își asumă riscul previzibil. Solicitantul certificatului de urbanism și în final potențialul beneficiar al autorizației de construcție are obligații legale premergătoare emiterii actului administrativ de autoritate care nu se impun a fi analizate cu ocazia emiterii certificatului de urbanism, acesta putând conține și mențiunea cerințelor legale pe care le mai are de îndeplinit pentru autorizarea lucrării. Prin urmare, instanța nu este în măsură să oblige reclamanta să îndeplinească niște obligații în contextul în care neîndeplinirea lor este sancționată și prin urmare, este pe riscul solicitantului. Instanța de fond în mod corect a considerat că pârâtul nu poate în mod justificat să refuze eliberarea certificatului de urbanism, ca act de informare, al cărui conținut poate sau nu să fie în interesul solicitantului și ca act premergător unei autorizații de construcție.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul și va obliga pârâtul la cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Municipiul O S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 216 din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească reclamantei intimate Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate - O S, cheltuieli de judecată în cuantum de 2.380 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: E;
-16.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
