Obligare emitere act administrativ. Sentința 692/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILA NR. 692/2008

Ședința publică din data de 04.11.2008

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.

La apelul nominal se prezintă dl. avocat pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin fax, întâmpinare din partea pârâtei prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, nefiind parcursă în totalitate procedura administrativă specială prevăzută de Legea 247/2005.

Reprezentantul reclamantei învederează instanței faptul că a mai formulat și alte acțiuni înregistrate pe rolul Curții de APEL CLUJ în dosarele nr- și -, în care s-au admis cererile de chemare în judecată. Arată că nu are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150 proc.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, a se dispune obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în dosarul nr. 27500/CC, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin.7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, arată că acțiunea principală se întemeiază pe prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale - privind rezolvarea într-un termen rezonabil al cererii. De asemenea, solicită obligarea atât a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B - care are buget propriu, cât și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile a acesteia, precum și a cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Prin cererea formulată de reclamanta înregistrată pe rolul acestei Curți la 8.10.2008, s-a solicitat să fie obligată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR -COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, să emită o decizie de acordare titlurilor de despăgubiri în dosarul nr.27500/CC în conformitate cu disp.art.16 alin.7 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii spewciale privind regimul de stabilire și plată aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare evaluării efectuate în condițiile art.16 alin.5 și 6 ale Titlului Vii din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 52 mp, situat în C-N,-, cu nr.top 13836/1 înscris inițial în CF 5244 C și transcris în CF - C-N în favoarea Statului Român, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei (RON) cu titlu de penalități pe zi de întârziere executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că imobilul în cauză trecut în proprietatea Statului Român, iar în calitate de persoană îndreptățită, conform disp. art.3 alin.1 lit. și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 729 mp și acordarea de despăgubiri bănești pentru construcții și terenul în litigiu.

Prin art.5 al dispoziției nr.2036 din 13.06.2006 a Primarului mun. C- s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A formulat în data de 29.11.2007 o cerere de urgentare a emiterii dispoziției de restituire în echivalent imobilului, cerere înregistrată în evidențele pârâtei la care i s-a răspuns prin adresa nr.-/30.01.2008 în sensul că dosarul nr.27500/CC nu a fost selectat în vederea transmiterii către un evaluator autorizat.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a alteia din dosarele transmise comisiei, soluționarea cererii trebuia făcută în termen rezonabil, echitabil, conform prev.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din protocolul nr.1 adițional la convenție.

Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii. A invocat pe cale de excepție prematuritatea acțiunii arătând la început care este cadrul juridic procesual adecvat soluționării acestui litigiu precizând că cele două entități respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre aceste fiind reglementate prin acte normative distincte, respectiv Autoritatea nu are competențe în ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire o atare competență revenind exclusiv Comisiei. Mai apoi, Comisia a arătat și descris funcționarea acestei autorități și procedurile pe care le urmează în soluționarea cererilor ce-i sunt adresate.

Totodată, a combătut teza reclamantei conform căreia autoritatea ar fi refuzat nejustificat cererea invocând dispozițiile cuprinse în Titlul VII al legii nr.247/2005 care conține mai multe etape ce trebuie obligatoriu parcurse:

1) transmiterea și înregistrarea dosarelor (art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al legii nr.247/2005),

2) analizarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării (art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005),

3) etapa evaluării,

4) emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Autoritatea pârâtă mai arată că motivul pentru care nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce conțin propuneri pentru acordarea de despăgubiri, îl constituie numărul mare de dosare ce trebuie soluționate, etapele ce trebuie parcurse în cazul acestei proceduri, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare. In acest sens se invocă prev. pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr.247/2005 aprobate prin HG nr.1095/2005 potrivit cărora ordinea în care se vor soluționa dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale, că această din urmă autoritate a emis Decizia nr.2/28.02.2006 în care s-a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor este aleatorie incluzând în această procedură atât alegerea evaluatorului care efectuează lucrarea de specialitate cât și dosarul ce se înaintează evaluatorului, programul fiind derulat pe baza unui soft de calculator.

În contextul invocării excepției prematurității pârâta învederează că după primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, însă este vorba exclusiv de verificarea în cursul unei proceduri administrative speciale, a legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natura în ipoteza în care o atare măsură este cuprinsă într-o dispoziție/decizie motivată de restituire conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor și că nu este vorba de o verificare a legalității unei astfel de decizii/dispoziții adoptate în procedura administrativă de restituire, acest din urmă atribut fiind rezervat instanțelor judecătorești învestite cu judecarea contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite nemulțumite. După această verificare dosarele sunt transmise apoi, în modalitatea descrisă mai sus în vederea întocmirii raportului de evaluare în temeiul căruia Comisia Centrală emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, care poate fi valorificat în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 așa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:

Prin dispoziția nr.2036 din 13 iunie 2006 s- dispus în favoarea reclamantei ca pentru terenul construit în suprafață de 52 mp, situat în C-N,- acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Dosarul reclamantei fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr.27500/CC.

Aceasta a depus o cerere de urgentare a emiterii deciziei prin răspunsul nr.- din 30.01.2008, pârâta comunicându-i că nu i-a fost selectat dosarul în vederea transmiterii către un evaluator autorizat.

Prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin.3 din legea nr.20/2001.

Intr-o atare situație se află și reclamanta, deoarece prin Dispoziția Primarului municipiului C-N nr. 2036/13 iunie 2006 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din legea nr. 247/2005.

Această decizie a fost transmisă apoi împreună cu întreaga documentație înregistrată sub nr. 27500/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2006.

Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.

In cuprinsul Cap. al Titlului VII din Legea nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.

Autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost dotată de lege și prin actul administrativ normativ al Guvernului cu competența de a stabili ordinea soluționării dosarelor, însă în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativă nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituție și de celelalte legi.

Criteriul aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele ce-i sunt transmise comisiei. Altfel spus, cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul cum autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.

Justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune pentru caracterul aleatoriu al selectării dosarelor în vederea soluționării acestora ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea doar a acestui element aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se creează acestuia convingerea și legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes reclamantei ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceasta este îndreptățită potrivit legii.

Cetățeanul are dreptul la o bună administrație, exigență ce rezultă din legile interne și din actele internaționale la care România este parte ori din alte recomandări transmise de organizații internaționale din care face parte și România și pe care aceasta a declarat că și le însușește.

Având în vedere și preambulul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în care legiuitorul român afirmă fără echivoc principiile și direcțiile esențiale ale organizării judiciare din dreptul intern și unde se proclamă că organizarea judiciară este instituită având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoane private în principal în următoarele documente: Carta Internațională a Drepturilor Omului, Convenția pentru asigurarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Cu privire la aceste documente instanța are în vedere că dreptul la o bună administrație este reglementat de art.41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene adoptată cu prilejul Consiliului European de la din 2001, anexă la Tratatul d l Nisa, codul bunei conduite administrative edictat de Parlamentul European la 5.01.2005 și principiul bunei administrări așa cum este configurat în dreptul intern de art.4 lit.e din Legea nr. 571/2004. Totodată, se au în vedere și principiile ce rezultă din (2001) 9 Comitetului de Miniștri ai membre ale Consiliului Europei asupra modurilor alternative de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative și persoanele private din 5 sept.2001.

Prin Dispoziția emisă de autoritatea administrației publice locale reclamantei i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, că acest act nu a fost contestat de reclamantă, astfel se consideră că a achiesat la modalitatea de soluționare a notificării prin acordarea de despăgubiri, sens în care a și formulat cererea la Comisia centrală. Curtea reține astfel că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Din aceasta se desprinde concluzia că reclamanta deține un drept de creanță, drept pe care jurisprudența Curții Europene îl califică ca fiind un bun în sensul amintit anterior. Așa fiind, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României Curtea are în vedere hotărârile recente de condamnare a României în cauzele și și din 29 iunie 2006, din 12 octombrie 2006 ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele, și, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamantei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale, deoarece pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate este important de reținut că și termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă sunt socotite că fac parte din proces or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune rezolvarea acestor cereri într-un termen rezonabil, optim și previzibil.

De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 va admite acțiunea conform dispozitivului prezentei sentințe.

Va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 100 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere, sumă considerată de către instanță ca necesară și suficientă pentru executarea de către pârâtă sentinței, în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr.27500/CC.

Întrucât reprezentantul reclamantei nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, instanța în baza art.274 Cod proc.civ. va respinge cererea privind acordarea acestora.

Față de considerentele reținute anterior, excepția prematurității acțiunii formulată de reclamantă invocată de pârâtă se va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios formulată de reclamanta. în Ungaria,- apartamentul nr.13, cu domiciliul procesual ales în C-N, nr.7 apartamentul 7 jud.C, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, cu sediul în B, Sector 1, nr.202, B și în consecință:

- obligă pârâtul să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubiri potrivit art.16 al.7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - dosar nr. 27500/CC având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul situat administrativ în C N,-, imobil teren in suprafață de 52 mp.

Obligă pârâta să plătească suma de 100 RON cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării sentinței începând cu data rămânerii definitive si irevocabile și până la executare efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei în dosarul înregistrat sub nr. 27500/CC.

Respinge cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunțata în ședința publica din 4.11.2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. dact. GC

5 ex/21.11.2008

Președinte:Danusia Pușcașu
Judecători:Danusia Pușcașu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Sentința 692/2008. Curtea de Apel Cluj