Obligare emitere act administrativ. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 702 /2009-
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Băltărete Savina
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor contencios administrativ formulate de recurentul reclamant domiciliat în B, sector 3,-, cam. 15 și pârâtulSPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂcu sediul în O, str. -,nr.33, jud. B, împotriva sentinței nr. 358/CA din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - obligare emitere act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 10 decembrie, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 decembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 358/2009 Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență O și în consecință a obligat pârâtul în favoarea reclamantului la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de medic șef de secție în perioada cuprinsă între 01.08.2006 și 08.08.2008, precum și la plata unor daune morale în valoare de 30.000 EUR
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La solicitarea Autorității de Sănătate Publică B nr.7057/19.06.2006 adresată pârâtului, această unitate medicală a comunicat lista medicilor care, în opinia sa, îndeplineau condițiile legale pentru pensionare, printre care și reclamantul.
La rândul său, Autoritatea de Sănătate Publică B, prin adresa nr.7578 din 04.07.2006, a solicitat Ministerului Sănătății Publice să analizeze și să aprobe menținerea în funcția de medic șef de secție, în condițiile art.184 al 1 din 95/2006, a medicilor aflați pe lista comunicată de pârât, care, potrivit criteriilor acestuia îndeplineau vârsta legală de pensionare, printre aceștia numărându-se și reclamantul care la acea dată avea vârsta de 62 ani și 10 luni și deținea funcția de șef secție Secția Clinică de Diabet, boli de nutriție și metabolie, profesor universitar la Universitatea O -facultatea de medicină și farmacie, având titlul de doctor în științe medicale.
Prin adresa nr.VIII.d/EN/1676/06.07.2006, Ministerul Sănătății Publice a răspuns Autorității de Sănătate Publică B, la solicitarea acestei instituții, că s-a aprobat menținerea în funcție doar pentru d-l G, în vreme ce pentru celelalte persoane aflate pe listă, pentru care nu s-a primit aprobarea ministerului, este necesar ca Senatul Universității O să facă alte propuneri, pentru ocuparea funcțiilor de șefi de secții.
În temeiul acestei adrese, Senatul Universității Oaf ăcut propunerea pentru noul șef de secție al Secției Clinică de Diabet, boli de nutriție și metabolie, în persoana d-lui profesor, cu care, ulterior s-a și încheiat contractul de administrare nr.11593 din data de 25.07.2007.
În privința reclamantului, pârâtul a emis Hotărârea nr.579 din 25.07.2006, prin care s-a hotărât încetarea numirii în funcția de șef secție, începând cu data de 01.08.2006, urmând ca după această dată să desfășoare în continuare activitatea în funcția de execuție, la același loc de muncă și să se sisteze plata indemnizației de conducere.
După această dată, între reclamant, pe de o parte, și Ministerul Sănătății, Universitatea O și pârât, pe de altă parte, s-a purtat o vastă corespondență, din care rezultă că s-a comis o eroare în privința reclamantului, fără, însă, ca una dintre aceste autorități să-și asume culpa și să-și revoce actele deja emise.
În conformitate cu dispozițiile art.129 din 128/1997 privind Statutul personalului didactic "Profesorii universitari si conferentiarii universitari cu titlul stiintific de doctor pot ramâne în activitate pana la vârsta de 65 de ani", această dispoziție având caracter de normă specială față de dispozițiile 19/2000, care stabileau că vârsta legală de pensionare este de 62 ani.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, reclamantul care la acea dată avea vârsta de doar 62 ani și 10 luni și deținea funcția de șef secție Secția Clinică de Diabet, boli de nutriție și metabolie, profesor universitar la Universitatea O -facultatea de medicină și farmacie, având titlul de doctor în științe medicale, îndeplinea toate condițiile legale, stabilite în art.184 din 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pentru ocuparea funcției de șef de secție, nefiind necesar avizul Ministerului d e resort pentru menținerea sa în funcție.
Cu toate acestea, întrucât încetarea funcției sale s-a hotărât printr-un act administrativ, reclamantul avea obligația legală de urma procedura stabilită prin dispozițiile 554/2004 în vederea anulării efectelor acestuia, ceea ce nu s-a realizat.
Susținerile reclamantului în sensul că acest act administrativ a fost revocat de către Ministerul Sănătății prin adresa nr.VIII.d/73379/03.01.2008, nu sunt exacte, deoarece, pe de o parte, revocarea presupune o revenire asupra actului inițial a însăși autorității emitente, în speță a Spitalului Clinic Județean iar nu a Ministerului, iar pe de altă parte, revocarea trebuie făcută înainte ca actul administrativ să fi produs efecte în circuitul civil, aspect ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art.1al.6 din 554/2004.
Ori, în cauză, adresa nr.VIII.d/73379/03.01.2008 vine la peste un an de la data emiterii Hotărârii nr.579 din 25.07.2006, interval de timp în care aceasta a produs efecte incontestabile, constând numirea unui nou șef de secție în persoana numitului și încheierea contractul de administrare nr.11593 din data de 25.07.2007.
Ținând seama de faptul că reclamantul nu a înțeles să solicite în prealabil anularea Hotărârii nr.579 din 25.07.2006 și nici desființarea contractului de administrare încheiat de către pârât cu actualul șef de secție, precum și de împrejurarea că la data pronunțării sentinței reclamantul a împlinit vârsta de 65 ani, devenind incidente dispozițiile art.184 al.10 teza a doua din 95/2006 potrivit cărora"medicii în vârstă de cel puțin 65 de ani nu pot fi numiți în nici una din funcțiile de șef de secție", instanța va respinge cererea reclamantului constând în obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare cu reclamantul având ca obiect conducerea din calitate de șef de secție a Secției Clinice Diabet, nimeni neputând fi obligat la o prestație imposibilă.
Este de necontestat, însă, că prin emiterea hotărârii privind încetarea funcției deținute, cu nesocotirea dispozițiilor legale, reclamantului i s-a produs atât un prejudiciu material, constând lipsirea acestuia de plata indemnizației corespunzătoare funcției în intervalul cuprins între data de la care acesta act și-a produs efecte și data împlinirii de către reclamant a vârstei de 65 de ani (08.08.2008), cât și moral.
Prejudiciul moral, constă într-o atingere adusă acelor valori care definesc personalitatea cum sunt și cinstea, demnitatea, onoarea prestigiul profesional, drepturi care se bucură de ocrotire juridică, potrivit art.54 al.1 din.31/19954.
Legea nu distinge între cele două tipuri de prejudicii, ceea ce duce la concluzia că indiferent de natura lui, patrimonială sau morală, poate și trebuie să fie reparat pe cale pecuniară, instanța fiind chemată să constate existența daunelor materiale și morale, să stabilească întinderea acestora.
În privința cuantumului daunelor morale, în speță, instanța reține că se impune o corelare a despăgubirilor cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de reclamant.
În această ordine de idei, se reține, în temeiul înscrisurilor doveditoare depuse în probațiune că reclamantul este întemeietorul secției de diabet din cadrul spitalului orădean, că activitatea sa profesională și publicistică în domeniu se bucură de o largă recunoaștere, îndepărtarea intempestivă din funcția pe care o deținea, fiind de natură a-i provoca o suferință morală și de a duce atingere prestigiului profesional.
Cât privește întinderea prejudiciului, instanța apreciază, însă, că suma de 3.000 Euro este în măsură să acopere prejudiciul moral cauzat, fiind în concordanță și cu jurisprudența CEDO, în materie.
Împotriva acestei hotărâriau declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și admiterea primului capăt de cerere privind obligarea pârâtei la semnarea contractului de administrare cu acesta având ca obiect conducerea în calitate de șef de secție a secției Clinice Diabet precum și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro și pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ O, solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar respingerea în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului declarat de reclamant se arată că în mod corect a apreciat prima instanță că la data destituirii acestuia din funcția de șef de secție îndeplinea toate condițiile pentru a ocupa această funcție și cu toate acestea apreciază că în mod neîntemeiat, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la încheierea contractului de administrare.
Recurentul mai arată că a fost destituit din funcția de șef de secție ca urmare a unei erori care a avut la bază prezentarea de către pârâtă către Ministerul Sănătății de informații neadevărate legate de vârsta acestuia și pregătirea profesională. Atitudinea pârâtei nu s-a oprit la revocarea din funcția de șef secție, ci a mers până la desfacerea contractului de muncă, printr-o decizie ilegală anulată de către Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 423/LM /2009.
Hotărârea prin care recurentul fost destituit,a fost revocată de către Ministerul Sănătății prin adresa nr. VIII d/73379/3.01.2008, care dispune de asemenea și luarea măsurilor care se impun în vederea respectării legii. Pârâta nu a dat curs unei dispoziții imperative a Ministerului Sănătății, întrucât nu a făcut nici un demers în vederea respectării legii.
Avizele menționate de către pârât erau necesare doar pentru continuarea activității după vârsta de pensionare, astfel că la data revocării, recurentul nu avea nevoie de nici un aviz pentru menținerea în funcție.
Referitor la contractul de administrare nr. 11593 încheiat de pârât cu la data de 25.07.2007 recurentul, arată că prevalându-se de încheierea acestui contract la mai bine de 7 luni de la data la care Ministerul Sănătății a arătat că se impune menținerea recurentului în funcția de șef de secție, pârâtul își invocă propria culpă.
Cu privire la daunele morale arată că, prejudiciul moral suferit de acesta este mult mai mare decât cel stabilit de prima instanță.
Prin recursul declarat de către pârât se arată că prima instanță l-a obligat la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de medic șef secție în perioada 01.08.2006-08.08.2008 în favoarea reclamantului, deși acesta nu a solicitat plata acestor drepturi salariale.
Prima instanță în mod greșit a respins excepția tardivității plângerii prealabile, întrucât natura corectă a acțiunii este de încetare a efectelor Hot. Nr. 579/25.06.2006, iar în ceea ce privește excepția tardivității cererii de chemare în judecată în mod greșit prima instanță a avut în vedere data comunicării adresei nr. 8859/9.07.2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că prima instanță a depășit limitele cererii cu care a fost investită cercetând legalitatea Hotărârii Nr. 579/25.06.2006, fără să fie investită în acest sens, de asemenea hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor și totodată cuprinde motive contradictoriii întrucât deși instanța arată în considerente că este neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare, totuși constată că reclamantul are dreptul la plata unor daune materiale constând în drepturile salariale aferente perioadei în care a fost revocat din funcție precum și despăgubiri morale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârât cu privire la recursul declarat de către reclamant se solicită respingerea acestuia ca nefondat, iar prin întâmpinarea formulată de către reclamant cu privire la recursul declarat de către pârât se invocă excepția lipsei de interes în promovarea motivelor de recurs referitoare la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare întrucât prin hotărârea recurată acest capăt al acțiunii a fost respins.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în baza articolului 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat de către reclamant este nefondat și urmează a fi respins, recursul declarat de către pârât este fondat și urmează a fi admis, modificată hotărârea atacată și respinsă în totalitate acțiunea reclamantului.
Astfel, prin acțiunea formulată în cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare cu reclamantul, având ca obiect conducerea în calitate de șef de secție a secției clinice diabet, precum și daune materiale reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferente perioadei cuprinse între data la care era îndreptățit să exercite această funcție și până la numirea efectivă în funcție și daune morale de 100.000 EURO.
Prin hotărârea nr. 579/25.07.2006 emisă de pârât s-a dispus încetarea numirii în funcția de șef secție a reclamantului începând cu data de 01.08.2006, hotărâre care nu a fost atacată de către reclamant și care nu a fost nici revocată de către pârât, cum greșit susține recurentul reclamant.
Prin urmare, nefiind revocată și nici anulată de către instanța de judecată, această hotărâre își produce în continuare efectele, situație în care în mod corect a reținut prima instanță că este nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare cu reclamantul.
Prin adresa nr. VIII d/73379/3.01.2008 emisă de Ministerul Sănătății invocată de către recurent în motivele de recurs, se reține de către emitent faptul că Hot. Nr. 579/2006 nu respectă prevederile Legii nr. 95/2006, însă această hotărâre în mod corect nu a fost revocată de către organul emitent deoarece produsese deja efecte juridice, situație în care această hotărâre nu mai putea fi anulată decât de către instanța de judecată, printr-o acțiune formulată în acest sens.
Mai mult, la data de 25.07.2007, pârâtul a încheiat contractul de administrare nr. 11593 cu o altă persoană, care astfel îndeplinește în prezent funcția de medic șef de secție la Secția Clinică Diabet din cadrul pârâtului, acest contract nefiind desființat până în prezent.
Faptul că hotărârea nr. 579/2006, este sau nu legală, nu poate face obiectul cercetării acestei instanțe, întrucât instanța nu a fost sesizată în acest sens. Prima instanță în mod nelegal a verificat și legalitatea acestei hotărâri și a reținut în considerente faptul că aceasta este nelegală și ca atare reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor salariale pe perioada scursă de la data de 01.06.2006 până la 08.08.2008 precum și la plata unor daune morale.
Nefiind întemeiat primul capăt al acțiunii, aspect corect reținut de către prima instanță, aceasta în mod nelegal a obligat pârâtul la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 01.06.2006 până la 08.08.2008 și la plata daunelor morale.
Referitor la excepțiile lipsei plângerii prealabile și tardivității acțiunii, instanța de recurs constată că în mod corect au fost soluționate de către prima instanță prin respingerea acestora.
Motivul de recurs invocat de către pârât privind casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât prima instanță l-a obligat la plata drepturilor salariale deși reclamantul nu a solicitat plata acestora, este nefondat, deoarece prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat și plata drepturilor salariale ca un capăt secundar capătului principal care a atras competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ.
Excepția lipsei de interes în promovarea motivelor de recurs referitoare la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare, invocată de către recurentul în întâmpinarea formulată la recursul pârâtului, este neîntemeiată întrucât lipsa de interes poate fi invocată doar în ceea ce privește declararea căi de atac și nu cu referire la unul din motivele de recurs. Mai mult, prin recursul declarat de către pârât, acesta a înțeles să conteste legalitatea hotărârii atacate raportat la faptul că instanța a pronunțat sentința cu încălcarea principiului disponibilității, cercetând legalitatea unui înscris fără ca acest lucru să fie cerut deoarece a analizat legalitatea Hotărârii nr. 579/2006, deși reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare, fără să fie atacată sentința sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la semnarea contractului de administrare.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de către reclamant sunt neîntemeiate și în baza dispozițiile articolului 312 alineat1 cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat acest recurs și în temeiul articolului 304 punct 9 cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de către pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN O, modificată hotărârea atacată și respinsă în totalitatea acțiunea formulată de către reclamantul.
Va fi respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, formulată de către recurentul reclamant, întrucât a fost respinsă acțiunea formulată de către acesta.
Recurentul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant.
Admiteca fondat recursul declarat de recurentul pârâtSPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂcu sediul în O, str. -,nr.33, jud. B, împotriva sentinței nr. 358/CA din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, formulată de reclamantul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.S/21.12.2009
Jud fond
Dact./06.01.2010
2com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Băltărete Savina
