Obligare emitere act administrativ. Sentința 786/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 786
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat, cu delegație de substituire din partea avocatului, precum și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că pârâtul a depus la data de 24.02.2009, prin serviciul "registratură", întâmpinare.
Curtea acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției având în vedere că la data introducerii cererii în instanță se împlinise termenul de 6 luni în care reclamanta trebuia să formuleze acțiunea, prima cerere fiind depusă în septembrie 2006. Arată că pentru ultima cerere nu s-a împlinit termenul de 6 luni, astfel că este în termenul de răspuns.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Apreciază ca fiind actuală cererea atâta timp cât nu a fost rezolvată.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, constatarea refuzului pârâtului de a stabili data primirii actelor necesare redobândirii cetățeniei române și obligarea acestuia la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru). Solicită să se constate refuzul nejustificat pentru cererea din 30.07.2008. Depune practică judiciară în acest sens.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru argumentele expuse în întâmpinare. Față de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție depuse la dosar, în care s-a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile OG nr. 27/2002, apreciază că aceste prevederi îi privesc doar pe cetățenii români, cetățenii moldoveni nefiind cetățeni ai statului român.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2008, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, obligarea acestuia să stabilească de îndată data la care reclamanta să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, precum și la plata sumei de un leu cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că a depus cerere pentru programarea în vederea depunerii cererii și documentelor aferente pentru redobândirea cetățeniei române încă din 2006, după o prealabilă solicitare orală de primire a documentelor, la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, revenind cu două alte cereri în același sens în cursul anului 2008, fără succes însă. A invocat obligația de soluționare a cererii într-un termen rezonabil, termen care nu a fost respectat de pârât.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de24 februarie 2009, pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de prima cerere, formulată în anul 2006. Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, invocând în apărare numărul foarte mare de astfel de solicitări, peste 600.000, precum și dificultățile generate de spațiul prea mic al secției consulare, numărul restrâns de funcționari, astfel că cererile sunt procesate în ordine cronologică, fiind inechitabilă soluționarea "peste rând" a cererii reclamantei.
Examinând cererea reclamantei, Curtea reține următoarele:
1. Starea de fapt în prezenta cauză, necontestată de părțile litigante, se prezintă pe scurt astfel:
Reclamanta este cetățean al M care și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, sens în care, în luna septembrie a anului 2006, s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău pentru a depune cerere în acest sens.
I s-a recomandat să facă o cerere scrisă de programare/intenție, prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi programată ulterior în vederea depunerii actelor pentru redobândirea cetățeniei române.
Prima cerere scrisă a fost adresată secției consulare în data de 14 septembrie 2006, conform avizului de recepție nr. 54149 din 14.09.2006 ( 6).
Întrucât trecuseră doi ani de la depunerea acestei cereri și reclamanta nu a fost invitată pentru depunerea documentelor, aceasta a revenit cu cerere în același sens în data de 30 iulie 2008, trimisă prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire nr. 60671/30.07.2008 ( 7).
Urmare a adresei primite de la secția consulară, nr. /04.08.2008 ( 9) prin care era invitată să aștepte până în momentul în care cererea sa va fi procesată, reclamanta a revenit în data de 06.09.2008 cu cerere în același sens.
Răspunsul comunicat în data de 12 septembrie 2008 relevă aceleași aspecte, anume numărul foarte mare de cereri care trebuie procesate, moment în care reclamanta a ales calea acțiunii în justiție în vederea realizării dreptului său.
2. Examinând mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârât în raport de prima cerere a acesteia, Curtea o apreciază ca neîntemeiată.
Prezenta acțiune urmărește sancționarea instituției pârâte pentru nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Astfel, nici un moment reclamanta nu a solicitat expressis verbis sancționarea pârâtului pentru nesoluționarea în termenului legal a cererii sale din 2006, ci și-a privit demersul ca pe un tot unitar, așa cum va proceda și instanța, luând în calcul ultimele reveniri ale reclamantei.
Ceea ce reproșează implicit pârâtul reclamantei, adică pasivitatea pe care o sancționează prescrierea dreptului la acțiune, este exact ceea ce a profitat pârâtului, adică prelungirea, prin acordul tacit al reclamantei, a termenului de soluționare a cererii.
A împărtăși opinia pârâtului ar însemna a sancționa îngăduința cu care reclamanta a tratat această problemă, tocmai în considerarea realelor probleme întâmpinate de pârât în această chestiune.
3. Trecând la fondul problemei, Curtea reține că, potrivit disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 21/1991, "ersoanele p. care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. 1 și art. 10^1, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".
Din lecturarea acestui text reiese că solicitanții pot depune oricând cereri pentru redobândirea cetățeniei române, nefiind prevăzută nicăieri o procedură precum cea derulată de pârât, în sensul programării pentru depunerea cererii și a documentelor necesare. Prin urmare, reiese că ele trebuie primite pe loc, urmând a fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie.
Desigur că un termen legal nu este în mod necesar și termenul rezonabil pentru soluționarea unei anumite cereri.
Instituirea prin lege a unui anumit termen pentru soluționarea unei cereri nu induce decât o prezumție simplă a legiuitorului în sensul că termenul statuat ar fi suficient pentru soluționarea acelei cereri.
Practica ulterioară poate însă consacra un alt termen rezonabil, în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți întâmpinate în soluționarea cererilor, de măsura în care ele sunt imputabile instituției cu pricina
În situația de față, nimeni nu contestă numărul covârșitor de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutățile inerente în gestionarea unui asemenea număr de cereri, în condițiile personalului redus al secției consulare și al insuficienței spațiului, însă astfel de aspecte nu pot amâna la nesfârșit depunerea cererilor de către solicitanți.
Modul de organizare a activității instituției, legislația care îngreunează procedura și nu lasă loc alternativelor la depunerea cererilor, sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantei, iar până la un punct nici pârâtului; trecând însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei cereri, termen a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de pârât, mai exact ele nu îl pot exonera la nesfârșit de obligațiile sale, trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.
Pârâtul este cel mai în măsură pentru a formula, spre pildă, o simplă propunere de lege ferenda, care să permită, cu titlu de exemplu pentru degrevarea secției consulare din Republica M, depunerea acestor cereri (de redobândire a cetățeniei) și în România, la niște birouri pe care să le deschidă special în acest scop, urmând ca acest prim filtru (al verificării existenței actelor necesare) să fie exercitat în țară sau chiar depunerea lor direct la Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției.
O atare soluție ar fi justificată cu atât mai mult cu cât reglementarea din art. 12 alin. 2 vizat ușurarea demersurilor solicitanților, ajungându-se însă la contrariul acestei finalități urmărită de legiuitor, îngreunându-le demersurile până la anularea efectivă a dreptului.
Nu trebuie omis faptul că această procedură, pentru care reclamanta a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, este doar primul pas, constând efectiv în depunerea cererii sale și a documentelor aferente, urmând abia apoi procedura mult mai de durată a soluționării efective a cererii de către Direcția Cetățenie a Ministerului d e Justiție.
4. În lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciază că un termen de 6 luni poate fi considerat mai mult decât rezonabil în accepțiunea art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, " Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie".
Or, această obligație de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.
Văzând expirarea acestui termen, cererea reclamantei fiind mai veche de 2 ani, Curtea urmează a admite acțiunea și - în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - va obliga pârâtul să stabilească de îndată data la care reclamanta să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române.
5. Curtea consideră că, prin nesoluționarea cererii sale nu atât în termenul legal, ci nici măcar într-un termen rezonabil, reclamanta a fost prejudiciată prin prelungirea inerentă a întregii proceduri de examinare a cererii sale de redobândire a cetățeniei, încălcându-i-se, prin derizoriul obiectului cererii sale, adică simpla invitare la depunerea cererii, în raport de timpul consumat pentru aceasta, dreptul la examinarea cererii sale în timp rezonabil; instanța are în vedere conștiința neputinței, frustrarea încercată de reclamantă atunci când a conștientizat că, la ritmul de invitare a solicitanților pentru depunerea cererilor, nu ar fi ajuns în decursul întregii sale vieți la depunerea cel puțin a cererii sale, cu atât mai puțin la soluționarea ei și beneficiul eventualului drept câștigat, mai exact beneficiul pe care îl aduce cu sine redobândirea cetățeniei române, precum și intervalul de mai bine de 2 ani de la formularea cererii.
Pentru aceasta, Curtea apreciază că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unor daune morale simbolice de un leu este întru totul justificată, astfel că va obliga pârâtul în consecință, în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Problema cheltuielilor de judecată ale reclamantei nu va fi abordată de instanță, aceasta nefiind legal investită cu un atare capăt de cerere, cheltuielile de judecată fiind solicitate doar cu prilejul dezbaterii de fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat " ", în mun. B,-, -orp C,. 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în mun. B,-, sector 1, și, în consecință:
Obligă pârâtul să stabilească deîndată data la care reclamanta să fie invitată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de un leu cu titlu de daune morale.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.MN/MN
4 ex. 24.03.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
