Obligare emitere act administrativ. Decizia 851/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
DOSAR NR.7030,-
DECIZIA NR.851
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de pârâtulPRIMARUL COMUNEI -,cu sediul în comuna,-, județul P, împotriva deciziei nr.483/23.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimatul în revizuire G domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea de revizuire se află la al doilea termen de judecată, este motivată, iar la dosarul cauzei s-a depus o cerere de către revizuentă, prin care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, au răspuns revizuentul Primarul comunei, reprezentat de consilier juridic și intimatul în revizuire, G, reprezentat de avocat.
Consilier juridic având cuvântul pentru revizuentul Primarul comunei solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosarul cauzei înscrisuri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul în revizuire G solicită respingerea cererii formulată de revizuent, prin consilier juridic, întrucât codul d e procedură civilă nu prevede că în revizuire se pot depune înscrisuri.
De asemenea, avocat invocă excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului precum și excepția lipsei de interes.
Consilier juridic având cuvântul pentru revizuentul Primarul comunei precizează că dorește să depună la dosar procesul verbal de sancționare al intimatului în revizuire Totodată susține că instanța de recurs a acordat minus petita, pentru că, dacă tot considera că trebuie admis recursul, trebuia să se pronunțe pentru emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire, pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial, așa cum impuneau Inspectoratul de Stat în Construcții și Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a Teritoriului, Urbanism și Gestiunea.
Curtea pune în discuția părților cele două excepții invocate de intimatul în revizuire, prin apărător, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a revizuentului precum și excepția lipsei de interes.
Avocat având cuvântul pentru intimatul în revizuire G, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei precizează că acesta nu are calitate procesuală activă, nu are interes juridic, pentru că din punct de vedere al analizei normelor procedurale și a contextului, singurul care ar fi avut dreptul să formuleze cererea de revizuire ar fi fost G pentru că acestuia i s-a vătămat dreptul. Revizuentul se în drepturile intimatului și promovează o acțiune pentru a proteja dreptul acestuia, neexistând interes legal legitim.
Solicită respingerea cererii de revizuire pe excepție.
Consilier juridic având cuvântul pentru revizuentul Primarul comunei precizează că potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.50/1991 organele de control ale consiliilor județene sau locale, după caz, au obligația să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții, instanța de recurs s-a pronunțat doar pe un singur obiectiv, respectiv extindere locuință.
De asemenea, precizează că are calitate procesuală activă precum și interes în formularea prezentei acțiuni.
Avocat având cuvântul pentru intimatul în revizuire G, precizează că revizuentul, prin consilier juridic, a pus concluzii pe fond și nu pe excepții.
Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale active întrucât revizuenta a avut calitatea de pârât la fond și are calitatea procesuală de a formula cerere de revizuire în cauză.
Referitor la excepția lipsei de interes, Curtea apreciază că motivele invocate urmează a fi analizate în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire.
Cu privire la cererea formulată de revizuent prin care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, Curtea o respinge ca fiind neconcludentă, față de actele ce se dorește a fi depuse la dosar și având în vedere și faptul că revizuenta avea posibilitatea depunerii înscrisurilor până la acest moment.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru revizuentul Primarul comunei solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice de respingere a acțiunii introduse de
Susținând oral motivele cererii de revizuire, precizează că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, motiv de revizuire prevăzut de dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Precizează revizuentul că intimatul Gaf ost sancționat de mai multe ori de către Inspectoratul de Stat în Construcții, impunându-i-se să intre în legalitate cu supraetajarea construcției prin obținerea unei autorizații de construire
cu obiectivul extindere locuință și schimbare parțială de destinație pentru spațiu comercial și, după numeroase demersuri de autorizare, acesta a primit adresa IPJ P din data de 05.07.2007 prin care i se dă aviz favorabil pentru locuință și i se interzice destinația de spațiu comercial.
Susține că instanța de recurs a acordat minus petita întrucât trebuia să se pronunțe pentru emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial, așa cum impuneau Inspectoratul de Stat în Construcții și Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a teritoriului, Urbanism și Gestiunea.
Precizează că cererea de revizuire este admisibilă și solicită admiterea acesteia.
Avocat având cuvântul pentru intimatul în revizuire G solicită respingerea cererii de revizuire, nefiind admisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Autorizația nu s-a cerut și pentru parter, există autorizație pentru spațiul comercial din anul 1992, iar litigiul viza o extindere a construcției peste limitele autorizației. Intimatul a solicitat certificat de urbanism și nu schimbarea destinației spațiului.
Precizează că potrivit principiului disponibilității, intimatul Gaf ixat cadrul procesual, judecătorul nu poate da mai mult decât s-a cerut.
Susține că motivul de revizuire în sensul că instanța de recurs a acordat minus petita nu se regăsește printre motivele de revizuire prevăzute de art.322 Cod procedură civilă și nu există interes în formularea cererii de revizuire, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru revizuentul Primarul comunei, în replică, cu privire la excepția lipsei de interes, precizează că este obligația organelor de control ale consiliilor județene sau locale, după caz, să urmărească modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcții.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la nr- și ulterior precizată, reclamantul Gas olicitat obligarea Primarului comunei să dispună eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire solicitate anterior.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în comuna nr.453 și, întrucât se impunea o extindere a spațiului, a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, astfel că i s-a eliberat autorizația nr.6/1999, care este însă generică și susceptibilă de interpretare.
După edificarea construcției, ca urmare a controalelor efectuate, s-a stabilit că este necesară o nouă autorizație de construire sau o modificare a celei existente, astfel că reclamantul a obținut avizele necesare, întâmpinând dificultăți din partea Primăriei comunei și eliberându-i-se certificatul de urbanism nr.33/2007 - care nu era valabil, întrucât nu a fost stampilat, iar după ce a adresat mai multe cereri primăriei, aceasta i-a comunicat faptul că certificatul de urbanism
nr.33/2007 și-a pierdut valabilitatea, sens în care, cele mai multe avize au devenit inutile.
Reclamantul a mai arătat că, prin cererea nr.15619/2.10.2007, a cerut eliberarea unui nou certificat de urbanism, pentru aceeași supraetajare a imobilului precizat anterior și, deși P avizase favorabil extinderea, primăria a refuzat eliberarea certificatului, trecând mai mult de trei luni de la data depunerii cererii.
Numiții G și au formulat cerere de intervenție in interes propriu, învederând faptul că reclamantul a efectuat lucrări, fără autorizație, pe proprietatea lor, cu care se învecinează, că organele administrative au constatat abateri de la legislația în construcții și i-au aplicat numeroase amenzi contravenționale, iar, in final, instanțele judecătorești au dispus demolarea imobilului, precum și că reclamantul a obținut, în mod fraudulos, cadastrul și intabularea pe o porțiune din terenul intervenienților.
La termenul de judecată din data de 29.01.2008, tribunalul a pus in discuția părților cererea de intervenție în interes propriu, pe care a respins-o, ca inadmisibilă, apreciind că în cauză, față de obiectul acțiunii - eliberarea unei autorizații de construire - și față de caracterul exclusiv și personal al acestui act administrativ, rezultă că nu este admisibilă cererea de intervenție in interes propriu, intervenienții neputând invoca în favoarea lor, fie și in parte, dreptul subiectiv pus în discuție, în prezenta cauză.
Prinsentința nr. 448/4.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Tribunalul a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului (teren si construcție) din - jud. P, calitate în care a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, în vederea extinderii construcției, astfel că i s-a eliberat autorizația de construire nr.6/2/15.04.1999 - pentru extindere locuință și reconstrucție parțială, cu modificarea formei acoperișului construcției existente.
Ulterior, reclamantul a edificat supraetajarea clădirii, fără însă a respecta
prevederile autorizației menționate (pe care a considerat-o ca fiind generică și susceptibila de interpretare), aspecte care au fost constatate cu ocazia mai multor controale ale primăriei și Inspectoratului Județean în Construcții P, astfel că s-a impus intrarea în legalitate a reclamantului.
Reclamantul a solicitat pârâtului eliberarea unei completări la autorizația de construire inițială sau emiterea unei noi autorizații de construire, depunând în acest sens mai multe cereri la Primăria comunei, însă până la data introducerii prezentei acțiuni autorizația solicitată nu i-a fost eliberată.
S-a mai reținut că Primăria l-a acționat pe reclamant in judecată pentru demolarea clădirii edificate fără autorizație de construire, iar prin sentința nr.434/2007 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă prin decizia nr.323/2007 a Tribunalului Prahova, s-a dispus desființarea construcției edificate nelegal.
A concluzionat instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada că a depus pârâtului, alături de documentația aferentă cererii de eliberarea a unei noi autorizații de construire, și un raport de expertiză în sensul menționat anterior și nici nu a făcut dovada existenței acestuia. De altfel, nici în rapoartele de expertiză efectuate în cauză nu se face absolut nicio referire la aspectele menționate anterior,
iar sarcina probei pretențiilor formulate în fața instanței revine reclamantului, care a fost și asistat de apărător pe parcursul procesului.
Împotriva acestei sentințea declarat recurs reclamantul
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea, motivând refuzul pe prevederile art. 56 alin.3 din Ordinul nr.1430/27.08.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
Pârâtul Primarul comunei nu a solicitat niciodată un referat de expertiză tehnică, fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar; de asemenea, examinarea textului de lege invocat nu duce la concluzia că obligația revine reclamantului, ci pârâtului, care, în calitate de autoritate a administrației publice locale competente este obligată să procedeze la emiterea unei autorizații de construire, în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică.
A mai susținut recurentul că hotărârea instanței de fond este nulă, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci unele străine, în cauză subzistând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, astfel, se motivează pornind de la o situație care nu are legătură cu prezenta cauză, instanța referindu-se la hotărâri judecătorești care, pe lângă faptul că nu sunt producătoare de efecte juridice, dosarele fiind suspendare sau în curs de soluționare, nu au nicio legătură cu speța de față.
La data de 28.01.2009, recurentul a depus la dosar precizări la motivele de recurs, susținând că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a respins acțiunea, admițând apărarea pârâtului, conform căreia nu ar exista raport de expertiză de evaluare a rezistenței clădirii, potrivit art. 56 alin.3 din Ordinul nr. 1430/2005, întrucât, din luna septembrie 2007 Primarul comunei avea raportul de expertiză tehnică întocmită de expert, despre aceasta făcând referire chiar expertul, care a stabilit că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de toate pentru autorizarea construcției.
Prin întâmpinarea formulată la 28.01.2009, pârâtul a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, întrucât prevederile art. 56 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1430/26.08.2005 privind aprobarea Nomelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 au incidență în cauză, reglementând regimul juridic al emiterii certificatului de urbanism și pe cel al eliberării autorizației de construire.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7.pr.civilă, pârâtul arată că instanța de fond a motivat soluția pe situația de fapt existentă între părți, respectând principiul aflării adevărului, concluzionând că Primarul comunei, în mod justificat, a refuzat emiterea autorizației de construire și a certificatului de urbanism.
În dovedirea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a depus un raport
de expertiză tehnică întocmit de către SC Proiect P, precum și schița de plan aferentă acestei lucrări de specialitate.
Prin decizia nr.483/23.03.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.448 din data de
4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Orașului, a modificat în tot sentința recurată, iar pe fond a admis acțiunea precizată și a obligat pe intimatul pârât să elibereze recurentului reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul din,-, județul
Curtea a reținut că reclamantul G este proprietarul unui imobil situat în, nr. 453, județul P, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3614 din 2.09.1998 și a autorizației de construcție inițială, ulterior solicitând intimatei Primăria eliberarea unui certificat de urbanism și a unei noi autorizații de construcție, prin cererea înregistrată sub nr. 11019/17.07.2007. Întrucât autoritatea administrativă menționată a refuzat eliberarea acestor acte, titularul cererii s-a adresat instanței, solicitând obligarea primăriei la emiterea respectivelor acte. Până la această sesizare a instanței, reclamantul a purtat o întreagă corespondență cu intimata, în sensul solicitării expuse anterior, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la filele 6, 15 din dosarul de fond.
Atât în cursul acestei corespondențe, cât și prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, ca și în dosarul de recurs, intimata s-a apărat prin aceea că reclamantul ar utiliza spațiul construit în alte scopuri decât cele pentru care este autorizat din punct de vedere legal și că, în repetate rânduri, ar fi fost sancționat contravențional în baza Legii nr.50/1991, privind autorizarea în construcții. De asemenea, a mai susținut intimata și faptul că sus-numitul nu ar fi făcut demersurile necesare pentru întocmirea unui raport de expertiză tehnică, pentru eliberarea actelor respective, fapt pe care instanța de fond l-a reținut în motivarea sentinței recurate.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de recurs, încă din luna septembrie 2007, intimata se afla în posesia în posesia raportului de expertiză tehnică de specialitate întocmit de expertul autorizat M, care a evaluat calitativ și cantitativ lucrarea, a stabilit și faptul că din punct de vedere al rezistenței riscului calculat, construcția se încadrează în legislația în vigoare, fiind corespunzătoare disp. Legii 50/1991 și Ordinului nr. 1430 din 27.08.2005, iar studiul geotehnic întocmit la solicitarea recurentului arată că fundația construcției nu trebuie consolidată, deoarece corespunde standardelor legale și face posibilă eliberarea autorizației de construcție.
Pe de altă parte, în concluziile raportului de expertiză de specialitate, expert, proba administrată în fața instanței de fond și pe care aceasta a înlăturat-o în mod nejustificat, se arată, în mod clar, faptul că imobilul în cauză este edificat pe baza documentației întocmită de către experți de specialitate la solicitarea recurentului, însoțită de toate avizele menționate în certificatul de urbanism și că această construcție se extinde prin supraetajare, conform planșelor prezentate la dosar, supraetajare ce a respectat limitele acestor schițe, exact pe construcția existentă, fără evazări. Ceea ce este, însă, semnificativ, este faptul că expertiza judiciară concluzionează că sunt îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației de construire pentru extindere locuințe, construire copertină, luminator, alei carosabile și pietonale, parcare și utilități, specificând, încă o dată, faptul că există toarte avizele cerute în certificatul de urbanism, iar supraetajarea nu depășește suprafața construită la parter, în baza autorizației nr. 6/2/15.04.1999 și nu afectează proprietatea vecinilor și respectiv.
În legătură cu aceștia din urmă și cu litigiul existent între ei și reclamantul-recurent, fapt reținut de către instanța de fond ca un argument în susținerea soluției pronunțate, această apreciere, în sensul caracterului neîntemeiat al cererii recurentului, este eronată, cu atât mai mult cu cât, imobilul în cauză nu este construit pe hotar, astfel încât să împieteze asupra eventualei grănițuire ce va fi dispusă între terenurile părților, iar pentru parterul clădirii, așa cum am arătat anterior, există o autorizație de construcție respectată întocmai de către constructor, iar extinderea cu privire la care nu există această autorizație s-a realizat pe verticală, nedepășind suprafața construită la parter, așa cum a reținut expertul, în condițiile arătate anterior.
Curtea a apreciat faptul că soluția instanței de fond se întemeiază pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 7 alin.12 din Legea 50/1991, în sensul art. 304 pct.9 pr.civilă, iar atitudinea intimatei, prin neeliberarea actelor solicitate de către recurent, reprezintă un refuz nejustificat de soluționare, în termen legal, a cererii, în sensul art. 1 alin.1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ; în consecință, în considerarea acestor argumente, în baza art. 312 alin.1 și 3.pr.civilă, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, iar pe fond a admis acțiunea precizată și a obligat pe intimatul pârât să elibereze recurentului-reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul în cauză.
Împotriva acestei deciziia formulat cerere de revizuire pârâtul Primarul comunei, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că în anul 1998 intimatul Gac umpărat imobilul situat în comuna, str. -, - 720, nr.453, județul P, imobil ce se afla în stare de degradare. În anul 1999, vrând să renoveze construcția cumpărată, acesta a solicitat și i s-a eliberat autorizația de construire nr.6/2/15.04.1999 cu scopul extinderii locuinței și reconstrucției parțiale cu modificare formă acoperiș însă, cu toate acestea, a ignorat limitele de construire impuse și a edificat în locul modificării formei acoperișului un etaj la toate cele trei corpuri ale clădirii - C1, C2 și C3, această construcție fiind dedicată destinației de spațiu comercial - fapt ce reiese din furnizarea de informații de la Oficiul Registrului Comerțului
Intimatul Gaf ost sancționat de mai multe ori de către Inspectoratul de Stat în Construcții, impunându-i-se să intre în legalitate cu supraetajarea construcției prin obținerea unei autorizații de construire cu obiectivul extindere locuință și schimbare parțială de destinație pentru spațiu comercial și, după numeroase demersuri de autorizare, acesta a primit adresa IPJ P din data de 05.07.2007 prin care i se dă aviz favorabil pentru locuință și i se interzice destinația de spațiu comercial. Totodată, Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a Teritoriului, Urbanism și Gestiunea îi transmite acestuia adresa nr.5536/27.04.2007, unde se prevede obiectivul investiției a cărei autorizare se cere ca fiind extindere locuință și schimbare parțială de destinație pentru spațiu comercial.
Văzând că nu poate obține autorizarea pe schimbarea destinației pentru spațiu comercial, fiindcă IPJ P îi interzisese, deși atât Inspectoratul de Stat în
Construcții cât și Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a Teritoriului, Urbanism și Gestiunea îi impuseseră, domnul Gas chimbat solicitarea de autorizare din dublă destinație (locuință și spațiu comercial) în extindere locuință, cele două instituții anterior menționate specificând că pentru a intra în legalitate, trebuie eliberată o autorizație de construire de completare a primeia în ceea ce privește schimbarea de destinație, pentru că scopul ridicării construcției a fost de deschidere un punct comercial - bar și de autorizare a construirii etajului.
A mai susținut revizuentul că din considerentele deciziei atacate reiese că instanța de recurs îl obligă pe Primarul comunei la emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru obiectivul extindere locuință, construire copertină, luminator, alei carosabile și pietonale, parcare și utilități, însă din întreaga documentație depusă în vederea autorizării și a emiterii certificatului de urbanism, rezultă că autorizația de construire în vederea intrării în legalitate trebuia emisă pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial, întrucât în imobilul construit își desfășoară activitatea SC SRL al cărei asociat și administrator este
Arată revizuentul că autorizarea pentru schimbarea parțială a destinației în spațiu comercial se impunea conform art.3 lit.a din Legea nr.50/1991 modificată, mai ales în condițiile în care autorizația de construire nr.6/2/15.04.1999 care a fost nesocotită a fost emisă în vederea extinderii locuinței și reconstrucție parțială cu modificare formă acoperiș.
Susține că instanța de recurs a acordat minus petita pentru că, dacă tot considera că trebuie admis recursul, trebuia să se pronunțe pentru emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial, așa cum impuneau Inspectoratul de Stat în Construcții și Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a teritoriului, Urbanism și Gestiunea și, pronunțându-se doar pe un obiectiv, respectiv extindere locuință, instanța de recurs a aplicat discreționar legea și a făcut abstracție de art.3 lit.a) din Legea nr.50/1991 modificată și de cele impuse de către cele două instituții publice, din acțiune, precizarea la acțiune sau încheierile de ședință nerezultând că reclamantul și-ar fi precizat vreodată obiectul, în sensul restrângerii autorizației de construire solicitate și, prin urmare, obiectivul autorizației de intrare în legalitate era cel specificat de către Inspectoratul de Stat în Construcții și Consiliul Județean P - Direcția de Amenajare a Teritoriului, Urbanism și Gestiunea.
Consideră revizuentul că, nepronunțându-se asupra destinației de spațiu comercial, instanța de recurs a încurajat nerespectarea legislației în materia autorizării construcțiilor în vederea intrării în legalitate, inoculându-i domnului G ideea că o autorizație de construire pentru extindere locuință poate ține loc și pentru schimbarea destinației în comerț, ceea ce contravine art.3 lit.a din Legea nr.50/1991 modificată.
Precizează că instanța de recurs nu a putut stabili obiectul pricinii supuse judecății. La o analiză mai atentă a documentației depusă la dosar și a obiectivului autorizării impus de P și P, rezultă clar că actele administrative a căror emitere se solicită aveau ca scop extinderea locuinței și a schimbării de destinație în spațiu comercial.
În speță, nepronunțându-se asupra unui lucru ce s-a cerut, instanța de recurs a încălcat principiul legalității executării lucrărilor de construcții și, mai precis, art.3 lit.a din Legea nr.50/1991 modificată și art.12 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 aprobate prin Ordinul Ministrului transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1430/2005 modificat.
S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul pronunțări unei hotărâri legale și temeinice de respingere a acțiunii introduse de
Intimatul Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nelegală și netemeinică, susținând că aceasta nu este admisibilă deoarece nu se încadrează în prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă și nici într-o altă prevedere legală.
A susținut intimatul că în cererea formulată revizuentul Primarul comunei susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și sugerează că s-a acordat un minus petita, invocând decizia 458/22.01.2007 a ICCJ și susținând că nu s-a acordat ce s-a cerut, însă face o confuzie gravă, interpretând aberant norme de drept care sunt foarte clare.
Arată intimatul că revizuentul nu examinează acțiunea introductivă precizată și motivele de recurs ale recurentului-reclamant G care în baza principiului disponibilității stabilește prin cererile adresate instanței de judecată limitele litigiului dedus judecății, iar instanța trebuia să se pronunțe în raport cu petitul acțiunii și motivele invocate și nu cum dorește să interpreteze revizuentul obiectul pricinii.
Susține intimatul și faptul că instanța de judecată nu poate realiza plus petita, respectiv să se pronunțe în legătură cu cereri pe care G nu le-a formulat, respectiv nu a cerut schimbarea destinației locuinței, iar revizuentul, negăsind altă cale să împiedice executarea hotărârii definitive și irevocabile, într-o cale de reformare extraordinară, inventează un alt obiect al pricinii și susține că instanța de judecată nu s-ar fi pronunțat în legătură cu schimbarea destinației locuinței în spațiu comercial, deși nu s-a cerut.
Situația este aberantă pentru că nu s-a cerut niciodată instanței schimbarea destinației locuinței și nici nu era necesar, deoarece acel spațiu comercial d e care face caz se află la parterul imobilului, iar pentru acesta există autorizație de construcție legală emisă în anul 1999 precum și autorizație de funcționare.
Revizuentul își invocă propria culpă pentru că la fond și recurs nu a invocat pe calea întâmpinărilor o eventuală inadmisibilitate a cererii pe motiv că ar fi necesară și o autorizare a schimbării destinației locuinței la etaj în spațiul comercial și de altfel, la fond și recurs nu a formulat nicio asemenea apărare.
Precizează intimatul că într-o cerere de revizuire nu se pot formula apărări de fond sau reinventarea motivelor de revizuire cu scopul vădit de a împiedica realizarea justiției, executarea unei hotărâri judecătorești clare imperative, definitive și irevocabile, pentru a-și susține afinii și a șicana cetățenii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire invocate, și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul Gas olicitat obligarea Primarului comunei să dispună eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire solicitate anterior, cu motivarea că este proprietarul imobilului situat în comuna nr.453 și, întrucât se impunea o extindere a spațiului, a solicitat eliberarea unei autorizații de construire, i s-a eliberat autorizația nr.6/1999, iar după edificarea construcției, s-a stabilit că este necesară o nouă autorizație de construire sau o modificare a celei existente, astfel că a cerut eliberarea unui nou certificat de urbanism, a obținut avizele necesare, pentru supraetajarea imobilului, iar primăria a refuzat eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Prinsentința nr. 448/4.11.2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, iar prindecizia nr.483/23.03.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, iar pe fond a admis acțiunea precizată și a obligat pe intimatul pârât să elibereze recurentului reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul din,-, județul
Curtea a reținut că reclamantul este proprietarul unui imobil dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3614 din 2.09.1998 și a autorizației de construcție inițială, ulterior a solicitat pârâtei eliberarea unui certificat de urbanism și a unei noi autorizații de construcție, prin cererea înregistrată sub nr. 11019/17.07.2007. Întrucât autoritatea administrativă menționată a refuzat eliberarea acestor acte, titularul cererii s-a adresat instanței, solicitând obligarea primăriei la emiterea respectivelor acte. Intimata s-a apărat prin aceea că reclamantul ar utiliza spațiul construit în alte scopuri decât cele pentru care este autorizat din punct de vedere legal.
Instanța de recurs a arătat însă că, încă din luna septembrie 2007, intimata se afla în posesia raportului de expertiză tehnică de specialitate care a stabilit și faptul că din punct de vedere al rezistenței riscului calculat, construcția se încadrează în legislația în vigoare, pe de altă parte, în concluziile raportului de expertiză de specialitate, proba administrată în fața instanței de fond se arată, în mod clar, faptul că imobilul în cauză este edificat pe baza documentației, însoțită de toate avizele menționate în certificatul de urbanism și că această construcție se extinde prin supraetajare, fiind îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației de construire pentru extindere locuințe, construire copertină, luminator, alei carosabile și pietonale, parcare și utilități.
Pentru parterul clădirii există o autorizație de construcție respectată întocmai de către constructor, iar extinderea cu privire la care nu există această autorizație s-a realizat pe verticală, nedepășind suprafața construită la parter, așa cum a reținut expertul, în condițiile arătate anterior.
Curtea a apreciat astfel că atitudinea pârâtei reprezintă un refuz nejustificat de soluționare, în termen legal, a cererii, în sensul art. 1 alin.1 din Legea 554/2004, a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, iar pe fond a admis acțiunea precizată și a obligat pe intimatul pârât să elibereze recurentului-reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție privind imobilul în cauză.
Împotriva acestei deciziia formulat cerere de revizuire pârâtul Primarul comunei, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Conform dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă,evizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Curtea constată că, prin decizia pronunțată în recurs, împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire, s-a evocat fondul cauzei, iar revizuentul își încadrează criticile formulate în motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește interesul în formularea cererii de revizuire, este necesar ca pârâtul să justifice interesul său în formularea cererii de revizuire prin motivele concrete invocate, se constată că se invocă un minus petita, faptul că instanța a acordat mai putin decât ceea ce a solicitat reclamantul, interesul de a formula cererea de revizuire pentru acest motiv aparținând reclamantului.
Textul art. 322 pct. 2 este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențe dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat, față de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Revizuentul invocă un minus petita, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, motiv ce poate fi invocat atunci când instanța nu a soluționat cererea cu care a fost învestită, prin lucru cerut fiind avută în vedere cererea care a format obiectul litigiului, care a determinat limitele acestuia și a stabilit obiectul pricinii.
urtea constată că eclamantul a solicitat eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru extinderea imobilului pentru care obținuse anterior certificat de urbanism și autorizație de construire, iar prin decizia nr.483/23.03.2009 a cărei revizuire se solicită, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a modificat în tot sentința recurată, a admis acțiunea precizată și a obligat intimatul pârât să elibereze recurentului reclamant certificat de urbanism și autorizație de construcție,
Motivele cererii de revizuire invocate de revizuent se referă la faptul că instanța a obligat pârâtul la emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru obiectivul extindere locuință, construire copertină, luminator, alei carosabile și pietonale, parcare și utilități, însă din întreaga documentație depusă în vederea autorizării și a emiterii certificatului de urbanism, rezultă că autorizația de construire în vederea intrării în legalitate trebuia emisă pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial.
Susține revizuentul că instanța de recurs a acordat minus petita, întrucât trebuia să se pronunțe pentru emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial. Pronunțându-se doar pentru extindere locuință, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra destinației de spațiu comercial, actele administrative a căror emitere se solicită, având ca scop extinderea locuinței și a schimbării de destinație în spațiu comercial.
Curtea constată însă că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele acțiunii precizate cu care reclamantul a investit instanța de fond, aceea de eliberare aac ertificatului de urbanism și a autorizației de construcție solicitate, care vizau
extinderea locuinței, obiectul cererii de chemare în judecată nefiind cererea de eliberare a certificatului de urbanism și a autorizației de construcție pentru dublă destinație - locuință și spațiu comercial.
Pentru aceste motive, curtea constată că nu este incident în cauză motivul de revizuire invocat de revizuent, prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, considerente pentru care va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de pârâtulPRIMARUL COMUNEI -,cu sediul în comuna,-, județul P, împotriva deciziei nr.483/23.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimatul în revizuireGdomiciliat în comuna, sat, județul
Obligă revizuentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red./CC
2 ex/26.06.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
