Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.539/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 518/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MINICIPIULUI C, având ca obiect obligația de face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși reclamantul a fost citat cu această mențiune - fila 5 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 18.06.2008 pârâtul a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Reprezentanta reclamantului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat și comunică către reprezentanta reclamantului un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, fără cheltuieli de judecată, arătând că refuzul autorităților de a emite autorizația de construcție este un abuz de drept în contextul în care nu este amenajat un nou apartament, ci doar compartimentări interioare la pod și demisol imobil. Arată că reclamantul și-a asumat culpa, și-a îndeplinit obligațiile pecuniare și a făcut demersuri în sensul obținerii autorizației de construire în vederea intrării în legalitate.
Menționează, de asemenea, că modificările aduse la imobil sunt minime, respectiv o boxă este împărțită în 2 părți distincte și care nu conduce la crearea unor apartamente noi, așa cum este definit apartamentul în cuprinsul legii locuinței, iar autoritățile, cu rea credință, au refuzat emiterea autorizației, deși prin procesul verbal de contravenție s-a dispus tocmai intrarea în legalitate.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 581 pronunțată la data de 21.03.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva PRIMARULUI MUNICIPIULUI C-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în mod concret a fost respinsă cererea de autorizare a noilor lucrări întrucât în folosul reclamantului a fost autorizată ridicarea unui imobil în regim de înălțime cu 6 apartamente, iar lucrările de compartimentare executate de acesta ar crește numărul apartamentelor, încălcându-se astfel nr. 626/2006, potrivit căruia zonele de extindere a intravilanului aprobat prin conform 792/1999 în = numărul maxim de apartamente este de 6 apartamente.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și a obligării pârâtului la eliberarea autorizației de construire pentru lucrări de compartimentare pod și demisol imobil, conform cererii înregistrate sub nr-; cu cheltuieli de judecată în tot cursul procesului.
În motivarea celor solicitate, recurentul susține că refuzul eliberării autorizației este nejustificat, deoarece prin compartimentare, numărului apartamentelor nu se modifică; dispozițiile hotărârii evocate nu se aplică situației particulare, dat fiind faptul că nu este în culpă pentru neîndeplinirea obligației instituite prin procesul-verbal încheiat în sarcina sa, întrucât a procedat la efectuarea demersurilor.
În dezvoltarea acestor aspecte, recurentul arată că, în calitate de proprietar al imobilului situat pe str. - nr. 5, executat lucrări de compartimentare interioară în podul și demisolul imobilului, după eliberarea dovezii de luare în folosință, iar pentru acestea i-a fost aplicată amendă, dar și măsura complementară a obținerii autorizației, sens în care s-a adresat intimatului, însă cu toate solicitările, acesta a găsit de cuviință să formuleze cerere în instanță pentru obligarea la desființarea lucrărilor ca fiind realizate nelegal.
Din cuprinsul documentației aflate la dosar, arată recurentul, rezultă că aceste lucrări sunt efectiv de compartimentare interioară, modificările fiind minime: o boxă este împărțită în două părți distincte printr-un perete ales în variantă constructivă ușoară (la demisol) și crearea a două boxe distincte cu intrări separate (în pod). Aceste modificări, se arată, evident că nu duc la crearea de apartamente noi, distincte, așa cum noțiunea de apartament este definită în cuprinsul legii locuinței, ca având minim o cameră și ca dependințe obligatorii grup sanitar și bucătărie, întrucât compartimentarea unei boxe prin păstrarea aceleiași funcțiuni - tot de boxă - nu duce la schimbarea destinației și nici la crearea minimului necesar arătat anterior, astfel că hotărârea cu privire la construcțiile mici adoptate în anul 2006, la care face referire instanța, este irelevantă, întrucât numărul de apartamente nu se modifică.
Tot, astfel mai arată recurentul că, după sancționarea sa prin procesul-verbal prin care s-a dispus intrarea în legalitate, a adresat o nouă cerere de eliberare a autorizației la care a primit îndrumarul nr-, în sensul completării documentației și ca atare, dat fiind demersurile făcute, la care a fost obligat, refuzul eliberării autorizației este nejustificat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, susținând că motivele invocate prin recurs sunt nefondate. Astfel se arată că, din documentația aflată la dosar, rezultă că se creează cel puțin două apartamente, fiind încălcate astfel dispozițiile nr. 626/2006, având în vedere faptul că prin autorizația nr. 678/2005 s-a autorizat un imobil în regim de înălțime cu 6 apartamente.
Cât privește aspectul legat de faptul că, prin procesul-verbal nr. 180/2005 a fost amendat, se arată că, prin același act s-a dispus intrarea în legalitate într-un termen de 60 de zile, în caz contrar, lucrările urmând a fi desființate și întrucât recurentul nu s-a conformat, s-a formulat acțiune în instanță pentru desființarea lucrărilor.
Referitor la demersurile adresate, intimatul arată că aceste susțineri sunt reale, însă demersul este ulterior acțiunii de desființare a lucrărilor, iar între data procesului-verbal și data formulării acțiunii a existat un interval de timp rezonabil pentru a se solicita și obține autorizația.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu dispozițiile în baza cărora s-a fundamentat soluția, Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că, prin cererea introductivă de instanță, recurentul, în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N, a solicitat instanței a fi obligat pârâtul la eliberarea autorizației de construire pentru lucrări de compartimentare pod și demisol imobil, conform cererii înregistrate sub nr. 67,-.
În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că s-a solicitat pârâtului, în baza documentației, eliberarea autorizației de construire pentru lucrări de compartimentare pod și demisol la proprietatea sa, dar prin adresa comunicată la data de 06.09.2007 i s-a respins solicitarea, în considerarea că autorizația suplimentării numărului de apartamente în podul existent, apare ca fiind contrară dispozițiilor cuprinse în hotărârile de consiliu cu incidență în materie, însă acest refuz este nejustificat, dat fiind că modificările vizând compartimentarea nu vizează POT și, iar prin procesul-verbal din 2005, odată cu aplicarea amenzii, s-a statuat măsura complementară a obținerii autorizației.
Cererea astfel motivată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat, se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a elibera autorizația de construire, că prin acest refuz i s-ar aduce vătămare într-un drept recunoscut de lege.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate printr-un act administrative sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim".
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță, nu se poate reține incidența dispozițiilor menționate, întrucât refuzul nu poate fi calificat ca fiind rezultatul excesului. Astfel, se reține că, potrivit Legii nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcție este permisă numai în baza autorizației de construire ce se eliberează în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii, a cerințelor impuse prin certificatul de urbanism, precum și a avizelor și acordurilor exprimate.
Cu alte cuvinte, lucrările nu se pot efectua mai înainte de autorizare, iar autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția de a fi respectată legea, PUZ aprobate prin hotărâri ale consiliului local, a respectării actelor normative adoptate de entitățile locale în materie. Din această ultimă perspectivă, prin nr. 626/2006 s-a statuat că în zonele de extindere a intravilanului aprobat prin conform nr. 792/1999 în = numărul maxim de apartamente este de 6 apartamente.
Modificările cerute a fi autorizate de autorizate de compartimentare, pod și demisol, duc însă la extinderea numărului de apartamente peste limita cerută prin hotărârea consiliului local mai sus menționată. Acest aspect se deduce din documentația depusă, respectiv memoriu tehnic de compartimentare ( 42 dosar fond) și memoriu tehnic de instalații ( 63 dosar fond). Astfel memoriu tehnic de compartimentare în capitolul privind regimul juridic relevă că pe terenul din C-N, str. - - s-a obținut autorizația de construcție nr. 678/2005 pentru executare de lucrări clădire cu 6 apartamente; că apartamentele au fost vândute după cum urmează: 1 - beneficiar și soția; 2. - beneficiar și soția; 3.. 1 - beneficiar ; 4.. 1 - rămas în proprietatea familiilor; 5.. 2 - beneficiar - și soția și -; 6.. 2 - și soția;: Ondin, și soția; D: 1/3 și soția (. 1), 2/3 rămas în proprietatea familiilor; D: 1/3 - și soția (. 5), 2/3 rămas în proprietatea familiilor.
Același memoriu în capitolul "" prevede în demisol și baie, iar în capitolul "Structură" prevede ca "pardoselilevor fi parchet în camere,gresieîn casa scărilor, holuri,bucătării, băi, gresie antiderapantă pe terase și balcoane și ciment sclivisit în spațiile de la demisol".
Tot astfel în capitolul "Instalații" se relevă că încălzirea locuințelor se realizează princentrală termică proprie.
Memoriu tehnic de instalații în capitolul "Instalația interioară sanitară" prevede ca:în podși în incintabucătărieise prevede racord de apă pentrualimentarea centralei termice, înbucătăria din podulcasei semonteazăspălător cu picior, iar lademisolse găseșteun grup sanitarechipat culavoar, o cadă de duș și un;în podse găsesc două grupuri sanitare fiecare echipat, iar lanivelul 2 al poduluise găsește un grup sanitar echipat.
Din documentația prezentată se observă că modificările au în vedere camere, bucătărie, băi și nu simple boxe sau compartimentări cum susține recurentul. Or, în aceste circumstanțe, ale celor rezultate din acte și din prevederile hotărârii consiliului local vizând numărul de apartamente și locuințele colective mici ce nu poate depăși 6, refuzul intimatului nu poate fi considerat nejustificat.
Legat însă de refuz, susține recurentul, că este nejustificat din perspectiva că pentru lucrările respective a fost amendat și odată cu acesta i-a fost pus în vedere să intre în legalitate, sens în care a și făcut demersuri pentru obținerea autorizației. Atare susținere nu poate fi susținută întrucât intrarea în legalitate impune întocmirea unor documentații cu respectarea legii, a normelor și actelor normative speciale; nu înseamnă doar întocmirea de documente și solicitarea autorizației, ci aceasta presupune desființarea celor edificate cu nerespectarea cerințelor impuse de lege, de regulamente și norme și de acte cu caracter normativ adoptate de deliberativul local.
A accepta punctul de vedere al recurentului sub acest din urmă aspect, înseamnă a permite efectuarea de construcții cu nerespectarea regulamentelor și a normelor în materie de construcții și în condițiile creării unei situații favorabile față de alți cetățeni cărora li se impune și nu li se permite efectuarea de construcții decât cu respectarea actelor în materie a, aprobate a, ceea ce nu este permis.
Desigur se susține de către recurent că hotărârea nu este aplicabilă situației particulare, întrucât se solicită compartimentarea, iar acestea sunt modificări ce nu duc la extindere, la schimbarea destinației. O astfel de susținere nu poate fi primită întrucât indiferent de modificare, limitele ce trebuie respectate sunt cele stabilite de actele normative în materie de construcții, ce includ și hotărâri ale consiliului local vizând numărul de apartamente și locuințe individuale și colective mici, parcări, staționări și alte asemenea. Din această perspectivă, autoritatea îndrituită a elibera autorizație este obligată să verifice cele solicitate în funcție de respectarea cerințelor impuse. Or, limitele impuse prin hotărârea deliberativului nu sunt respectate. Actele, așa cum s-a arătat mai sus, relevă o cu totul altă situație decât a compartimentării în boxe și anexe, că în pod, cât în demisol, unde erau autorizate anterior garaje (pentru parcarea autovehiculelor) sunt locuințe (camere, băi, bucătării cu centrale termice proprii). Ca atare, câtă vreme cerințele nu pot fi respectate nu poate fi impusă autorității de a emite un act cu încălcarea dispozițiilor legale, iar din această perspectivă, soluția primei instanțe este corectă.
Prin urmare față de cele ce preced, reținând că în raport de actele dosarului în cauză nu este întrunită cerința cerută pentru admisibilitatea acțiunii fundamentată pe legea contenciosului; că raportat la acestea, reținerile din hotărârea atacată nu sunt greșite, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 518 din 21 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - pt. - -
plecată în semnează
PRIM GREFIER
Red.
dact /2 ex./16.07.2008.
jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
