Obligația de a face. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.890
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâtul --, împotriva Sentinței civile nr. 357 din 17 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent -- personal și reprezentantul reclamanților intimați și, avocat de la Baroul Maramureș, cu împuternicire avocațială la fila 8 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații, o dată cu citația.
La data de 15 mai 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamanților intimați și, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat.
La data de 28 mai 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Primarul municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul recurent -- face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, cu factură în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 1 leu, astfel încât recursul este legal timbrat.
Reprezentantul reclamanților intimați și face dovada achitării diferenței la taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei, astfel încât fondul cauzei este legal timbrat.
Sub aspectul timbrării instanța este legal sesizată.
Întrebat fiind recurentul arată că a angajat-o pe doamna avocat și că dorește să fie reprezentat în această cauză.
Totodată recurentul depune la dosar note de ședință, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamanților intimați.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă de reclamanți cu pârâtul recurent care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea depusă într-un singur exemplar de către pârâtul Primarul municipiului B-
La întrebarea instanței, pârâtul recurent arată că nu a angajat-o pe doamna avocat pentru reprezentare în recurs, ci pentru redactarea notelor de ședință și revine asupra solicitării de lăsare a cauzei la a doua strigare.
Curtea, din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică excepția inadmisibilității recursului din perspectiva lipsei de interes și raportat la faptul că în primă instanță s-a renunțat la judecată, respectiv invocă prevederile art. 246.pr.civ. recursul fiind formulat în alte limite.
La solicitarea instanței de a preciza ce interes justifică ca urmare a luării actului de renunțarea la judecată, pârâtul recurent -- arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați și solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1300 lei reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de transport, justificate la dosar.
După rămânerea cauzei în pronunțare pe excepție au sosit la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea pârâtului recurent --.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 357 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și, în consecință, pârâtul a fost obligat să efectueze toate operațiunile necesare în vederea eliberării autorizației de desființare a construcțiilor realizate fără autorizație, respectiv gard împrejmuitor edificat la limita de proprietate între proprietatea reclamanților și a numitului, pe strada -. - de nr. 5 din B
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecată față de pârâtul.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt proprietari ai terenului situat în B M, str. -. - de, înscris în nr. 1.663 nr. top 2.448 și nr. 2.449.
Proprietatea acestora se învecinează cu proprietatea numitului care a edificat un gard despărțitor între cele două proprietăți.
Gardul a fost construit fără autorizație de construire, fapt recunoscut și de altfel și sancționat de pârâtul Primarul Municipiului BMp rin procesul verbal de contravenție încheiat.
Reclamanții au sesizat primarul și au solicitat emiterea unei autorizații de demolare, însă Primăria nu a făcut niciun demers în acest sens, mai puțin sancționarea contravențională a numitului, fără a lua în același timp și măsura complementara a desființării construcției ridicate fără autorizație.
Edificarea unei construcții fără autorizație este o fapta care reprezintă atât un pericol social ridicat, fiind incriminată astfel de către lege, iar pe de altă parte este o faptă care poate fi sancționată la sesizarea oricărei persoane interesate, obligația de abținere de la încălcarea legii privind construirea fără autorizație fiind una absolută, imperativă săvârșirea ei fiind sancționată de lege.
Pe de altă parte organele administrative au obligația de a veghea la respectarea legislației în domeniul urbanistic dar are și obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a readuce starea de fapt nelegală creată de diferite persoane la stadiul de legalitate.
Având în vedere cele de mai sus, precum și corespondența purtată între reclamanți și pârât, raportat la disp. art. 1, 3, 8, 27-28 și 32 din Legea nr. 50/1991, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este întemeiată, fiind incidente prevederile rt. 18 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis acțiunea reclamanților, luând act și de renunțarea la judecată față de pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a procedat în mod nelegal, întrucât nu a comunicat precizarea de acțiune, prin care se solicita obligarea pârâtului Primarul mun. B M la eliberarea unei autorizații de desființare, cu această parte.
De asemenea, s-a învederat că în mod nelegal nu au fost luate în considerare apărările sale conform cărora lucrările pe care le-a efectuat erau de întreținere și reparații, pentru realizarea cărora nu era necesară existența unei autorizații de construire, în condițiile în care, la momentul achiziționării imobilului vecin cu cel al reclamanților, gardul în discuție era deja edificat.
La termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva lipsei de interes, raportat la faptul că în primă instanță s-a renunțat la judecată față de recurent, recursul fiind formulat în alte limite.
Analizând recursul declarat, prin prisma excepției de ordine publică invocată conform celor mai sus arătate, Curtea reține următoarele:
Calea de atac formulată în cauză de către pârât de axează, în esență, pe considerente de nelegalitate derivând din încălcarea normelor procedurale, legate de faptul necomunicării cu pârâtul Primarul mun. BMa precizării de acțiune și a nesocotirii prev. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, conform cărora, pentru lucrările executate de către pârât, nu era necesară emiterea unei autorizații de construire.
Curtea apreciază că recursul declarat este inadmisibil, în condițiile în care prima instanță a aplicat prev. art. 246.pr.civ. luând act de renunțarea la judecată a reclamanților față de recurentul-pârât, iar criticile formulate de către acesta din urmă vizează alte aspecte ale cauzei.
Astfel, manifestarea de voință a petenților este una care se încadrează în prevederile legale mai sus arătate, ca o expresie a principiului disponibilității, neexistând nici un indiciu al faptului că ea ar fi fost formulată cu rea-credință, pentru a eluda norme imperative sau pentru a încălca drepturile procesuale ale pârâtului.
Din contră, prin modul în care au înțeles să-și exercite drepturile procesuale, reclamanții au înțeles să-și asume riscul de inopozabilitate al hotărârii pronunțate în aceste condiții, față de pârâtul-recurent.
de la care se pornește în analizarea cerințelor existenței unui interes în exercitarea căilor de atac declarate împotriva hotărârilor judecătorești este aceea ca persoanele care înțeleg să uzeze de această posibilitate să fi figurat ca parte în dosarul de fond și împotriva lor să fie luate măsuri care sunt de natură să le lezeze drepturile legitime, respectiv să fie "condamnate" la o anumită prestație, în sens larg.
Or, din analiza dispozitivului primei instanțe rezultă că față de pârâtul-recurent nu s-a dispus nicio măsură, ci doar s-a luat act de renunțarea la judecată, în condiții procedurale, motiv pentru care recursul declarat este lipsit de interes, normele procedurale stabilind faptul că, în aceste condiții, sentința pronunțată nu este opozabilă părții față de care s-a renunțat la judecată, în ceea ce privește aspectele soluționate pe fond.
Fiind în culpă procesuală, în baza prev. art. 274 alin. 3.pr.civ. pârâtul-recurent va fi obligat să achite reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în recurs în sumă de 600 lei, constând în cheltuieli de deplasare și, parțial, onorariu avocațial, raportat la munca prestată de către mandatarul acestora și complexitatea cauzei ( 48-49).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva Sentinței civile nr. 357 din 17 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Admite în parte cererea intimatului vizând cheltuielile de judecată.
Obligă recurentul să achite intimatului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 600 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.MB/dact.HC
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu