Obligația de a face. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1004/R-CONT
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului, în nume propriu și în numele subunității Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.579/CAF din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - TRANS SRL cu sediul în Rm.V,-, -7,.A,.34, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic și intimate-reclamantă reprezentată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul recurentei-pârâte și apărătorul intimatei-reclamante, precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, în nume propriu și în numele subunității Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu V, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii ca tardivă și inadmisibilă, iar dacă se va trece peste aceste excepții, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă - TRANS SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, arătând că excepția inadmisibilității este o excepție de fond și a fost soluționată de prima instanță. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - " TRANS" SRL Rm Vac hemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicitând instanței, ca prin hotărârea pronunțată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la procedura prealabilă efectuată și să se dispună restituirea sumei de 11.496,00 lei ce reprezintă contravaloarea taxei de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a cumpărat autoutilitara N3 marca, an de fabricație 1999, pentru care a achitat suma de 11.496,00 lei, reprezentând taxa de înmatriculare cu chitanța seria - nr.- din 25.04.2008.
Dispozițiile art. 2141și art. 2142din Legea nr.334/2006 de modificare a Codului Fiscal, invocate ca temei pentru plata taxei sunt incompatibile cu art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prin care se statuează că nu se plătesc taxe și impozite intern asupra produselor provenite din alte state, de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
A apreciat că taxa specială, intră sub incidența art.90 din, este discriminatorie și contravine normelor europene.
Principiul efectului direct al Dreptului comunitar, este consacrat și de Constituția României, care prin art. 148 alin.2 prevede că în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
S-a mai arătat că atât jurisprudența instanțelor interne cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit obligația dea nu se aplica o normă națională ce încalcă dreptul comunitar.
Prin Întâmpinarea de la filele 28-30 dosar, pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin Sentința nr.579/CAF/21.04.2009, Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, în solidar, să restituie reclamantei suma de 11496 lei, actualizată cu rata dobânzii, la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 504,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat autoutilitara N3 marca, an de fabricație 1999, pentru care a achitat suma de 11.496,00 lei, reprezentând taxa de înmatriculare, cu chitanța seria - nr.- din 25.04.2008.
Cu adresa din data de 2 decembrie 2008, înregistrată la pârâtă sub nr.95635, fila 16 dosar, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Susținerea pârâtei, în sensul, că taxa de primă înmatriculare, se justifică, față de prevederile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 71/2003 privind Codul fiscal, este neîntemeiată, întrucât începând cu 01.01.2007, odată cu aderarea României la UE, aceasta este obligată să-și armonizeze legislația internă cu dreptul comunitar. În cazul în care dreptul intern este contrar dreptului comunitar, instanțele naționale au obligația să dea eficiență acestuia din urmă. Prin urmare, în relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, chiar dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale.
Reclamanta a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are un suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, dar care este contrară dreptului comunitar.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din, invocate atât de reclamant, cât și de pârâte, potrivit cărora" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare",instanța constată că în acest fel se limitează libertatea statelor în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, interzicând taxele discriminatorii și protecționiste.
Față de reglementările dreptului comunitar, reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative, precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar ordinii juridice comunitare de către autoritățile administrative, cu ocazia înmatriculării autoturismului cumpărat în cursul lunii martie 2008.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. l din, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, iar actul administrativ-fiscal, vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme de la 1 ianuarie 2007 prin art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Esențialul acestei taxe interzise este că, perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Taxa specială pentru primă înmatriculară a autoturismelor și autovehiculelor a fost introdusă în Codul fiscal, prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, însă după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice sau a celor provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, etc.
Potrivit reglementărilor în vigoare, la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme, se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, în cuantumul prevăzut de art. 214/1 alin. 3 din Codul fiscal, ce are în vedere capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
De asemenea, taxa de primă înmatriculare, este percepută și pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Acest regim fiscal, stabilit de dreptul intern, este discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE, în scopul reînmatriculării lor, din moment ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele naționale, este aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, așa cum dispune art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
În consecință, modificarea Codului fiscal prin Legea nr. 343/2006 și introducerea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule încalcă în mod direct dispozițiile art.90 alin.1 din și, implicit, ale Constituției României.
Într-o atare situație, instanța este obligată să constate că art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal, sunt reglementări contrare dreptului comunitar, respectiv art.90 din și nu pot fi aplicabile în cauza dedusă judecății.
Taxa specială de primă înmatriculare achitată, de reclamantă pentru autoturismul achiziționat în cursul lunii martie 2008, în cuantum de 11.496,00 lei, a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art. 90 alin. 1 al, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii și pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Obligația de plată a taxei de primă înmatriculare și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci doar o bază legală de reglementare în dreptul intern, care însă contravine dreptului comunitar.
A considera, că reclamanta, nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea liber acces la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că, orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege, nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V, atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V și, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Astfel, a susținut, că prima instanță, nu a dat eficiență dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004 și nu a reținut că intimata-reclamantă, nu a respectat termenul de 30 de zile, de la comunicarea actului fiscal pentru contestarea acestuia în justiție. Astfel, taxa a fost plătită la data de 25.04.2008, iar solicitarea anularii actului de plată - chitanța seria - nr.- - s-a făcut la data de 02.12.2008. Ca atare, acțiunea reclamantei este inadmisibilă și tardivă.
Pe de altă parte, acțiune este inadmisibilă și pentru faptul că, reclamanta nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit, nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamantă, nu se aplică exclusiv autoturismelor second - hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second - hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Soluția a mai fost criticată și pentru faptul că, instanța de fond a dat mai mult decât s-a solicitat, obligând la plata în solidar ambele pârâte, fără ca reclamanta să facă astfel de mențiuni.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Ordinul de plată a taxei de primă înmatriculare, nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire, a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz, este un act administrativ, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei, trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță, că acțiunea reclamantei este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Cu privire la excepția de tardivitate, se va preciza, că termenul se calculează de la data comunicării sau luării la cunoștință despre rezultat, iar în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare, în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că, în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state. Potrivit textului indicat nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Intimata-reclamantă a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Olanda, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE, este impus la plata taxei de primă înmatriculare, la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare, prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă, produce astfel un efect echivalent unei taxe fiscale interne discriminatorii, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă, în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
Instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, obligația solidară a celor două, s-a impus ca urmare a raportului de subordonare, precum și a culpei comune.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului, în nume propriu și în numele subunității Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva Sentinței nr.579/CAF din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - " TRANS" SRL cu sediul în Rm.V,-, -7,.A,.34, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
/ 23 oct. 2009
Red.
/5 ex/29.10.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
