Obligația de a face. Sentința 101/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 101
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta "" O, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și - administrator judiciar al "" O, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU la nr- reclamanta -" " - a chemat în judecată ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor, ANAF - Administrația Finanțelor Publice B pentru Contribuabilii Mijlocii, pârâtul, în calitate de administrator judiciar al -" " -, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal nr. 1132/28.12.2007 emis de ANAF.- Direcția Generală a Finanțelor Publice B, obligarea în subsidiar a celor doi pârâți la plata de daune reprezentând echivalentul penalităților și majorărilor de întârziere percepute și pretinse prin actul administrativ contestat, în cuantum de 199.673.320 lei, obligarea la plata de penalități de 1000 lei pentru fiecare zi întârziere ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a hotărâri judecătorești până la data când contestația va fi soluționată, suspendarea executării deciziei nr.1132/2007.
Motivând acțiunea se arată că reclamanta este supusă procedurii reorganizării judiciare din 13.10.2007, în cadrul procedurii s-a înscris în tabelul preliminar al creditorilor, judecătorul sindic pronunțându-se asupra creanței printr-o hotărâre rămasă irevocabilă.
Se arată că împotriva deciziei nr. 1132/2007 s-a formulat contestație înregistrată la. B la data de 13.02.2008,însă contestația nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. b din legea nr. 554/2004.
Reclamanta apreciază că nu datorează accesoriile calculate pentru perioada 1.10.2005 -13.07.2006 aplicabile cauzei fiind dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Argumentând nelegalitatea deciziei nr. 1132/2007 reclamanta face trimitere la hotărârea judecătorului sindic nr. 360/2007, la dispozițiile Legii nr. 85/2006 și principiile ce decurg din această lege. Apreciază reclamanta că B nu are calitatea de creditor, situație ce rezultă din procesul verbal nr. 55207/13.09.2007, certificatul de atestare fiscală înregistrat sub nr. 56628/2007 dar și din sentința nr. 867/2007 a Tribunalului Brașov prin care s-a luat act de subrogarea de drept în drepturile Se mai arată că organul fiscal este decăzut din dreptul de a mai pretinde accesorii și emiterea deciziei contestate este tardivă.
Reclamanta invocă și dispozițiile art. 41 din legea nr. 85/2006, art. 1221Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii invocând, în ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei 1312/2007 nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din legea nr.554/2004, neexistând un caz bine justificat și nici nu s-a făcut dovada unui prejudiciu ce s-ar crea prin executare.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea la soluționarea contestației se arată că anterior emiterii deciziei contestate au fost emise mai multe decizii similare care au format obiectul judecății instanțelor de contencios administrativ.
Date fiind soluțiile pronunțate de organul fiscal investit cu soluționarea contestației la decizia nr. 1132/2007 a sesizat Comisia de proceduri fiscale pentru exprima un punct de vedere cu privire la aplicarea art. 1221Cod procedură fiscală și art. 41 din legea nr. 85/2006.
Apreciază pârâta că termenul de 45 de zile prevăzut de nr.OG 92/2003 este un termen de recomandare și că în speță ne aflăm în situația prevăzută de art.70 al. 2 din nr.OG 92/2003, întârzierea fiind justificată de necesitatea unei analize riguroase a textelor de lege de către Comisia de prevederi fiscale.
În ce privește apărările privind excepția lipsei calității de creditor a pârâtei DGFP B, excepția decăderii din dreptul de a mai pretinde accesorii la masa credală și excepția tardivității emiterii deciziilor de impunere contestate, pârâții apreciază că sunt inadmisibile întrucât nu s-a pronunțat o decizie de soluționare a contestației.
Capătul de cerere privind obligarea la plata de daune reprezentând echivalentul penalităților și majorărilor de întârziere îl apreciază pârâții ca fiind neîntemeiat, nefăcându-se dovada existenței unui prejudiciau, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, așadar a condițiilor prevăzute de art.998 Cod fiscal.
Ulterior, pârâta DGFP Baa dus la cunoștința instanței că la data de 24.09.2008 Comisia de prevederi fiscale a adoptat o decizie de aplicare unitară ce este în favoarea reclamantei, aceasta urmând a fi publicată în Monitorul Oficial.
Analizând actele și lucrările dosarului această instanță reține:
În fapt,
Prin decizia nr. 1132 din 28.12.2007 emisă de DGFP B - Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată accesorii în cuantum de 199.673.320 lei.
Reclamanta a formulat la data de 12.02.2008 contestație împotriva actului administrativ fiscal mai sus menționat, contestație ce a fost înregistrată la ANAF sub nr. - din26.02.2008.
Contestația nu a fost soluționată până la data sesizării instanței și nici până la închiderea dezbaterilor în cauza dedusă judecății.
Se reține că organul fiscal investit cu soluționarea contestației recunoaște că nu a procedat la emiterea unei decizii de soluționare a contestației motivat de faptul că Direcția juridică din cadrul Direcției de soluționare contestațiilor întocmit o notă referitoare la calculul accesoriilor aferente debitelor înscrise în creditorilor în cazul contribuabililor aflați în procedura reorganizării judiciare, notă adresată Comisiei de proceduri fiscale.
Așadar refuzul de soluționare a contestației îl justifică pârâta ANAF prin așteptarea pronunțării unei decizii de aplicare unitară a dispozițiilor art. 41 din Legea nr.85/2006.
În drept,
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală ( în forma în vigoare în februarie 2008) reclamanta a formulat contestație împotriva titlului de creanță. Termenul în care se soluționează contestația nu este cel de 30 de zile( așa cum susține reclamanta) prevăzut de legea nr. 554/2004, (aceasta fiind legea cadru în materia contenciosului, normele instituite fiind generale) ci este de 45 de zile prevăzut de art. 70 nr.OG 92/2003.
Este adevărat că art. 70 al. 2 instituie o excepție în care termenul se prelungește și anume " în situațiile în care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare, relevante pentru luarea deciziei".
Sintagma " informații suplimentare relevante" nu echivalează însă cu situația în care organul fiscal așteaptă adoptarea în baza art. 4 unei decizii de aplicare unitară de către Comisia de proceduri fiscale.
În cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 70 al.2 din OG nr. 92/2003, text care ar justifica nesoluționarea contestației. Informațiile la care face referire art. 70 al. 2 sunt reglementate în secțiunea a 2- a, la art. 53, 54 din nr.OG 92/2003 neputând fi asimilată noțiunii de "informații" împrejurarea că se așteaptă emiterea unei decizii de aplicare unitară în baza art. 4 din Codul d e procedură fiscală.
Este adevărat că termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 este un termen de recomandare însă scopul avut în vedere la introducerea acestui termen a fost de a nu se tergiversa soluționarea cererilor contribuabililor.
Prelungirea" sine die " a termenului de soluționare este contrară scopului art. 70 din nr.OG 92/2003. Se reține în cauză că reclamanta a investit organul fiscal cu soluționarea contestației la26.02.2008iar contestația nu a fost soluționată nici la data de30.09.2008.În atare situație intervine noțiunea de soluționare a cererilor într-un termen rezonabil, instanța apreciind că termenul de 7 luni într-o procedură administrativă nu poate fi considerat rezonabil.
Împrejurarea că organul fiscala a întâmpinat dificultăți în interpretarea legislației fiscale datorită unor soluții pronunțate de instanța supremă, nu reprezintă o justificare în nesoluționarea contestației, așa cum nici instanțele atunci când sunt investite cu soluționarea unor cauze care nu au o dezlegare unitară și care fac obiectul recursului în interesul legii, nu pot dispune amânarea nejustificată a cauzelor până la pronunțarea unei decizii asupra recursurilor în interesul legii.
În consecință, instanța în baza art. 18 din legea nr. 554/2004 va admite capătul de cerere privind obligarea ANAF să soluționeze contestația reclamantei.
În ce privește sancțiunea plății unei penalități pe zi de întârziere, instanța reține că potrivit art.18 al. 5 din Legea nr. 554/2004 obligarea organului fiscal la soluționarea contestației poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități însă nu de la data pronunțării hotărârii, ci de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Aplicarea acestei sancțiuni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii decurge din interpretarea dispozițiilor art.24, art. 18 al. 6 și art. 20 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
În ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei 1132/2007 instanța reține că reclamanta a depus o adresă (fără număr de înregistrare) prin care arată că renunță la judecata cererii de suspendare. Adresa ( fila118) este semnată și ștampilată de avocat, instanța solicitând acestuia, în baza art. 69 Cod procedură civilă, procură specială privind renunțarea. Cum însă avocatul nu a făcut dovada că are procură specială, instanța nu poate da eficiență cererii întemeiate pe art. 246 Cod procedură civilă.
Față de faptul că instanța poate dispune suspendarea doar dacă se depune o cauțiune și împrejurarea că apărătorul a arătat că în situația în care instanța nu va lua act de renunțare solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare, instanța în baza art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
În ce privește capătul de cerere privind daunele solicitate de reclamantă, instanța apreciază că este nefondat. Astfel, sub un prim aspect, reclamanta nu a precizat că suma solicitată ar reprezenta daune morale ( pentru a justifica trimiterea la o altă hotărâre a instanței prin care s-a dispus obligarea la plata de daune morale și pe cale de consecință la cauza Beian pe ideea existenței unei practici unitare).
Sub un alt aspect, se reține că penalitățile de întârziere reprezintă o sancțiune a neexecutării unei obligații de plată la scadență așa încât solicitarea reclamantei la obligarea de penalități și majorări echivalente cu cele prevăzute în decizia nr. 1132/2007 nu are temei juridic, atâta vreme cât în sarcina organului fiscal nu este stabilită o obligație de plată principală.
Pe de altă parte, reclamanta nu făcut dovada prejudiciului cauzat prin nesoluționarea în termen a contestației, neputându-se reține nici existența unei fapte ilicite.
Obligarea la soluționarea contestației reprezintă în punctul de vedere al instanței reparație echitabilă în sensul art. 41 CEDO.
Instanța reține că, față de obiectul acțiunii (obligarea la soluționarea contestației) și față de împrejurarea că nu s- emis o decizie în soluționarea contestației, apărările ce vizează legalitatea deciziei nr. 1132/2007, calitatea de creditor a DGFP B, sunt apărări ce exced cauzei de față, putând fi analizate doar în cadrul unei acțiuni în anularea deciziei emise în soluționarea contestației.
Instanța reține că prin concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor, reclamanta solicitat anularea deciziei nr. 1132/2007 însă instanța nu se poate pronunța asupra admisibilității acestei cereri, fiind formulată după închiderea dezbaterilor.
Pentru cele ce preced, în baza art. 18 din legea nr. 55/2004, cu art. 70 al. 1 din nr.OG 92/2003 instanța va admite în parte acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta "" O, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE A, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și - administrator judiciar al "" O, având ca obiect obligația de a face.
Obligă pârâta ANAF să soluționeze contestația nr. 371/12.02.2008 înregistrată la. sub nr.-/26.02.2008 împotriva deciziei de calcul accesorii nr.1132/2007, sub sancțiunea unei penalități de 1000 lei pe zi întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la soluționarea contestației.
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei 1132/28.12.2007.
Respinge cererea privind obligarea la plata de daune reprezentând penalități și majorări în cuantum de 199.673.320 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2008.
Președinte, - - | Grefier șef secție comercială, |
Red./29.10.
Tehnored./30.10.
Ex. 7
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac
