Obligația de a face. Decizia 1010/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
AR OMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010
Ședința publică din 14 iulie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 299/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Școlar al Județului A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat, lipsă fiind reclamanta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părții în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, precizând că recurenta beneficiază, în urma modificărilor legislative, de pretransfer din mediul rural, dar reclamanta recurentă nu s-a prezentat la ședința organizată în cursul acestui an pentru a i se admite cererea de transfer, în condițiile în care locurile vacante au fost publicate, astfel încât este necesară o nouă cerere; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 04 2008 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul școlar al județului A, solicitând obligarea acestuia, pe cale judecătorească de a soluționa cererea de pretransferare în municipiul fără a ține cont că actualul său loc de muncă se află într-o comună și fără a-i limita accesul la unitate școlară dintr-un oraș.
În motivarea cererii, arată că este cadru didactic titular la Școala generală din anul 1999 și la examenul de titularizare a obținut o medie mare care îi dădea posibilitatea să aleagă, fie un post în oraș, fie într-o comună dar a optat pentru un post titular în comuna, fiind apoi prin concurs transferată în comuna.
A susținut că procedura de soluționare a cererilor de pretransferare reglementată expres de Anexa la Ordinul Ministerului Educației Cercetării și nr. 2.573 din 9 nov. 2007 pentru aprobarea Metodologiei privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar este discrimina- toriu, apreciind că în procesul de selecție a ocupării catedrelor vacante trebuie să stea numai pregătirea și rezultatele profesionale și nu unitatea școlară din care provine solicitantul, prin atitudinea sa pârâta încalcând principiul nediscriminării prevăzut de art.5 din Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul școlar al județului invocat inadmisibilitatea acțiunii, neprecizarea concretă a obiectului acțiunii, excepția lipsei îndeplinirii procedurii cu privire la plângerea prealabilă prevăzută de art. 2 pct.1 lit.c și j și art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 modificată și completată, ale art. 18 din Legea nr. 128/1997 și art.281-283 Codul muncii.
Prin Sentința Civilă nr.176 din 12 06 2008, acțiunea reclamantei a fost respinsă iar recursul formulat de către aceasta a fost admis de către Curtea de apel Timișoara prin decizia civilă nr.2988 /22 10 2008 pronunțată în dosarul nr- dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, competentă a soluționa litigiul în legătură cu mobilitatea personalului didactic.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Arad care, prin Sentința Civilă nr. 299 din 23.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:
Cum prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i soluționeze cererea de pretransfer, pretransferarea fiind o modalitate de ocupare a unui post didactic, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 128/1997, astfel că este vorba de un litigiu în legătură cu mobilitatea personalului didactic conform art. 18 din Legea nr.128/1997. Dispozițiile acestei legi au caracter special și se aplică cu prioritate față de prevederile Codului muncii astfel că, așa cum a stabilit irevocabil Curtea de apel Timișoara, competența soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Cum reclamanta și-a precizat obiectul cererii în sensul că solicită obligarea pârâtei să-i rezolve cererea de pretransferare fără ține cont de actualul său loc de muncă, prima instanță a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârât, deoarece reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile Codul muncii.
De asemenea a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii și a neîndeplinirii procedurii prealabile, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă având în vedere că reclamanta are calitate de funcționar public și, potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999, procedura prealabilă nu este obligatorie în aceste litigii.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța a reținut că mișcarea personalului didactic din învățământul românesc este guvernată de Legea nr.128/1997, modificată și completată care prevede o procedură specială privind modificarea locului muncii, din mediul rural în mediul, de la care părțile nu pot deroga.
Reclamanta nu contestă răspunsul negativ primit din partea pârâtului Inspectoratul școlar al județului A, urmare a formulării cererii de pretransferare în regim de mediu rural-, ci solicită să nu se țină cont de dispozițiile art. 10 alin.1 litera a din Legea nr. 128/1997.
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate prevederilor art.10 alin.1 litera a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Acest text de lege prevede o modalitate specială de ocupare a posturilor din învățământul de stat, respectiv prin pretransferare pe un post devenit vacant în aceeași specialitate, la o altă unitate de învățământ, de grad identic sau inferior, cu același regim de mediu, rural sau, ori din mediul în cel rural.
Prin urmare, Curtea Constituțională a statuat că în cazul transferului, reclamantul nu poate pretinde posturi la o treaptă superioară de învățământ, în altă specialitate ori în mediul, în locul mediului rural.
Dreptul personalului didactic s-a născut în conformitate cu rezultatele obținute la concurs și cu opțiunea inițial manifestată. Din acest motiv nu se poate pretinde un drept la un nivel superior nici în cazul transferului.
Reclamanta a fost titularizată pe post optând pentru mediu rural la data titularizării conform art.10 lit.d din Legea nr.128/1997 și, așa cum rezultă din cererea de transfer prin pretransferare din sesiunea 2008, optat pentru pretransferarea din mediul rural în mediul și a refuzat să-și exprime o altă opțiune pentru sesiunea din data de 30.04.2008, așa cum rezultă din notele consemnate pe cererea sa de transfer.
În această situație, nu poate fi vorba de o vătămare a unui drept recunoscut de lege în privința reclamantei deoarece aceasta nu este beneficiara dreptului subiectiv de transfer din mediul rural în mediul, metodologia de pretransferare aprobată prin nr. 2573 / 9 11 2007 neprevăzând această posibilitate, astfel că autoritatea administrativă pârâtă, nu are obligația să respecte și eventual să realizeze solicitarea reclamantei, pentru aceasta nefiind suficientă existența unui interes ori unei simple vocații.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.10 alin.1 lit.a din Legea nr. 128/1997 și dispozițiile art.17 din Metodologia de mișcare a personalului didactic aprobată prin ordinul nr.1.572/1007, instanța, în baza art.18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta recurentă, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, recurenta arată că atitudinea pârâtului contravine principiului nediscriminări prevăzut de nr.OG 137/2000 precum și de art. 5 din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, că prin decizia nr. 356/03.06.2008 pronunțată de Cutea de Apel Iași în dosarul nr- s-a dispus obligarea pârâtului la soluționarea cererilor de pretransfer a cca. 200 cadre didactice și că principiul nediscriminării a fost stipulat și prin art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că prin decizia Curții Constituționale s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 10 litera a și b din Legea nr. 128/1997, astfel încât acestea nu sunt discriminatorii, că recurenta reclamantă nu s-a prezentat la ședința publică în care s-au soluționat cererile de pretransfer pentru anul școlar 2009 - 2010 pentru a opta pentru un post în mediul, nejustificând vre-un interes legitim în susținerea recursului și că dispozițiile art. 10 din actul normativ menționat, astfel cum au fost modificate în sensul posibilității pretransferării, nu pot retroactiva.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenta, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este adevărat că, la data formulării cererii reclamantei, dispozițiile art.10 alin 1 din Legea nr.128/1997 nu permiteau pretransferul din mediul rural în mediul, însă textul legal a fost modificat în sensul acordării acestei posibilități. Astfel, litera baa cestui articol prevede cu prioritate posibilitatea pretransferării personalului didactic, la cerere, în localitatea unde își are domiciliul solicitantul.
Curtea apreciază că textul legal este aplicabil și speței de față, având în vedere că cererea de pretransfer nu a fost soluționată până în prezent, legea aplicabilă fiind cea în vigoare la data soluționării cererii, potrivit principiului de drept al aplicării imediate a legii civile. Acesta este și motivul pentru care Curtea înlătură apărarea pârâtei vizând neretroactivitatea legii precum și apărarea potrivit căreia reclamanta recurentă ar trebui să formuleze o nouă cerere, o atare opinie constituind o formalitate excesivă, lipsită de suport legal, cu atât mai mult cu cât în speță cererea de pretransfer nu a primit până în prezent nici o rezolvare.
Tot astfel, Curtea respinge și afirmația potrivit căreia reclamanta nu s-a prezentat din nou, în cursul acestui an, pentru a-și susține cererea de pretransfer, de vreme ce din atitudinea procesuală a pârâtului, reiterată și în fața Curții, a rezultat tocmai refuzul de a-i soluționa cererea. De asemenea, simpla publicare a locurilor vacante nu poate echivala cu disponibilitatea pârâtului de a soluționa cererea în condițiile exprimării repetate a refuzului în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtului la soluționarea cererii de pretransferare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 299/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Școlar al județului
Modifică sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea reclamantei și obligă pârâtul să soluționeze cererea de pretransferare.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt. JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
aflată în 2009
semnează
VICEPREȘDINTE
GREFIER
- -
Red./23.07.2009
Tehnodact / 23.07.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Pokker Adina
