Obligația de a face. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1102/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta -. M și de pârâta -- M, împotriva sentinței nr.189/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurenta reclamantă -. M prin avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă --
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul reclamantei SC SRL a fost declarat și motivat în termen legal.
Nefiind cereri formulate, instanța ridică excepția tardivității formulării recursului de către pârâta DGFP M și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința obligării pârâtei DGFP M la plata cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță, cu cheltuieli de judecată în recurs; solicită respingerea recursului declarat de pârâta DGFP M ca fiind tardiv formulat.
CURTEA,
Prin sentința nr. 189 din 23 martie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SRL Târgu-M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M pe care a obligat-o să restituie taxa auto de primă înmatriculare în sumă de 12,607,03 lei și 648 lei, cu dobânda legală calculată la suma de restituit, de la data plății până la data restituirii efective.
Prima instanță a reținut că prin Legea nr. 343/2006 a fost introdus în Codul fiscal la titlul VII Cap. 2/1 (art. 214/1-214/3) intitulat "Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule" și că, din cuprinsul art. 214/2 alin. 2 se constată că taxa specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor în România, rezultând deci că ea nu se aplică și pentru acele autovehicule care sunt deja înmatriculate în țară.
S-a considerat relevantă distincția făcută de legiuitor între autovehicule deja înmatriculate în România și supuse unei noi înmatriculări și cele care provin din străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România, pentru a se consta că se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite "second-hand" cumpărate din țările Uniunii Europene față de cele din țară. În acest sens s-a concluzionat că taxa de primă înmatriculare, dat fiind caracterul său special și condițiile de aplicabilitate, are caracterul echivalent al unei taxe vamale și ea reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea ei nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamanta SRL Târgu-M și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat recursul împotriva sentinței nr. 189/2009 la data de 8 iulie 2009, în condițiile în care sentința i-a fost comunicată la data de 25 mai 2009 potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare aflată la fila 31 dosar fond.
Termenul de declarare a recursului a expirat la data de 10 iunie 2009, iar înregistrarea lui la data de 8 iulie 2009 s-a făcut cu mult peste termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
În situația dată, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M va fi respins ca tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul societății reclamante, acesta vizează doar neacordarea cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei de timbru și onorariul avocațial, cheltuieli neacordate de prima instanță, deși s-a formulat o asemenea cerere.
Analizând hotărârea atacată de reclamantă prin prisma motivului de recurs, instanța constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și cheltuieli de judecată, iar dovada efectuării acestora s-a făcut prin actele aflate la filele 22 (chitanța de încasare a taxei de timbru) și 23 (chitanța dovedind plata onorariului avocațial.
Deși s-a consemnat în practicaua sentinței faptul că s-a făcut dovada achitării taxei de timbru prin depunerea chitanței în original și că s-a depus copia chitanței onorariului avocațial, cu mențiunea "conformă cu originalul", instanța a omis să acorde cheltuieli de judecată, încălcând prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Față de situația constatată, văzând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul reclamantei și va modifica hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată dovedite în cuantum de 1500 lei.
De asemenea, văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta recurentă în calea de atac în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M împotriva sentinței nr. 189 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în sensul că obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M să plătească reclamantei SRL Târgu-M cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei.
Obligă recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M să plătească intimatei SRL Târgu-M cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-10.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
