Obligația de a face. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1231/
Ședința publică din 24 decembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B, Calea, nr.391 A, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J - împotriva Sentinței nr.261/22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților prezente, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 15.12.2009, la 22.12.2009 și apoi la 24.12.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 261 din 22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureșa respins excepția necompetenței materiale a instanței, precum și excepția lipsei calității procesuale apasive a și a admis acțiunea formulată de reclamanta -" "SRL, în contradictoriu cu pârâta M, obligând pârâta să procedeze la omologarea individuală a autoturismului Ford K prcum și la înscrierea în caretea de identitate a autoturismului seria F - a emisiilor poluante Euro 3, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că cererea reclamantei este fondată deoarece există un raport de expertiză tehnică prin care s-a arătat că autoturismul face parte din grupa de autoturisme M 1, se află la prima înmatriculare în România, a mai fost înmatriculat în altă țară și deci este supus de către, omologării individuale în conformitate cu cap.III pct.222 din Ordinul nr.211/203 modificat de Ordinele 1043/2003, 1356/2004 și 2194/2004, raport de expertiză care a fost contestat de pârâtă.
Instanța de fond reține că înmatricularea se face numai pentru autovehiculele și remorcile omologate potrivit legii de către prin reprezentanțele județene sau a Municipiului B, omologarea fiind o condiție prealabilă a înmatriculării.
S-a apreciat că reclamanta este îndreptățită și la despăgubiri civile constând în contravaloarea expertizei, taxa de timbru și închirierea unui autoturism pe perioada în care reclamanta nu a putut să utilizeze autoturismul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea acțiunii în contencios administrativ Curții de Apel Tg-M pentru rejudecare.
În motivele de recurs s-a arătat că a invocat excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a Tg-M, deoarece aceasta nu are organe de conducere proprii și nu poate fi parte în judecată. S-a invocat că prima instanță a soluționat cauza în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință.
De asemenea s-a precizat că este o autoritate publică centrală și in consecință competența de soluționare revine curții de apel.
În subsidiar recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, invocând faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra probelor pârâtei. Acestea au fost dezbătute pe larg în recurs.
Cu privire la despăgubirile acordate de prima instanță s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea reține,așa cum a făcut prima instanță, îmbogățirea fără just temei.
S-a arătat și faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor Directivelor Europene referitoare la omologarea de tip a vehiculelor rutiere, respectiv Directiva 70/156 CEE, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală sau respingerea acestuia ca nefondat.
Astfel,s-a arătat că M are capacitate de folosință și de exercițiu, deoarece i s-a acordat competența de a efectua omologări de autoturism.
În ce privește probele, s-au făcut scurte referiri și la acestea, iar față de despăgubiri s-a arătat că ele sunt corect stabilite.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamantul a formulat o acțiune înregistrată la 2 aprilie 2007 în dosarul nr.2713/2007 al Judecătoriei Tg-M prin care a solicitat următoarele:
"Obligarea -Reprezentanța M la omologarea individuală a autoturismului Ford KA, nr.identificare, an fabricație 1999, seria motor /, cu înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului a emisiilor poluante - respectiv Euro 4 - pe baza documentelor eliberate de autoritățile germane; - cu achitarea taxelor la data introducerii în țară a autoturismului respectiv în luna decembrie 2005; - în caz de refuz, sentința ce va fi pronunțată să țină loc de act pentru înscrierea în circulație a autoturismului respectiv; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată însumând 42.516 lei noi, ce reprezintă taxă judiciară timbru, expertiză judiciară și daune materiale".
Prin sentința nr.5628/2007 Judecătoria Tg-M a respins această acțiune.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs care a fost admis de Curtea de Apel Tg-M prin decizia nr.332/2008 pronunțată în dosarul nr-.
Hotărârea a fost casată iar cauza a fost trimisă Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ pentru soluționare în primă instanță.
Astfel s-a format dosarul nr- al Tribunalului Mureș în care s-a formulat o precizare de acțiune(2) prin care reclamanta a solicitat următoarele:
Să se constate că pârâta -Reprezentanța M avea obligația să procedeze la omologarea individuală a autoturismului Ford KA în litigiu la data introducerii în țară respectiv luna decembrie 2005, întrucât erau îndeplinite condițiile stabilite de lege în acest sens; obligarea pârâtei la înscrierea în Cartea de identitate a autovehiculului seria F-- a emisiilor poluante Euro 4; obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.575,22 lei reprezentând daune (41.461,70 lei) și 2113,52 lei taxa judiciară de timbru.
Față de această precizare de acțiune s-a pronunțat hotărârea atacată prin recursul supus analizei.
Vom analiza pe rând aspectele invocate atât în recurs cât și în întâmpinare.
În primul rând este necesar să se verifice dacă B are sau nu calitate procesuală pentru a putea ataca hotărârea.
Constatăm că deși reclamanta a formulat precizarea de acțiune(la aceasta ne vom raporta, ea fiind, în fapt, ultima formă a acțiunii) împotriva pârâtei M, Regia Autonomă Registrul Auto Român Bad epus completarea la întâmpinare la 18-24 din dos nr- al Tribunalului Mureș.
Instanța nu a pus în discuție acest aspect, acceptând poziția acesteia față de proces. De altfel, în toate fazele procesuale Bad epus toate înscrisurile la dosar fără să se invoce vreun incident procedural în acest sens. Mai mult, reprezentantul legal al acestei instituții a pus concluzii în fața instanțelor, astfel că B are calitatea de a formula recurs.
Trebuie să avem în vedere și faptul că una dintre chestiunile puse în discuție era chiar capacitatea de folosință și de exercițiu a Tg-M și faptul că B reprezintă în justiție reprezentanțele locale ale regiei autonome.
În consecință, recurenta putea să formuleze recursul.
În ce privește analiza recursului aceasta este una simplă deoarece se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Există atâtea date lipsă încât prima instanță nu avea posibilitatea de a soluționa acțiunea în forma dată acesteia prin precizarea de acțiune.
În primul rând, acțiunea se află pe rolul unei instanțe de contencios administrativ.
În drept s-au invocat inițial dispozițiile art.1075 pr.civ, fără ca ulterior să se arate în precizarea de acțiune dacă se modifică sau nu acest temei juridic.
Astfel, chiar dacă a primit cauza în urma unei casări, prima instanță trebuia să solicite reclamantei, sub sancțiunea prevăzută de art.155 ind.1 pr.civ. să stabilească cadrul procesual, respectiv să indice pârâții și actele administrative atacate sau măsurile solicitate a se lua de către instanță.
Cadrul administrativ presupune existența unui act administrativ sau a unui refuz în condițiile Legii nr.554/2004, ori reclamanta nu indică aceste aspecte.
Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede că:"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Numai în urma acestor clarificări prima instanță putea să-și verifice competența. În urma verificării competenței instanța trebuia să verifice dacă a fost sau nu îndeplinită procedura prealabilă și celelalte condiții prevăzute de Legea nr.554/2004.
Tot în ce privește verificarea competenței era obligatoriu să pună în discuția părților capacitatea de exercițiu și de folosință a pârâtei, pentru a determina dacă M poate sau nu să stea în judecată singură sau numai prin B și dacă în această din urmă situație are sau nu competența materială în soluționarea acțiunii, având în vedere excepția invocată de pârâtă.
Reclamanta poate alege să se judece cu o persoană fără capacitate de exercițiu și de folosință, însă cu riscurile inerente ce pot determina respingerea acțiunii. Faptul că un reclamant insistă în a se judeca cu o reprezentanță fără personalitate juridică nu poate determina neaplicarea legislației în domeniu, ci invocarea unor excepții.
În acest sens prima instanță va verifica dispozițiile HG nr.768/1991 și pe cele din Regulamentul de Organizare și funcționare a Regiei Autonome "Registrul Auto Român".
Toate aceste clarificări se pot face însă numai în fața primei instanțe, deoarece presupune invocarea de excepții, verificarea competentei,etc.
Așa cum a fost precizată, acțiunea pare a fi una în constatare, iar prima instanță are obligația de a pune în discuție posibilitatea formulării unei acțiuni în constatare câtă vreme se poate formula o acțiune în realizare pentru același obiect.
Aceasta iese insă din cadrul contenciosului administrativ și din nou se pune problema competenței.
Pe lângă aceste aspecte menționăm că deși a fost invocată excepția prescripției prin precizarea la întâmpinare depusă la filele 18-24 din dosarul nr- al Tribunalului Mureș, Tribunalul Mureș nu s-a pronunțat asupra acesteia, acesta fiind încă un motiv de casare.
În ce privește "cheltuielile de judecată"acordate de prima instanță constatăm că s-a făcut confuzie între cheltuieli de judecată și daune.
Pretențiile bănești formulate de reclamantă pentru nefolosința autoturismului sunt un adevărat petit în pretenții care trebuia timbrat la valoare și încadrat în drept. Însă din nou se punea problema competenței, a probelor,etc.
După cele menționate mai sus constatăm că acțiunea depusă la fond nu respectă condițiile prevăzute de art.112 pr.civ.
Nefiind clarificat obiectul cauzei și nici părțile din proces, nu se poate considera că prima instanță ar fi analizat fondul cauzei.
Față de aceste constatări, celelalte motive de recurs nu mai pot fi analizate, deoarece ele vizează aspecte ce țin de fondul cauzei.
În consecință, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul deoarece procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare prima instanță va identifica solicitările reclamantei, respectiv va pune în discuție obiectul acțiunii solicitând reclamantei să indice expres cu cine înțelege să se judece în calitate de pârât, care sunt măsurile care solicită a se lua, cu privire la cine, care este temeiul legal al acțiunii, care este cuantumul despăgubirilor și care a fost prejudiciul care a determinat nașterea acestor despăgubiri, care sunt dovezile în acest sens,etc.
În funcție de aceste precizări, având în vedere cele menționate mai sus, instanța va determina cadrul procesual, natura acțiunii, instanța competentă și va lua orice măsuri sunt necesare sau va invoca excepții care reies din desfășurarea procesului.
În rejudecare se va tine seama de toate aspectele invocate în prezenta hotărâre, în funcție de evoluția cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Regia Autonomă Registrul Auto Român, cu sediul în B, Calea nr.391 A, sector 1, împotriva sentinței nr.261/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosar nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 decembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
12.01.2010.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
