Obligația de a face. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.128/CA
Ședința publică din 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de C""SRL I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu C" TRIM"SRL I, Consiliul Local I și Consiliul Județean I, împotriva sentinței nr.2513/E din 20.06.2006 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr.11267/2005, având ca obiect -obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru intimata C" TRIM"SRL I, lipsă fiind reprezentanții recurentei și ai celorlalți intimați, Consiliul Local I și Consiliul Județean
Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimatei SC" TRIM"SRL I, avocat, solicită respingerea recursului, considerând că în mod justificat a reținut prima instanță faptul că SC" TRIM"SRL I are interes și calitate procesuală în prezenta cauză și că actul administrativ contestat s-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale incidente. Precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2513/E/20 iunie 2006, Tribunalul Iașia admis excepția invocată de reclamantul Consiliul Local I și intervenientul " Trim" SRL I, în contradictoriu cu pârâții "" I și Consiliul Județean I și a constatat nelegalitatea certificatului de atestate a dreptului de proprietate seria - nr. 0244 din 6 octombrie 1998, emis în favoarea pârâtului "" SA I, respingând excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului " Trim" SRL ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 6.10.1998, a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0224, în favoarea pârâtului SA I, pentru suprafața de 6.891,5. și că în favoarea aceluiași pârât s-a emis certificatul nr. 0018/1995, ce a avut la bază procesul -verbal de delimitare a suprafețelor, încheiat la data de 12.04.1994, act ce a fost semnat de pârât și Consiliul Local I și că, în atare condiții nu se poate lua în considerare susținerea pârâtei I că nu ar fi semnat respectivul document, din moment ce pe acest act oficial se află parafa și semnătura unui reprezentant legal al persoanei juridice menționate, înscris ce nu a fost defăimat ca fiind fals, act prin care se stabilește limita suprafețelor de teren aparținând I și Consiliul Local I, limită evidențiată prin punctele 514-3500-501-5002.
Prima instanță, reținând că schițele aflate la filele 1232-133 prezintă o anumită diferență cu privire la mențiunea "Teren Primărie" ce se regăsește în colțul dreapta jos pe schița filei 132 și nu se regăsește pe schița filei 133, dar se regăsește pe schița filei 133, colțul stânga sus, unde se menționează că terenul aparține Primăriei, fiind delimitat prin punctele 504,503,502,514,511,508,507,506, apreciază că acestea vor fi considerate corespunzătoare realității, nefiind investită cu cercetarea schițelor sub aspectul constatării unui eventual fals.
S-a reținut de asemenea că, ulterior datei emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în anul 1995, pentru pârâtul I, reclamantul Consiliul Local Iae fectuat un schimb de terenuri cu familia și (contractul nr. 2586 din 4 iunie 1997), iar intervenientul a cumpărat de la aceste persoane suprafața de 1.450. suprafețe de teren ce fac parte din certificatul atestat a dreptului de proprietate nr. 0224/1998, aspect ce rezultă din expertiza efectuată în dosarul nr. 1010/2003 al Judecătoriei Iași, intervenientul dovedindu-și astfel interesul în susținerea excepției de nelegalitate a certificatului menționat, excepție ridicată de reclamantul Consiliul Local I, cât și calitatea procesuală pasivă.
Prima instanță reține că, la data de 6.10.1998, dată la care a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea I, terenul respectiv, evidențiat în procesul -verbal de vecinătate din 1994, se afla în proprietatea Consiliului Local, conform art. I pct. 1 din nr.HG 468/1998, situație ce rezultă și din adresa nr. 25919/21 mai 1997, emisă de Primăria I, în sensul că acea suprafață de 1450. teren face parte din domeniul public al Municipiului I, în condițiile în care în documentația depusă de Consiliul Județean I, ce a stat la baza emiterii certificatului contestat, rezultă că avizul Oficiului de cadastru datează din 5.04.1993, iar cererea pentru întocmirea documentației a fost depusă la 23.10.1007.
Raportându-se la această situație de fapt, prima instanță a apreciat că documentația întocmită de "" SRL nu a fost avizată de OCOT, că acest aviz era obligatoriu, potrivit art. 15 din Criteriile nr. 2665/28.02.1992 pentru stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, că planul de încadrare în zonă, aferent documentației, nu evidențiază vecinii terenului respectiv, astfel cum cere art. 13 lit. a) din criteriile menționate, că nu s-a întocmit nici un proces verbal de vecinătate, impus de art. 9 anexa 1, că din memoriul tehnic depus rezultă că suprafața de 4.195,46. reprezintă suprafața de transport, iar din centralizatorul depus la fila 14 rezultă că aceeași suprafață constituie teren aferent depozitului de materiale vrac și că, drept urmare, această suprafață nu are categoria prevăzută în documentație, nefiind o suprafață din incinta societății, coeficientul de utilizare a acesteia fiind 0%, aspecte pentru care excepția de nelegalitate a fost găsită întemeiată, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs I care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a recunoscut dreptul reclamanților de aoc hema în judecată, ignorându-se excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I și " -Trim" SRL I, precum și faptul că terenul i-a fost atribuit în anul 1960, art. 20 alin. 2 din Legea nr.15/1990 recunoscându-i în mod expres dreptul de proprietate asupra bunurilor ce făceau parte din patrimoniul societății la data reorganizării sale în societate comercială, dreptul său preexistând dreptului celorlalte persoane.
Consiliul Local I, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității cererii de recurs, solicitând respingerea recursului pe motiv că în mod justificat s-a reținut că lista avizului OCOT era de natură să împiedice emiterea actului contestat, la data emiterii acestuia terenul ne mai aflându-se în administrarea SA
SC -Trim SRL I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1450. și că art. 20 din Legea nr. 15/1990 nu conferă un drept deplin de proprietate asupra tuturor bunurilor societății ci doar vocația recunoașterii dreptului asupra terenurilor în cadrul procedurii speciale instituite prin nr.HG 834/1991.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea formulată de SRL I este nefondată, sens în care reține următoarele:
Instanța de contencios administrativ a fost investită, pe cale incidentă, cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ materializat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0224, emis la data de 06.10.l998, de Consiliul Județean I, în favoarea
În cadrul procedurii consacrate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este chemată să se pronunțe asupra legalității actului contestat și nu asupra aspectelor de drept material și de drept procesual decurgând din litigiul dedus judecății.
Ca atare, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale a uneia sau alteia din părți, sau orice altă excepție, în afara excepției de nelegalitate a actului administrativ, nu pot fi ridicate și soluționate de instanța de contencios administrativ, pentru rezolvarea excepției de nelegalitate fiind suficient ca aceasta să fie ridicată de unul din participanții la procesul ce face obiectul dosarului nr. 1910/2004 al Judecătoriei Iași și să aibă legătură cu fondul litigios, condiții pe care cererile formulate de Consiliul Local I și Trim SRL I le îndeplinesc pe deplin.
În cadrul procedurii consacrate de art.4 din Legea nr. 554/2004, în prezenta cauză, nu are relevanță a se cunoaște care sunt efectele Legii nr. 15/1990 asupra dreptului recurentei, nici modul în care au devenit proprietari Consiliul Local I și respectiv Trim SRL I, ci doar de a se stabili dacă actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea procedurilor consacrate de nr.HG 834/1991.
Ori, sub acest aspect, în mod justificat a reținut prima instanță că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 0224 din 6.10.1998, emis de Consiliul Județean I, în favoarea SA I, este nelegal, întrucât la documentația ce a stat la baza emiterii sale nu există un aviz valabil al Oficiului de Cadastru.
Actul pe care recurenta îl opune autorilor excepției nu poate fi luat în considerare, întrucât SRL I nu putea fi considerat executant al lucrărilor de măsurări topografice pentru I, astfel cum a fost menționat în avizul fără număr, înregistrat sub nr. 10622 din 5 aprilie 1993, atâta timp câte recepția lucrărilor executate de această societate, în baza proiectului nr. 22/1997, a avut loc la data de 29 octombrie 1997, deci după mai bine de patru ani de la data primei lucrări executată de "" I, ce a stat la baza eliberării certificatului seria - nr.0018/1995.
Lipsa procesului verbal de delimitare încheiat cu adevărații proprietari ai terenului pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului de atestare și a avizului Oficiului de Cadastru, valabile pentru data la care proiectul întocmit de I s-a finalizat, este de natură să atragă după sine lipsa de valabilitate a actului, întrucât cele două documente cu valoare probatorie a însăși dreptului pretins erau obligatorii, ele făcând parte din condițiile de legalitate a actului, recurenta rămânând astfel singură răspunzătoare de folosirea unei documentații cel puțin îndoielnice, pentru a nu folosi termenul de "fals", care ar fi mai potrivit pentru modul în care au fost operate modificări în avizul emis de I la data de 5 aprilie 1993.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de "" împotriva sentinței civile nr. 2513/E/20 iunie 2006 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.02.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
