Obligația de a face. Decizia 1282/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1282
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 121 din data de 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, consilier juridic - pentru intimata C și consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus recursul în dezbaterea părților pentru a pune concluzii.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă C solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al municipiului C pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.121 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei -""SRL C, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului C și
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamanta solicitat obligarea pârâtelor la includerea imobilului din C,-, în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002 și declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negociere directă.
S-a mai reținut că refuzul pârâtelor de proceda la vânzarea spațiului în litigiu este justificat, întrucât la data primei cereri reclamanta nu avea un contract valabil, având în vedere că cel de asociere în participațiune expirase din decembrie 2001, nefiind prelungit și având și datorie ce depășea cele 6 luni, prevăzute de art. 16 din lege.
În consecință, s-a constatat că reclamanta nu poate beneficia de prev. 550/2002, respectiv de vânzarea spațiului în litigiu prin negociere directă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de prev. art. 16 și 17 din 550/2002, nefăcându-se dovada contrară prin actele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând greșita reținere de către instanța de fond a nerespectării termenului de 30 de zile stabilit de art.17, în condițiile în care Legea 550/2002 a fost publicată în O nr.803/5.11.2002, dată de la care curge acest termen, cererea fiind depusă la 5 decembrie 2002, sub număr de înregistrare -, în termen legal.
A mai susținut că a deținut spațiul în litigiu permanent în baza unui contract valabil,că îl deține și în acest moment și a achitat chiria aferentă.
Cu privire la contractul de asociere în participațiune, încheiat la 29.12.1994 pe o perioadă de 6 ani, recurenta a precizat că nu a încetatla sfârșitul anului 2000, deoarece societatea a continuat să folosească imobilul, iar a continuat să emită facturi fiscale pentru acest imobil, pe numele societății.
De asemenea, motivarea instanței că societatea avea datorii mai mari de 6 luni nu corespunde realității, întrucât înțelegerea părților a fost ca în contul chiriei să execute lucrări de reparații la imobil, deoarece se afla într-o stare necorespunzătoare, iar pârâta nu avea posibilități financiare.
Referitor la plata cotei de asociere/chirie, a arătat că de comun acord cu pârâta a stabilit o modalitate de compensare, în sensul că urma să efectueze reparațiile care erau în sarcina pârâtei, obligație pe care a îndeplinit-o, astfel că ulterior s-a confirmat achitarea facturilor din 2000-2002.
Intimatele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare,
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, cât și în raport de art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea inițială vizează refuzul pârâtelor Consiliul Local C și C de a include imobilul situat în C,- în suprafață de 118,02 mp în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002, de a declanșa procedura de vânzare-cumpărare prin negociere directă și de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu societatea reclamantă -" "SRL
Reclamanta -" "SRL Caî ncheiat cu C contractul de închiriere nr.190/9 mai 1992, (filele 59-62 dosar fond) pentru spațiul comercial situat în C,-, în baza ordinul de repartizare nr.9515/1990 (fila 58 dosar fond), prin prelungirea contractuluinr.9962 din 17.07.1990.
Ulterior, între C și reclamantă s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr.36 din 29.12.1994, pentru același spațiu pe o perioadă de 6 ani, iar după expirarea acestui contract, reclamanta a continuat să dețină spațiul în litigiu.
Începând cu data de 29.09.2005,reclamanta a încheiat cu pârâta un nou contract de asociere nr.429 din 29.09.2005, iar apoi contractul nr.467 din 03.09. 2007, depuse la filele 68-70 și 24-26 dosar fond.
Având în vedere contractele mai sus arătate, precum și faptul că în perioada 2005-2007 reclamanta continuat să dețină spațiul cu acordul pârâtei, aspect care nu a fost contestat de pârâtă, motivul de recurs privind existența unui contract valabil la data intrării în vigoare a Legii 550/2002 este fondat.
Astfel art.16 din Legea 550/2002 dispune că vânzarea spațiilor comerciale și de prestări servicii se face către persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, asociere în participațiune,etc.
Față de probatoriul analizat de C existent la dosarul de fond, se reține că în speță este îndeplinită condiția privind existența unui contract de asociere.
De asemenea se mai reține că cererea formulată de reclamantă la data de 5 decembrie 2002, înregistrată sub nr.- a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.17 din lege, având în vedere că acest termen curge după trei zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.
Referitor la critica privind existența unor datorii către locator sau asociat, tribunalul a pronunțat o soluție care nu se întemeiază pe probele administrate în cauză, preluând susținerile pârâtei din întâmpinare.
Conform dispozițiilor art.129 alin.4 Cod pr.civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, iar potrivit art.129 alin.5 acesta are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
În speță existența unui referat întocmit la 08.02.1999 între societatea reclamată și pârâta, privind necesitatea executării unor lucrări de consolidare, a unui proces verbal de compensare a unor datorii reciproce în valoare de 84.958.440 lei, încheiat la 16 mai 2005 între cele două părți (filele 27, 28 dosar fond), precum și a unor rapoarte de constatare tehnică și evaluare a lucrărilor de construcții efectuate asupra imobilului din C,-, întocmite în august și respectiv decembrie 2002 (filele 43 - 53 dosar fond), creează prezumția că între cele două părți a existat un acord privind executarea unor lucrări la spațiul închiriat.
De asemenea, prin adresa nr.4272 din 18 aprilie 2004, C confirmă faptul că în ședința Consiliului de administrație din 21 decembrie 2004 fost aprobată compensarea contravalorii lucrărilor executate, în valoare de 3.300 lei, cu contravaloarea chiriei conform sentinței civile nr.1235/2004.
Față și de faptul că prin motivele de recurs reclamanta a susținut că pe tot parcursul deținerii spațiului a achitat chiria aferentă, modalitatea de plată fiind cea de compensare a unor cheltuieli reciproce, ca urmare a executării unor lucrări ce cad în sarcina pârâtei, se impune ca instanța să lămurească dacă societatea reclamantă a înregistrat restanțe la plata chiriei, cel puțin 6 luni consecutive, din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, dacă a respectat prevederile contractului și dacă are obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului, condiții cerute de dispozițiile art.16 din Legea 550/2002.
În această situație, se impune a se proceda pentru aflarea adevărului la suplimentarea probatoriului, prin solicitarea unor explicații părților cu privire la respectarea clauzelor din contract, la plata chiriei, a daunelor către stat, pentru a se stabili în mod indubitabil dacă reclamanta îndeplinește la data formulării cererii condițiile cerute de Legea 550/2002, pentru cumpărarea spațiului prin negociere directă.
În acest sens, Curtea, în baza art.312 Cod pr. civilă va admite recursul, va casa sentința atacată, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 121 din data de 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/19.06.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
