Obligația de a face. Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1282/R-CONT
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI RM V -, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 282/CAF din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Rm. V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Primarul Municipiului Rm.V, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, au fost depuse, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea intimatei-reclamante.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului- pârât Primarul Mun. Rm.V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, arătând că autorizația de construire nu poate fi prelungită decât o singură dată, potrivit dispozițiilor art.51 din Ordinul nr.1430 din 26 august 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Rm. V -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestuia la prelungirea valabilității autorizației de construire nr.487/2004, cu perioada de 24 luni, cuprinsă între data de 30.05.2005 și data de 15.05.2007.
În motivarea acțiunii, a arătat că prin cererea cu nr.19116/12.05.2008, a solicitat pârâtului prelungirea valabilității autorizației de mai sus, întrucât a fost împiedicată să realizeze lucrările de construcție, datorită existenței unui cablu de 20 KV, aparținând SC Oltenia, însă, în răspunsul dat, pârâtul o înștiințează că a beneficiat de această prelungire, pe o perioadă de 12 luni, așa cum dispun prevederile legale (art.52 din Ordinul nr.1430/1005).
Într-adevăr, la data de 18.04.2007, a fost prelungită valabilitatea autorizației cu 12 luni, însă, perioada a fost insuficientă pentru realizarea unui obiectiv de genul celui vizat de autorizație.
Având în vedere că împiedicarea realizării construcției a fost obiectivă, se impune acordarea unei prelungiri de 24 luni.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.282/CAF/17.02.2009 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să prelungească valabilitatea autorizației de construire nr.487/15467/04.06.2004, cu perioada de 12 luni, cuprinsă între 30.05.2005 -15.05.2007.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, la cererea investitorului inițial al obiectivului "Centru de afaceri", s-a eliberat de către pârât autorizația de construire nr. 487/15467 din 04.06.2004, cu o perioadă de valabilitate de 12 luni, perioada de execuție a lucrărilor fiind de 24 luni.
La data de 25.05.2005, investitorul a anunțat Inspectoratul în Construcții al Județului V că va începe lucrările de construcție autorizate la data de 30.05.2005, însă în momentul începerii lucrărilor s-a constatat existența pe teren a unui cablu de 20KV, aparținând SC OLTENIA SA - SDFEE RM V, ocazie cu care investitorul a dispus sistarea lucrărilor și efectuarea demersurilor necesare pe lângă această instituție în vederea ridicării cablului și intrării în legalitate.
Până la ridicarea cablului de către societatea OLTENIA SA, valabilitatea autorizației nr. 487 fost prelungită cu 12 luni, la data de 18.04.2007.
Într-adevăr, art. 51 din Ordinul nr.1430/26 august 2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, prevede că prelungirea valabilității autorizației de construire se poate acorda o singură dată.
Față de situația întâlnită în teren cu ocazia începerii lucrărilor, constatând existența cablului de 20KV, poziționat pe terenul proprietatea reclamantei pe o lungime de 27,30 ml, unde urma să se realizeze fundația obiectivului, aceasta a fost obligată să sisteze lucrările și să se adreseze RM V, în vederea ridicării acestor cabluri, fiind necesară și promovarea unei acțiuni ce a format obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Rm.
Lucrările de ridicare a cablului au fost terminate în data de 15.05.2007, astfel încât realizarea obiectivului de investiții a căror durată nu poate depăși 24 de luni, nu poate fi efectuat în perioada de valabilitate a autorizației, chiar dacă aceasta fost prelungită anterior cu 12 luni.
Art. 7(7) din Legea nr. 50/1991 republicată, care face referire la " cazul justificat în care lucrările de construcții nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit și pentru care prelungirea valabilității autorizației se poate acorda o singură dată și pentru o perioadă ce nu poate depăși 12 luni", nu este aplicabil în speță când reclamantei i s-a emis autorizația de construire care a avut la bază avizele cerute de lege, inclusiv cel al SC OLTENIA SA în care nu s-a prevăzut situația întâlnită în teren cu ocazia începerii lucrărilor, situație care poate fi asimilată cazului fortuit, neavut în vedere de către legiuitor.
În consecință, prin imposibilitatea în care a fost pusă, de a sista lucrările dintr-un motiv care nu-i este imputabil, reclamanta a fost prejudiciată în interesul său legitim prin refuzul autorității emitente a autorizației, de a-i prelungi valabilitatea acesteia cu perioada cuprinsă între 30.05.2005 și 15.05.2007, când împiedicarea de a realiza construcția a încetat.
Astfel, a fost admisă cererea și obligat Primarul Municipiului Rm.V să prelungească perioada de valabilitate a autorizației în litigiu cu perioada de 12 luni, cuprinse între termenele descrise mai sus, data de 30.05.2005, reprezentând data la care Inspectoratul în Construcții a fost anunțat că vor începe lucrările (adresa fila 7 dosar ), iar data de 15.05.2007, reprezintă data la care cablul electric de 20 KV a fost ridicat de pe terenul proprietatea reclamantei.
Ulterior, prin încheierea nr.38/CAF/07.04.2009, Tribunalul Vâlceaa admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr.282/CAF/17.02.2009, în sensul că " obligă pârâtul Primarul Municipiului Rm. V să prelungească valabilitatea autorizației de construire nr.487/15467/2004, cu perioada de 24 luni" în loc de 12 luni, cum greșit s-a tehnoredactat, precum și a cererii de lămurire a dispozitivului aceleiași sentințe, în sensul că termenul de 24 de luni de prelungire a valabilității autorizației, începe să curgă de la data la care sentința nr.282/CAF/2009, rămâne irevocabilă.
Astfel, instanța de fond a reținut că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă este întemeiată deoarece, deși, în minuta, pronunțată în data de 17.02.2009, a fost obligat Primarul Municipiului Rm.V să prelungească perioada de valabilitate a autorizației de construire nr. 487/15467 din 04.06.2004, cu o perioadă de 24 luni, în dispozitivul sentinței s-a tehnoredactat greșit 12 luni.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 282 (1) Cod procedură civilă, a fost admisă cererea și îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr. 282/CAF din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în sensul că a fost obligat Primarul Municipiului Rm. V să prelungească valabilitatea autorizației de construire cu numărul de mai sus, cu perioada de 24 de luni, în loc de 12 luni, cum greșit s-a tehnoredactat.
Instanța a constatat că este întemeiată și cererea de lămurire a dispozitivului sentinței cu numărul de mai sus în sensul de a preciza data de la care curge termenul de 24 de luni de prelungire a autorizației.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi, constituie titluri executorii".
Din economia acestui text de lege a rezultat indubitabil că termenul de 24 de luni nu poate să curgă decât de la data la care hotărârea nr. 282/CAF din 17 februarie 2009, devine irevocabilă, căci numai începând cu această dată constituie titlu executoriu și poate fi pusă în executare.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 2821(1) Cod procedură civilă, a fost admisă această cerere și lămurit dispozitivul aceleiași sentințe, în sensul că termenul de 24 luni de prelungire a autorizației de construire, curge de la data la care sentința a devenit irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- în mod nelegal, instanța de fond l-a obligat la prelungirea valabilității autorizației de construire, cu o perioadă de 24 de luni, cuprinsă între 30.05.2005 și 15.05.2007, timp în care intimata-reclamantă a susținut că a fost împiedicată să realizeze lucrarea, interpretând greșit actul dedus judecății și pronunțând o hotărâre fără temei legal, prin aceea că prelungirea nu se poate acorda decât o singură dată, ceea ce, în cauză, s-a respectat.
- art.51 din Ordinul nr.1430/2005, pentru aplicarea Normelor Metodologice la Legea nr.50/1991 - R, este clar și nu include excepții, prevăzând prelungirea numai cu 12 luni în cazul nefinalizării în termenul respectiv, prevederea legală, la art.52 stipulând că lucrările rămase de executat se vor putea realiza numai după emiterea, în condițiile legii, a unei noi autorizații.
- din întreg probatoriul administrat, nu rezultă că pârâtul a împiedicat-o pe reclamantă să realizeze lucrările și a răspuns solicitării sale, în condițiile impuse de dispozițiile legale.
Ca atare, s-a solicitat, admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care Curtea le-a încadrat pe temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Prima critică, vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale, mai concret, a Ordinului nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice la Legea nr.50/1991 - R, în partea de autorizare a executării lucrărilor de construcții, este apreciată ca justificată.
Astfel, textul art.51 din actul susmenționat, prevede, fără dubiu, la alin.1, că, în ipoteza în care, lucrările de construcții nu au început ori nu s-au finalizat integral în termenul stabilit prin autorizația de construire, conform art.50, investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației.
La alin.2 se stipulează că, această cerere de prelungire, se va solicita cu cel puțin 15 zile, înaintea expirării termenului de valabilitate și se poate acorda, potrivit legii,o singură dată pentru cel mult 12 luni.
Textul este imperativ și nu conține excepții, astfel că admiterea unei solicitări peste această limită, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, iar prelungirea acordată în acest mod este, desigur, lovită de nulitate.
În speță, așa cum rezultă din materialul probator administrat și cum este chiar recunoașterea intimatei-reclamante, autoritatea emitentă a admis cererea acesteia și, la data de 18.04.2007, a prelungit valabilitatea autorizației de construcție, cu cele 12 luni date de lege.
Ulterior, s-a adresat o nouă solicitare de prelungire a valabilității autorizației cu o perioadă de 24 de luni, pe considerentul că, din motive obiective, lucrarea nu a putut fi executată și datorită anvergurii investiției ce formează obiectul autorizației.
Or, așa cum s-a arătat, recurentul-pârât nu a împiedicat pe intimata-reclamantă să realizeze construcția în termenul impus de lege și chiar a îndeplinit obligația pe care o avea, sub acest aspect, ceea ce face fondată critica sa.
Prin urmare, în mod greșit, s-a procedat la admiterea cererii de prelungire a valabilității autorizației peste termenul prevăzut de lege, având în vedere că reglementarea legală stipulează, pentru asemenea situații, necesitatea emiterii unei noi autorizații.
Faptul că, imposibilitatea realizării construcției s-a datorat unui alt agent economic, nu induce vreo culpă a recurentului-pârât în îndeplinirea atribuțiilor sale legale și nici la stabilirea unei obligații peste cele conferite în sarcina sa, iar aceasta are la îndemână alte căi procedurale pentru prejudiciul ce-l va înregistra.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI RM V -, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 282/CAF din 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Rm. V,-, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge cererea formulată de, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - -
Grefier,
-
Red.
/6 ex./ 04.12.2009
Jud.fond
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
