Obligația de a face. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 130
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 2445 din data de 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat - - și administrator pentru recurenta reclamantă - SRL lipsind intimații pârâți C, Consiliul Local al Municipiului C, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - SRL, avocat - -, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată la Tribunalul Dolj, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții C și Consiliul Local C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la includerea imobilului situat în C,-, în suprafață de 118,02 mp în lista spațiilor comerciale supuse prevederilor Legii 550/2002, declanșarea procedurii de vânzare-cumpărare prin negociere directă cu reclamanta și obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.
În motivare a arătat că deține spațiul în suprafață de 118,02 mp cu destinație de prestări servicii, situat în C,-, din anul 1990, încheindu-se cu C contracte succesive, iar în prezent contractul de închiriere nr.430 din 29.09.2005.
A arătat că spațiul este proprietate de stat și se află în administrarea, că a solicitat pârâtelor cumpărarea acestui spațiu, însă acestea au refuzat.
La data de 25.01.2007, Cad epus întâmpinare.
Prin sentința nr.2445 din 31 mai 2007, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei -" SRL
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a îndeplinit condiția prevăzută de art. 16 din Legea nr. 550/2002, deoarece la data intrării în vigoare a legii nu deținea spațiul pe baza unui contract de închiriere sau asociere valabil încheiat cu C, contractul încetând la 22 iunie 2006.
A apreciat instanța că reclamanta nu a făcut dovada ce i s-au respins cererile de cumpărare a spațiului, în schimb Cad ovedit că reclamanta a avut și restanțe de 5000 lei - cotă asociere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL.
În motivele de recurs s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, cu precizarea că a deținut continuu spațiul comercial în litigiu începând din anul 1990 și că a depus cerere de cumpărare a acestuia, în baza Legii nr.550/2002, dar pentru că pârâta nu i-a răspuns a revenit cu alte solicitări.
A arătat de asemenea că la data depunerii cererii de cumpărare nu avea restanțe la chirie sau cotă de asociere, că mai mult a efectuat lucrări de reparații a spațiului, contravaloarea acestora compensându-se cu chiria restantă.
S-a mai precizat în motivele de recurs că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001 R, însă instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
Examinând recursul Curtea reține următoarele:
Reclamanta - SRL a încheiat contractul de închiriere nr. 190/1992 ( fila 15 dosar fond), pentru un spațiu comercial situat în C,-, în baza Ordinului de repartizare nr. 9515/1990 și prin prelungirea contractului nt.9962/17.07.1990.
Ulterior, între C și reclamantă s-a încheiat contractul de asociere nr. 247/2001, pentru același spațiu situat în C,-, contract prelungit prin alte contracte de asociere succesive.
Având în vedere contractele de închiriere și de asociere încheiate între reclamantă și C, motivul de recurs privind existența unui contract valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 este fondat.
Astfel, art. 16 din Legea nr.550/2002 dispune că vânzarea spațiilor comerciale, de prestării de sevicii se face către persoanele fizice sau juridice care le folosesc în baza unui contract de închiriere, asociere în participațiune, etc.
Față de probatoriul analizat de C, existent la dosarul de fond se reține că în speță era îndeplinită condiția privind existența unui contract de închiriere.
Referitor la critica privind existența unor datorii către locator sau asociat, tribunalul a pronunțat o soluție care nu se întemeiază pe probele administrate în cauză, preluând susținerile pârâtei.
Existența unei chitanțe de plată a chiriei aflată la fila 28, respectiv chitanța de plată a sumei de 5.000 lei nu face dovada eventualelor datorii, deoarece în chitanță este specificat numai contravaloare asociere.
Chitanța din 8 mai 2007 în care este specificat existența unei cote de asociere restante este nerelevantă deoarece beneficiul dreptului de a cumpăra spațiile în condițiile Legii nr. 550/2002 este înlăturat numai dacă la data depunerii cererii solicitantul înregistra restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului.
Ori, în speță nu s-a dovedit existența unei astfel de situații.
Mai mult, între părți a existat un litigiu comercial în cursul anului 2002, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus în copie la fila 41 dosarului de fond, fără însă ca instanța să fi lămurit modul în care s-a soluționat respectivul litigiu.
Este întemeiată și critica privind nepronunțarea instanței de fond asupra unui motiv din acțiune.
Astfel, reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe prevederile Legii 550/2002, dar și pe prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, situație în care trebuia să se verifice care este situația imobilului, dacă acesta a fost preluat de stat, dacă a fost solicitat să fie restituit.
Față de invocarea a două temeiuri de drept în cuprinsul acțiunii, judecătorul în baza art. 129 Cod pr. civilă trebuia să stabilească cu exactitate obiectul judecății.
Având în vedere considerentele de mai sus Curtea va casa sentința primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare, în sensul completări probatoriilor privind situația juridică a imobilului solicitat, așa cum s-a arătat mai sus și pentru a lămuri dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002 s-a depus cerere de cumpărare a spațiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 2445 din data de 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud. E
ex.3/
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Teodora Bănescu
