Obligația de a face. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi 2020/2006)
DECIZIA NR.132/CA
Ședința publică din 03 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I împotriva sentinței civile nr.25/E din 25 ianuarie 2006 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr.9879/2005, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile. Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi,încheiere care face parte integrantă din această hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.25/E din 25 ianuarie 2006, Tribunalul Iași, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta C de Muncă Temporară L I, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei daune cominatorii în sumă de 250.000.000 lei/lună, începând cu data de 16.02.2005 și până la emiterea autorizației de funcționare la care se referă sentința civilă nr.65/E/16.02.2005 a Tribunalului Iași, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea autorizației de funcționare, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat pentru acest capăt al acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă pentru a se dispune obligarea acesteia la emiterea autorizației de funcționare a societății reclamante pentru exercitarea activității de
-2-
selecție și plasare a forței de muncă precum și la plata de daune cominatorii, începând cu data pronunțării sentinței civile nr.65/E/2005 a Tribunalului Iași și până la emiterea autorizației de funcționare, pe motiv că, deși sentința menționată a rămas irevocabilă, pârâta refuză eliberarea autorizației solicitate.
Având în vedere că, prin sentința civilă nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași, s-a dispus obligarea pârâtei Direcția de Muncă I să elibereze autorizația de funcționare ca agent de muncă temporară a societății reclamante și, considerând că aplicațiunea dispozițiilor art.7 din G nr.27/2003 ar conduce, în cauză, la obținerea de către reclamantă a încă unui titlu executoriu și implicit la obligarea pârâtei, pentru a doua oară, la emiterea aceleiași autorizații, prima instanță a admis excepția de lucru judecat pentru capătul de cerere ce viza eliberarea autorizației de funcționare și a respins capătul de cerere pe acest temei.
Referitor la daunele cominatorii, prima instanță, apreciind că acestea reprezintă un mijloc de constrângere, aflat la îndemâna creditorului unei obligații de a face sau de a nu face, pentru a-l determina pe debitor să-și execute obligația sa, că ele au caracterul unei pedepse civile pentru debitor, și, raportându-se la dispozițiile G nr.938/2004, a reținut că pârâta nu a făcut dovada că ar fi emis o autorizație provizorie și că, chiar dacă reclamanta a recunoscut că pârâta a emis un asemenea act, acesta nu poate fi considerat a fi autorizația prevăzută de G nr.938/2004, întrucât nu a fost înregistrat și nici înscris în Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară.
Concluzionând că nu s-a adus la îndeplinire obligația stabilită de instanță în sarcina pârâtei, prin sentința civilă nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași, și că nu s-a făcut dovada emiterii autorizației de funcționare a reclamantei ca agent de muncă temporară, prima instanță a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii solicitate.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că și-a îndeplinit obligația, încă din anul 2005, și că în aceste condiții nu exista temei pentru obligarea sa la plata de daune cominatorii.
Intimata C de Muncă Temporară SRL I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că în mod justificat s-a reținut că singura modalitate de a obține executarea în natură a obligațiilor, ce nu sunt susceptibile de executare silită, este introducerea unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect unic și distinct obligația de a face, adică obligația de emitere a autorizației de către Direcția de Muncă I, că ceea ce a cerut prin acțiune a fost obligarea pârâtei-recurente la emiterea autorizației de funcționare în forma expres prevăzută de G nr.938/2003 precum și obligarea pârâtei - debitoare să îndeplinească această obligație sun sancțiunea daunelor - cominatorii, actul invocat de recurentă neîndeplinind nici una din cerințele de valabilitate cerute de actul normativ menționat.
-3-
În recurs s-a depus actul denumit"autorizație de funcționare", datat 6 mai 2005, din care cel aflat la fila 66 dosar este semnat de directorul executiv, iar cel de la fila 99( având același conținut, dar purtând numărul - 001) este semnat de directorul executiv, precum și o copie extras din Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară autorizați, în care, la poziția 22, este înscrisă SC de Muncă temporară SRL I, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași comunicând, prin adresa nr.176/P/2007 din 5 februarie 2008, că s-a propus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.289.291 Cod penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea pârâtei este întemeiată, sens în care se rețin următoarele.
Prin cererea introductivă, înregistrată la Judecătoria Iași sub nr.6811 din 08.04.2005, reclamanta C de Muncă Temporară a solicitat ca pârâta Direcția de Muncă I să fie obligată la emiterea autorizației de funcționare a sa pentru exercitarea activității de selecție și plasare a forței de muncă, invocând faptul că"Direcția amintită nu ne-a eliberat autorizația, trecând peste dispozițiile imperative ale unei hotărâri judecătorești".
Nici în fața primei instanțe sesizate și nici în fața Tribunalului Iași, în favoarea căruia Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii, reclamanta nu a cerut în condițiile art.112 Cod procedură civilă să se constate că actul administrativ de4numit"autorizație de funcționare", emis de Direcția de Muncă I la data de 6 mai 2005, cu opt luni anterior pronunțării hotărârii recurate, nu este conform cerințelor G nr.938/2003 și că eliberarea lui nu exonerează pe debitor de obligația stabilită prin sentința civilă nr.65/E/16.02.2005 a Tribunalului Iași.
Ori, în condițiile în care nu s-a cerut, prin acțiunea introductivă sau printr-o cerere modificatoare a acesteia, să se constate că actul emis de pârâta - recurentă la data de 6 mai 2005 nu este conform prevederilor legale, că el nu are valoarea și nu produce efecte juridice și nici nu eliberează pe debitor de obligația instituită în sarcina sa prin sentința nr.65/E/16.02.2005, Tribunalul Iași, sesizat cu soluționarea cererii de obligare a pârâtei la eliberarea unei autorizații, nu era în drept să rețină că actul a cărui primire reclamanta o confirmă"nu poate fi considerat ca fiind autorizația prevăzută de G nr.938/2004, nefiind înregistrată și nici înscrisă în Registrul național de evidență a agenților de muncă temporară".
De altfel, prima instanță a ajuns la această concluzie fără să fi solicitat măcar a se depune la dosar respectivul act, fără să îl examineze în mod nemijlocit și fără să verifice dacă acesta era sau nu de natură să elibereze pe debitor de obligația stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași.
-4-
Ori, atâta timp cât nu s-a cerut constatarea lipsei de valabilitate a actului emis la data de 6 mai 2005, indiferent de varianta sub care acesta a comunicat solicitantului, și implicit faptul neexecutării obligației stabilite în sarcina Direcției de Muncă I prin sentința nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași, actul trebuia să se considere a fi în vigoare și producător de efecte juridice, cu atât mai mult cu cât varianta având seria - nr.001 figurează ca fiind înscrisă în registrul național de evidență a agenților de muncă temporară autorizați, astfel cum s-a dovedit în recurs.
Emiterea actului datat 6 mai 2005, denumit"autorizație de funcționare," și înscrierea acestuia în Registrul național, nu mai putea justifica concluzia că nu au fost respectate prevederile G nr.938/2004, din moment ce în nota de subsol s-a precizat că"Prezenta autorizație de funcționare este valabilă numai până la eliberarea autorizației pe formular unic la nivel național" și nici soluția de obligare a pârâtei - recurente la plata de daune cominatorii, în condițiile în care s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei de a emite legala autorizație de funcționare, iar reclamanta nu a atacat această parte a hotărârii cu recurs.
Ori nu se puteau cere daune cominatorii decât pentru neexecutarea obligațiilor ce ar fi fost stabilite prin hotărârea pronunțată în cauza de față și nu pentru pretinsa neexecutare a obligațiilor stabilite prin hotărârea pronunțată într-o altă cauză, chiar dacă ambele cauze vizau aceeași finalitate, respectiv eliberarea unei autorizații de funcționare.
Mai mult decât atât, reclamanta și prima instanță au apreciat eronat cadrul procesual în care SC de Muncă Temporară L I își putea valorifica dreptul recunoscut prin sentința civilă nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași, întrucât, indiferent de natura obligației și modul de aducere la îndeplinire a acesteia, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a stabilit o procedură specială de executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au admis acțiunile formulate în baza Legii nr.554/2004.
Astfel, conform art.24 din legea nr.554/2004, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termen de cel mai mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în cazul în care termenul nu este respectat conducătorului persoanei obligate i se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, reclamantului recunoscându-i-se dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Pentru a se obține executarea hotărârii irevocabile, materializată în cauză în sentința nr.65/E din 16.02.2005, C de Muncă Temporară SRL I, era deci obligată să sesizeze instanța de executare, respectiv instanța care a soluționat fondul litigios de contencios administrativ, în condițiile art.25 din Legea nr.554/2004, pentru a se obține aplicarea sancțiunii prevăzută de art.24 din Legea nr.554/2004 și acordarea despăgubirilor corespunzătoare, cerere ce urma să se soluționeze în camera de consiliu, cu citarea părților, ca nefiind în
-5-
drept să promoveze o nouă acțiune; conținutul dispozitivului hotărârii nr.65/E/2005, nepermițând acest lucru.
Reclamanta-intimată nu a uzat de această procedură, singura pe care Legea contenciosului administrativ i-o pune la dispoziție, alegând calea improprie a unei noi acțiuni, având ca obiect obligarea de eliberare a unui act administrativ pentru care deținea un titlu executoriu, în condițiile în care respingerea cererii principale, în prezenta cauză, indiferent de motivația soluției, trebuia să conducă implicit și la respingerea cererii accesorii, respectiv a cererii de acordare de daune cominatorii pentru neîndeplinirea unei obligații străine cauzei și care a fost executată până la data pronunțării hotărârii recurate.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, neobservându-se că reclamanta a ales o cale improprie pentru valorificarea pretinsului drept, că nu s-a cerut controlul de legalitate a actului administrativ emis de pârâtă în baza sentinței civile nr.65/E/16.02.2005 a Tribunalului Iași, că existența actului emis la 6 mai 2005 trebuie considerată, până la proba contrară, eliberatoare de obligație și că nu se puteau acorda daune cominatorii pentru o obligație ce a fost stabilită într-o altă cauză, fără să se fi uzat de procedura executării, consacrată de legea contenciosului administrativ, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de pârâtă.
Pe cale de consecință, se va modifica în parte hotărârea recurată, urmând a se respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii, întrucât, pe de o parte, acestea nu puteau fi acordate atâta timp cât cererea principală a fost respinsă și cât în cauză s-a dovedit că s-a emis o autorizație valabilă, înscrisă în registrul național, a cărei legalitate nu a fost niciodată contestată în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat în mod explicit emiterea autorizației în forma unică adoptată la nivel național, după ce aceasta a fost aprobată, singura cale de valorificare a dreptului recunoscut prin sentința nr.65/E din 16.02.2005 a Tribunalului Iași fiind cea prevăzută de art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004, cale de care nu s-a uzat, reclamanta rămânând astfel singura răspunzătoare de consecințele decurgând din alegerea unei căi improprii de valorificare a dreptului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Direcția de muncă, Solidaritate Socială și familie a județului I împotriva sentinței civile nr.25/E din 25 ianuarie 2006 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge cererea formulată de reclamanta C" de Muncă Temporară" I de a se obliga pârâta Direcția de muncă, Solidaritate Socială și Familie a județului I să plătească daune cominatorii de 250.000.000 lei/lună, începând cu data de 16 februarie 2005 și până la emiterea autorizației
-6-
de funcționare la care se referă sentința nr.65/E din 16 februarie 2005 Tribunalului Iași.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - G -
Grefier,
red.jud.TD/04.03.2008
tehnored. gref.TN/06.03.2008
jud. fond-
06 Martie 2008
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
