Obligația de a face. Decizia 1382/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1382/2008
Ședința publică din 09 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții - BIS SRL, - -B SRL, ASOCIAȚIA B și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 299 din 08 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Bistrița N, în contradictoriu cu intimatul - SRL, având ca obiect obligația de a face.
În data de 05.06.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatei - SRL, prin avocat și prin avocat ( 79 -84).
Prin fax, în data de 05.06.2008, recurenții au trimis la dosar concluzii scrise, care au sosit la dosar și prin poștă în data de 06,06,2008 ( 85 -101).
Primăria Municipiului Bat rimis prin fax, în data de 06.06.2008, concluzii scrise, care de asemenea, au sosit la dosar prin poștă în data de 09.06.2008 ( 102 -112).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 iunie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 299 din data de 08.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost admisă acțiunea reclamantei B, așa cum a fost precizată și extinsă și, în consecință, s-a anulat în totalitate actul administrativ atacat, adresa cu nr. 4.353/18.01.2007 emisă de DIRECȚIA DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B și a fost obligată primăria, prin primar, să permită reclamantei efectuarea transportului public pe traseul 3, cu microbuzele proprietatea ei.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientele BIS B, B B și ASOCIAȚIA B, fiind obligați pârâții și intervenienții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că actul care se solicită a fi anulat cu nr. 4353/18.01.2007 emis de Direcția de Administrare a Domeniului Public din cadrul Primăriei Municipiului B, i-a interzis efectuarea transportului în comun pe traseul 3, cu microbuzele proprietatea societății reclamante, ca urmare a unei sesizări din partea Asociației B, cea care a câștigat licitația acestui traseu.
A considerat prima instanță că adresa arătată îmbracă toate caracteristicile unui act administrativ și vatămă interesele reclamantei, așa încât, cum la plângerea prealabilă a acesteia autoritatea administrativă nu i-a răspuns pozitiv, existând neînțelegeri între societățile care formează Asociația B, acțiunea a fost admisă, așa după cum s-a arătat în dispozitivul citat, invocându-se și dispozițiile art. 4 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca o consecință a admiterii acțiunii, prima instanță a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta Asociația B și celelalte societăți comerciale care fac parte din această entitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienții ASOCIAȚIA B, BIS B și B B, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să fie respinsă acțiunea reclamantei, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurenții au adus critici de nelegalitate soluției pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că aceasta este contrară dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, în care se arată soluțiile pe care le poate da instanța.
O primă critică a vizat faptul că adeverința emisă de Primăria Municipiului B nu constituie un act administrativ prin care să se producă o vătămare a unui drept al reclamantei, iar apoi instanța nu se poate substitui organului administrativ și să permită reclamantei efectuarea transportului local publică, fără existența unei autorizații emisă de autoritatea competentă.
Apoi, au fost analizate toate condițiile ce trebuie îndeplinite conform nr. 91/2001 a Consiliul Local al Municipiului B, pentru ca o societate comercială să poată efectua transportul public de persoane prin serviciu regulat.
S-a mai arătat că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de a exploata traseul nr. 3, deoarece la licitația pentru atribuirea traseelor a participat ASOCIAȚIA L B, asociație fără personalitate juridică, asociație din care făceau parte BIS B, B B și MARTURA SERV și care în anul 2001 câștigat acest traseu, atribuirea fiind prelungită prin hotărârea consiliului local nr. 18/2003 până la concesionarea transportului public.
La data de 07.06.2005 a intervenit contractul de concesiune între asociații MARTURA INTERNAȚIONAL către, care apoi a schimbat denumirea societății în, și s-a considerat succesoarea acestei societăți și a MARTURA SERV, care făcea parte din Asociația, însă aceste operațiuni nu ar produce nici un efect asupra celorlalți membrii ai asociației, nefiind transmisibilă autorizația de execuție pentru traseu.
În aceste împrejurări, justificarea soluției primei instanței pe dispozițiile art. 18 alin. 4 lit. c din Legea nr. 554/2004 este greșită, aceste prevederi nefiind incidente cauzei.
La rândul său, reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, considerând soluția primei instanțe legală, deoarece adresa nr. 4353/2007 prin care s-a dispus retragerea microbuzelor de pe traseul nr. 3 care îi aparțineau, este nelegală, deoarece face parte din Asociația ca urmare a cesiunii făcute de la MARTURA SERV, fiind cesionat dosar beneficiul actului administrativ, nu actul însuși.
Mai mult, Primăria Baa cceptat efectuarea transportului de către reclamantă din anul 2005, de când a depus toate actele necesare preluării activității de transport, neexistând nici o obiecție până în momentul în care unul din asociații a solicitat intervenția primăriei, or, aceasta nu are competentă să intervină în conflictele dintre asociați.
În aceste condiții, adresa emisă de Direcția de Administrare a Domeniului Public din cadrul Primăriei B este nelegală și fiind emisă cu exces de putere trebuia anulată, consecința logică fiind acea a acordării posibilității de a efectua transportul public pe linia 3 conform autorizării inițiale.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiile art. 304 - 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
O primă chestiune care se pune este dacă adresa prin care departamentul primăriei prin care a interzis efectuarea transportului public local societății reclamante îmbracă sau nu caracteristicile actului administrativ, în măsura în care o asociație de societăți comerciale a fost autorizată în condițiile legii să efectueze serviciul de transport public local pe un anumit traseu.
Se poate observa astfel că, departamentul respectiv al administrației publice locale a acționat în regim de putere publică, impunând încetarea efectelor autorizării inițiale de prestare a unei activități pe un motiv ce nu era evident în competența sa.
Rezultă așadar că autorizarea efectuării transportului în comun s-a făcut inițial în beneficiul unei asociații din care făceau parte mai multe societăți, una dintre acestea fiind cesionată ulterior altor persoane, între asociați intervenind neînțelegeri s-a retras posibilitatea reclamantei de efectuare a serviciului respectiv, deși aceasta avea licențele necesare pentru efectuarea transportului local, microbuzele acesteia fiind acceptate și au efectuat transportul local pe traseul respectiv încă din anul 2005.
Prin urmare, nu Primăria Municipiului B putea interveni între neînțelegerile intervenite între asociați.
Nici celelalte critici vizând faptul că instanța s-ar fi substituit autorității administrative nu pot fi luate în considerare, deoarece aceasta a procedat la anularea actului emis de autoritate, iar consecința este posibilitatea reclamantei de a efectua în continuare transportul în comun în municipiul B pe traseul arondat.
Deși regretabilă indicarea eronată a unui text de lege de către prima instanță, prin ea însăși nu este de natură a atrage desființarea hotărârii, ea întemeindu-și în realitate pe dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și nu pe alin. 4 lit. c al aceluiași text.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins, iar având în vedere soluția preconizată și dispozițiile art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei 3.190 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienta ASOCIAȚIA B, cu sediul în B, str. -, nr. 61, jud. B- împotriva sentinței civile nr. 299 din 08 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei, cu sediul în mun. B,-,. A,. 15, jud. B-N suma de 3190 RON cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - Pt.- -
în semnează
PRIM GREFIER
CURTEA DE APEL
Red.Gh.
Dact./2 ex./09.07.2008.
Jud.fond: L,
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
