Obligația de a face. Decizia 1401/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1401/2008
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 420 din 7 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din cadrul Baroului C în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatului cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantă este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul declarat de către pârâtul Consiliul Județean C este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, la data de 3 iunie 2008 s-a înregistrat un răspuns la întâmpinare din partea pârâtului - recurent, precum și un înscris din partea pârâtului recurent prin care se invocă excepții de ordine publică, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei.
Reprezentantul reclamantei și reprezentantul pârâtului invederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive a reclamantei pentru toate motivele relevate în scris, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea recursului formulat de către reclamantă, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamante, având în vedere faptul că pârâtul Consiliul Județean C nu are calitatea de continuator al Consiliului Popular Județean C, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 420 pronunțată la data de 07.03.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean C și în consecință a fost obligat pârâtul să inițieze procedura de reconstituire a următoarelor acte emise de fostul Consiliu Popular Județean C: borderoul care cuprinde actele ce au stat la baza trecerii în proprietatea Statului a imobilelor cuprinse în Decizia nr. 103/04.04.1988; toate actele cuprinse în borderou, procesul verbal de evaluare a apartamentului nr. 7 situat în-,. I,. 2, C N, înscris în CF 37629 C și a terenului situat în C N, cartier,-, și respinsă cererea de obligare a pârâtului de a iniția reconstituirea deciziei nr. 103/04.04.1988.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că este justificat refuzul pârâtului de a iniția procedura de reconstituire a decizie nr. 103/04.04.1988 emisă de fostul Consiliu Popular C, dat fiind că originalul acestui act se află în mapa de înscrisuri de la cartea funciară.
În privința inițierii procedurii de reconstituire pentru restul documentelor solicitate de reclamantă reține instanța că refuzul pârâtului este nejustificat, deoarece documentele nu se regăsesc în original la niciuna din instituții.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Astfel, prin recursul declarat, reclamanta a solicitat admiterea recursului; modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate recurenta a arătat că aprecierea primei instanțe se bazează pe ideea că: potrivit normelor ce reglementează întabularea în dosarul de la cartea funciară trebuie să existe un exemplar al deciziei nr 103/1988. Deși originalul, în condițiile reglementate, trebuia să existe, arată recurenta, la aceasta nu s-a ajuns în ultimii 17 ani, context în care s-a acționat în judecată Oficiul de cadastru cu finalul obligării la predarea copiilor de pe conținutul actelor. Cu toate acestea, arată recurenta, copiile nu s-au eliberat fiindcă dosarul nu se mai găsește iar singura posibilitate ce o are este de a cere obligarea intimatului la inițierea reconstituirii deciziei a art. 3 din aceasta și implicit și a actelor ce au stat la baza acestui articol și a terenului dacă există, așa cum s-a cerut prin cererea introductivă.
Prin demersul său pârâtul Consiliul Județean Cas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii fundamentat pe aceea că hotărârea este nelegală din perspectiva încălcării prevederilor art. 304 pct. 6; a obligării la reconstituirea unor acte care nu mai există și din perspectiva faptului că legislația în vigoare nu prevede o procedură de reconstituire a documentelor proprii ( cu atât mai mult a celor emise de alte autorități ). Astfel în dezvoltarea argumentelor aduse arată că instanța a încălcat prevederile art. 304 pct. 9 respectiv a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut întrucât reclamanta a solicitat inițierea procedurii de reconstituire a tuturor actelor enumerate în borderou însă numai în privința articolului trei din decizia nr. 103/1988 iar instanța a dispus reconstituirea tuturor actelor cuprinse în borderou pentru toate cele nouă imobile trecute în proprietatea statului prin decizia menționată.
Mai arată recurentul că sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. deoarece instanța a dispus obligarea reconstituirii unor acte emise de fostul Consiliu Popular Județean în condițiile în care actele nu au fost emise de aceasta din urmă entitate, ci de alte instituții iar mai mult în condițiile în care nu există un borderou care să cuprindă actele ce au stat la baza trecerii în proprietatea statului a imobilelor cuprinse în decizia nr. 103/1988 și nici un proces verbal de evaluare întrucât nu a fost întocmit dat fiind faptul că nu s-a prevăzut prin decizie nici o referire cu privire la despăgubirea recurentei.
În acest context mai arată recurenta că chiar și în situația în care ar fi existat actul nu ar fi fost emis de fostul Consiliu ci de către o Comisie Județeană de Evaluare formată cum rezultă din procesul verbal de evaluare nr. 13015/19.10.1988 din reprezentantul Consiliului Popular Județean C, al Administrația Finanțelor a Județului C și din Direcția Generală de Agricultură
În fine, mai arată recurentul că legislația în vigoare nu prevede o procedură de reconstituire a documentelor proprii ( cu atât mai mult a celor emise de alte autorități, motiv pentru care hotărârea nu poate fi pusă în executare.
La data de 07.05.2008, întemeiat pe dispozițiile art. 137. proc. civ. art.101, art. 301.pr.civ. după punerea în discuție și preluarea poziției procesuale, reținând totodată că, potrivit dovezilor de la dosar, hotărârea a fost comunicată la data de 20.03.2008 iar declararea recursului pârâtului a fost înregistrat la data de 08.04.2008, deci cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare iar dispozițiile relevate sunt incidente prin încheierea interlocutorie Curtea a admis excepția tardivității recursului declarat de Consiliul Județean C, constatând decăderea din dreptul de a exercita recursul.
Ulterior, dat fiind acordarea la solicitarea părților, a unui termen pentru încercarea rezolvării diferendului pe cale amiabilă la data de 03.06.2008 pârâtul Consiliul Județean C, prin înscrisul depus, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean C și a lipsei de obiect a cererii reclamantei cu privire la borderoul cuprinzând actele ce au stat la baza trecerii în proprietatea statului a imobilelor din decizia nr. 103/1988 și a procesului verbal de evaluare.
În susținerea celor evocate s-a arătat că prin Decretul Lege nr. 2/27.12.1998 Consiliul Popular al Județului Caf ost dizolvat iar în baza aceluiași act normativ s-a înființat consilii ale Naționale ca organe ale puterii locale. Ulterior se arată că Decretul Lege nr. 8/07.01.1990 a stabilit că în județe, municipii se constituie primării ca organe locale ale administrației de stat însă aceste organe ale administrației au fost desființate prin Legea nr. 5/1990 ce prevede, prin art. 2, că " până la funcționarea organelor locale, administrarea județelor, a municipiilor și a comunelor se realizează de prefecturi și primari și, apoi, abia prin Legea nr. 69/1991 au fost înființate Consiliile Județene ca autorități ale administrației publice locale, Consiliul Județean C fiind declarat legal în baza acestei legi la 17.04.1992, dată de la care are și capacitatea de a dobândi și exercita drepturi și de a-și asuma și îndeplini obligații, Ori, în această situație, se arată că având în vedere organele administrației publice locale care au funcționat în perioada 2. - 1992; faptul că data funcționării Consiliului Județean C este 17.04.1992 nu poate fi reținută ideea potrivit căreia instituția este continuatoarea în drepturi și obligații a fostului Consiliu Popular al Județului
În plus se mai arată că, potrivit principiului specialității capacității de folosință instituit de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică ( Consiliul Județean C ) nu poate avea decât drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Nici Legea nr. 69/1991 ( abrogată ) ce prevede atribuțiile actuale sau un alt act normativ care stabilește competența acestora nu are prevăzut și nu prevede dreptul de a emite decizii de trecere a imobilelor în proprietatea statului sau de a le reconstitui dreptul de o emite decizii, care a fost instituit de Decretul nr. 223/1974 în favoarea Executive ale fostelor Consilii Populare ale județelor ce a fost abrogat. Ca atare se arată, având în vedere aceasta și faptul că Consiliul Județean C a fost legal constituit la data de 17.04.1992, fără îndoială că dreptul de a emite decizii în baza decretului arătat nu îi aparține. Astfel se concluzionează că neavând calitatea de continuator al fostului Consiliu Popular al Județului C și neavând vreodată dreptul de a emite decizii de trecere în proprietatea Statului a unor imobile, Consiliul Județean C nu poate proceda la reconstituire deoarece art. 34 din Decretul nr. 31/1954 stipulează expres că orice un act juridic care încalcă prevederile acestuia este nul.
Cât privește lipsa de obiect în dezvoltare se arată că atât borderoul cât și procesul verbal de evaluare nu există, ultimul nefiind întocmit și ca atare ar fi inutil a se proceda la reconstituire.
Examinând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.
În acest sens se reține că actele normative evocate în susținerea excepției într-adevăr cuprind dispoziții de dizolvare sau încetare a funcționării consiliului, respectiv a entităților create imediat după 2. însă prin aceleași acte s-a statuat succesiv în sarcina autorităților atribuții și responsabilități asemănătoare celor instituite anterior în sarcina entităților ce și-au încetat activitatea, atribuții privind rezolvarea în unitățile în care funcționează a problemelor economice, sociale, culturale, de învățământ, sănătate, de administrare și de ocrotire a drepturilor și libertăților cetățenești după cum au statuat și că la nivelul unităților teritoriale funcționează organe de specialitate în subordinea unităților constituite, că acestea din urmă adoptă hotărâri în problemele enunțate și dispun de aparat propriu de specialitate.
Tot astfel s-a statuat și prin dispozițiile adoptate ulterior că: entitățile create au atribuții administrative, de înființare de societăți, de coordonare și rezolvare a problemelor sociale, sănătate și apărare a drepturilor și libertăților și că pot adopta în consecință decizii. Ori în situația dată a atribuțiilor instituite în contextul asigurării drepturilor și libertăților cetățenești și în lipsa unor precizări prin reglementările arătate privind preluarea arhivei, a unor acte care să ateste preluarea documentelor deținute de entitățile succesive ce și-au încetat activitatea și al posibilității acordate în luarea deciziilor nu se poate susține că intimatul nu ar avea obligația inițierii procedurii invocate și implicit calitatea procesuală pasivă.
Desigur se relevă de intimat că lipsa calității ar deriva din dispozițiile art. 34 din Decretul Lege 31/1954, text ce cuprinde neîndoielnic intenția legiuitorului de a limita conținutul capacității de folosință a persoanelor juridice și pentru asumarea de obligații. Susținerea că în condițiile art. 34 din decretul evocat, persoana juridică poate avea doar drepturi potrivit scopului ei stabilit de lege este adevărată. Ceea ce se omite însă este faptul că obligațiile sunt date de lege, iar scopul Legii 10/2001, Legea 247/2005, și cele privind reconstituirea dreptului de proprietate adoptate după 2. de care se prevalează reclamanta în demersul său, este acela al realizării situației privind dreptul de proprietate, respectiv stabilirea reparației echitabile de către autoritățile publice în condițiile în care anterior tot astfel de entități au procedat la preluări abuzive, scop ce concordă pe deplin cu cel al reglementărilor statuate prin dispozițiile vizând organizarea și funcționarea autorităților administrative constituite după 2. de rezolvare a drepturilor și libertăților cetățenești, cât și cu cel stabilit de Legea 554/2004, act normativ ce instituie posibilitatea atacării în instanță a refuzului autorității de a efectua anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Ca atare în contextul obligațiilor și scopului stabilit prin lege nu poate fi vorba de o limitare în sensul evocat de intimat. Așadar, față de cele arătate, Curtea, reține că excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, pârâtul urmând a fi obligat la reconstituire în calitate de continuator al persoanei juridice a autorității emitente.
Cât privește cele referitoare la lipsa de obiect Curtea apreciază că acestea trebuie analizate în contextul examinării susținerilor relevate prin demersul introductiv de instanță fiind în strânsă legătură cu acestea din urmă.
Așadar trecând la examinarea recursului Curtea reține următoarele:
În vederea reglementării situației de restituire vizând mai multe imobile deținute în perioada anterioară anului 2. reclamanta s-a adresat mai multor instituții pentru comunicarea actelor prin care se susținea că imobilele au trecut în proprietatea Statului. Pe parcursul mai multor ani reclamanta a întâmpinat o serie de dificultăți legate de faptul că actele nu se găseau iar cele mai multe instituții refuzau eliberarea unor copii conforme chiar în urma obținerii unor hotărâri judecătorești pe motivul că nu există originalul.
Dat fiind situația relevată dar și faptul că pe parcurs i-au fost comunicate mai multe copii ale deciziei nr. 103/1988 și întrucât în considerarea că acestea nu cuprind aceleași mențiuni în art. 3, recurenta reclamantă s-a adresat intimatului în vederea inițierii procedurii de reconstituire a actului arătat și a întregii documentații ce a stat la baza motivației art. 3 prin care s-a trecut imobilul în proprietatea statului, procesul verbal de evaluare, borderoul care enumără actele și a tuturor actelor vizând acest articol.
La acest din urmă demers, prin adresa nr. 7/2007, recurentei i se face cunoscut că pentru a iniția procedura este necesar ca documentul să nu mai existe, să nu fie cunoscută existența însă decizia și documentele care au stat la baza acesteia au fost identificate în arhiva primăriei, motiv pentru care nu mai este necesară reconstituirea. Tot astfel se mai comunică recurentei să o copie a documentului a fost transmisă și depusă pentru soluționarea dosarului nr- și poate fi astfel solicitată o copie legalizată.
Față de cele comunicate în considerarea că originalul actelor nu există și nu i-a fost permisă verificarea originalului deciziei raportat la neconcordanțele art. 3 din copiile comunicate, că refuzul autorității de a iniția procedura reconstituirii este nejustificat iar prin aceasta i se aduce o vătămare, întemeiat pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ, recurenta s-a adresat instanței.
Conform prevederilor actului normativ invocat - Legea nr. 554/2004 - orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
De asemenea, prevede același act normativ că se poate adresa instanței și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al nesoluționării în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii precum șiprin refuzulde efectuare a unei anumite operațiuniadministrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În sensul actului normativ refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constituie expresia explicită a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților.
Plecând de la cele susținute și relevate prin demersul introductiv intimatul, prin înscrisurile depuse pe parcursul ciclului procesual susține că reclamanta nu justifică un interes, că acțiunea este lipsită de obiect în condițiile în care actele au fost identificate și transmise în copie, că pentru inițierea procedurii este necesar ca actul să nu existe să nu fie cunoscut și ca atare fiind comunicat nu este necesară reconstituirea.
Susținerile intimatului că refuzul este justificat întrucât decizia invocată a fost identificată și ca atare nu este necesară inițierea procedurii de reconstituire nu pot fi primite. În acest sens se reține că actele relevă următoarele: în anul 1988 prin decizia nr. 103 Consiliului Popular al județului Caf ost decisă trecerea în proprietatea statului a mai multor imobile privind mai multe persoane. Decizia comunicată în copie în cursul demersurilor inițiate și depuse la dosar fila 18 - recurs, fila 32 dosar nr- al Tribunalului Cluj, în cuprinsul art. 3 consemnează că se trece în proprietatea statului fără plată a apartamentului nr. 7 din imobilul situat în C N-, scara 1, etaj 2, înscris în CF colectivă nr. 33153 combinată cu CF individuală a dreptului de superficie nr. 57629 nr.serial 1, nr.topo 23101/S/VII aparținând numiților și născ..
Tot astfel în alin.2 al aceluiași articol se consemnează că " în vederea lichidării debitului existent față de Sucursala Județeană Ca C EC reprezentând creditul rămas nerambursat acordat pentru cumpărarea apartamentului descris mai sus din evidența organizației creditoare se va scădea suma de 99.130 lei în baza dispozițiilor prezentei decizii.
Această copie poartă viza pentru conformitate cu originalul dată de direcția din cadrul Direcției Fondului Imobiliar de Stat al Consiliului Local al municipiului C N și a stat la baza înregistrării în registrul de publicitate al mențiunilor referitoare la întabularea apartamentului conform Decretului 223/1974.
Copia aceleași decizii aflate la fila 20 dosar nr- relevă în cuprinsul articolului 3 alin.1 o completare în plus față de cele de mai sus cu privire la apartament respectiv statuând că se trece în proprietatea statului " precum și terenul de 511 mp situat în-".
Ambele copii în preambul consemnează că la baza măsurii de trecere în proprietatea statului sau avut s-au avut în vedere actele comitetului executiv al Consiliului Popular al municipiului C N nr. 1678, 4083, 4085, 4572, 7032, 9443, 16503, 10974, 1987 și nr. 1549/1968 și documentațiile înaintate, comunicările nr. 39052, 39326, 39330, 39341, 39528, 39546, 6192 și 174.388/1987 ale serviciului de pașapoarte din Inspectoratul Județean C și referatul secției administrației locale de stat control și secretariat nr. 125/1988.
Din copia actelor depuse se observă că sunt neconcordanțe în privința imobilelor preluate și trecute în proprietatea statului. În aceste circumstanțe pentru lămurirea acestor neregularități este nevoie de o confruntare cu originalul, însă acesta așa cum rezultă din actele comunicate de la diverse instituții și depuse la dosar nu se regăsesc nici chiar la instituția care a procedat la întabulare dosarul nemaiexistând. Ori în această situație a lipsei originalului și a neconcordanței consemnate nu se poate susține că nu este necesară inițierea procedurii de reconstituire.
Desigur se susține de intimat că această procedură nu poate fi realizată întrucât nu sunt reglementări în această privință. Aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece se omite a se avea în vedere dispozițiile Codului d e procedură civilă ce instituie procedura de refacere a înscrisurilor, art. 583, art. 584, aplicabile prin analogie și instituțiilor.
În plus se omite a se avea în vedere că nimic nu împiedică pe intimat în calitatea de autoritate decizională de a adopta un regulament propriu sau de a iniția un proiect de hotărâre în sensul reglementării unei proceduri de reconstituire pentru a evita astfel de situații neprevăzute în cazul dispariției sau pierderii unor documente și a asigura totodată apărarea drepturilor persoanelor vizate de acesta. Ca atare câtă vreme există o atare posibilitate iar dispozițiile codului prevăd o atare procedură ce se poate aplica și de instituții susținerile intimatului apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile intimatului constând în lipsa interesului întrucât în cauză, potrivit demersului introductiv acesta se justifică pe aceea că, documentele a căror procedură de reconstituire se solicită a se iniția sunt necesare în susținerea preluării abuzive în contextul reglementărilor legilor nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 ce instituie reparația echitabilă și al dispozițiilor legii contenciosului administrativ ce conferă posibilitatea adresării instanței în condițiile refuzului de a se efectua o operațiune necesară pentru exercitarea și protejarea dreptului rezultat din legile mai sus evocate. Ori în aceste circumstanțe ale justificării decurgând din protejarea drepturilor recunoscute de lege premisă de la care pleacă intimatul Consiliul Județean C este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Nici restul susținerilor constând în lipsa obiectului dat fiind comunicarea, identificarea actelor și respectiv neexistența sau lipsa documentelor nu pot fi primite întrucât faptul comunicării unor copii în condițiile în care acestea nu cuprind mențiuni concordante, nu presupune ca reclamanta recurentă ar fi intrat în posesia copiei ce atestă realitatea. O realitate poate fi dedusă doar din confruntarea cu originalul și aceasta nu poate fi posibilă decât prin reconstituirea de către autoritatea intimată. Pe de altă parte, existența sau nu a documentelor poate fi dedusă doar după inițierea procedurii, aceasta rezultând din eventualele acte ce se vor depune în urma solicitărilor instituțiilor implicate în luarea măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilelor deținute anterior de recurentă, a celor implicați în administrarea imobilului și în întabularea dreptului. Cum însă documentele nu pot fi obținute decât în contextul reconstituirii susținerile intimatului referitoare la respingerea demersului pentru neexistența documentelor sunt lipsite de relevanță și urmează a fi respinse.
Legat însă de acest din urmă aspect se impune însă a fi făcute câteva precizări: reclamanta recurentă prin demersul în fața instanței de recurs a relevat că a solicitat reconstituirea actelor pe care s-a fundamentat în concret art. 3 al deciziei nr. 103/1988, aflate la dosarul de recurs, și aceasta dorește iar din această perspectivă reținerile primei instanțe sunt greșite.
Din expunerea rezumativă mai sus prezentată a conținutului cererii introductive de instanță rezultă că într-adevăr solicitările reclamantei sunt de inițiere a reconstituirii deciziei - art.3, a borderoului enunțiativ al actelor ce au stat la baza deciziei, precum și a actelor în legătură cu articolul menționat dacă există și a celor vizând terenul de 511 mp. Aceasta s-a solicitat, raportat la neconcordanțele existente și dat fiind că în cauze similare au fost emise procese verbale de evaluare, acestea rezultă din copiile depuse în probațiune. Cu toate acestea, din conținutul hotărârii atacate se observă că s-au avut în vedere de către prima instanță toate actele ce au stat la baza deciziei, și nu doar cele referitoare la art.3, iar în această situație, dat fiind limitele sesizării, susținerile recurentei cu privire la greșita reținere sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Întemeiate sunt și susținerile recurentei cu privire la greșita reținere a instanței vizând reconstituirea deciziei 103/1988 fundamentat pe argumentul invocat de intimat contând în aceea că actul a fost identificat, comunicat și ca atare nu mai este necesară reconstituirea, deoarece refuzul inițierii procedurii este unul nejustificat. Astfel așa cum s-a arătat mai sus, din actele dosarului rezultă că solicitarea inițierii procedurii reconstituirii este rezultatul unei neconcordanțe cuprinse în conținutul copiilor deciziei comunicate, în contextul în care copia depusă la fila 18 dosar recurs și fila 32 dosar nr- al Tribunalului Cluj, vizată"pentru conformitate cu originalul"de către consemnează în art. 3 că se trece în proprietatea statului fără plată. 7 din imobilul situat în C N-,. 1,.2 aparținând numiților și născ., în timp ce copia de la fila 20 dosar nr- certificată de Consiliul Județean, menționează în același articol 3 că se trece în proprietatea statului nu doarapartamentulidentificat cu date de mai sus ci șiterenulde 511 mp situat în-.
Această decizie nr. 103/1988 ce vizează și alte persoane precum și actele pe care s-a fundamentat decizia și cele ulterioare decizie ( depuse în copie filele 28-44 dosar recurs, 63-68 dosar nr- ) cu privire la aceste persoane nici unde în cuprinsul lor nu vizează alte aspecte decât trecerea în proprietatea statului aconstrucțiilor.Singura mențiune ce cuprinde și alt aspect trecerea în proprietatea statului a terenului este consemnat doar în copia deciziei certificată de intimat, art. 3 ce vizează pe recurentă, teren care de altfel se situează diferit administrativ față de. din - - în-. Cum în ambele copii ale deciziei nu sunt cuprinse și alte mențiuni în afara celor legate de construcție în privința celorlalte persoane afectate de aceeași măsură a trecerii în proprietatea statului iar copia deciziei vizată de se referă doar la construcție ca și în cazul celorlalte persoane vizate prin același act, în condițiile comunicării unei copii ce relevă în plus o altă situație se crează suspiciuni ce nu pot fi înlăturate decât printr-o verificare și confruntare cu originalul actului, iar în condițiile lipsei/ dispariției actului prin inițierea procedurii de reconstituire de către continuatorul persoanei juridice emitent al actului original. O atare procedură nu poate viza decât art.3 al deciziei ce prezintă cele mai multe elemente de autenticitate. Atare garanții le conferă în cauză, în opinia instanței, copia deciziei ce poartă viza " pentru conformitate cu originalul" a direcției aflată la fila 18 dosarului de recurs, dat fiind că aceasta a stat la baza întabulării, toate actele se referă la construcții iar actul normativ pe care s-a fundamentata decizia Decretul Lege 223/1974 reglementa trecerea fără plată în proprietatea statului aconstrucțiilorși terenurile aferente acestora, iar cele două imobile sunt situate administrativ în locații diferite. În vederea verificării acestor aspecte determinate de neconcordanța arătată mai sus procedura ce se va iniția implică solicitarea actelor deținute cu privire la art. 3 al deciziei de toate autoritățile care au fost implicate în administrare și întabulare, precum și cele care au emis actele la care se face referire în preambulul deciziei, iar în condițiile în care pe parcursul reconstituirii vor apărea elemente noi ce nu au fost cunoscute de către instanță autoritatea intimată îndrituită a efectua reconstituirea urmează a proceda în consecință. Ca atare, în condițiile determinate de neconcordanța actului comunicat și necesitatea lămuririi premisa de la care pornește prima instanță cu referire la refuz este greșită întrucât acesta este nejustificat, iar din această perspectivă susținerile recurentei sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Așadar, constatând că în raport de actele depuse, de dispozițiile mai sus enunțate, refuzul de a efectua operațiunea inițierii procedurii reconstituirii este nejustificat, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, coroborat cu art.1, art.7 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii în raport de solicitarea formulată prin demersul introductiv de instanță. Respectiv urmează a obliga pârâtul să inițieze și să finalizeze procedura de reconstituire a următoarelor acte: decizia nr. 103/4.04.1988 emisă de CP al județului C; borderoul care enumără toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de trecere în proprietatea statului a imobilului individualizat în art. 3 al deciziei nr. 103/1988, toate actele enumerate în acest borderou sau în cazul inexistenței borderoului toate actele pe care s-a întemeiat emiterea deciziei nr. 103/1988 privitor la art. 3, procesul verbal de evaluare a. 7 din C N-,.1,.2 CNî nscris în CF 37629 C și dacă există și a terenului de 511 mp situat în C N-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile 420 din 7.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul admiterii acțiunii și în consecință:
Obligă pârâtul să inițieze și să finalizeze procedura de reconstituire a următoarelor acte: decizia nr. 103/4.04.1988 emisă de Consiliul Popular al județului C; borderoul care enumără toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de trecere în proprietatea statului a imobilului individualizat în art. 3 al deciziei nr. 103/1988, toate actele enumerate în acest borderou sau în cazul inexistenței borderoului toate actele pe care s-a întemeiat emiterea deciziei nr. 103/1988 privitor la art. 3, procesul verbal de evaluare a. 7 din C N-,.1,.2 CNî nscris în CF 37629 C și dacă există și a terenului de 511 mp situat în C N-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED. /
3 EX. /10.07.2008
JUD. FOND:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
