Obligația de a face. Sentința 147/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 147
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de, domiciliată în B,-, -. 23, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI- reprezentat de PREFECTUL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, asistată de apărător, și pentru pârâtul Prefectul Jud. B, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul reclamantei depune la dosar răspunsul pârâtei Instituția Prefectului Județului B și concluzii scrise.
Întrebați fiind, reprezentanții părților prezente declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantei cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul Guvernul României, solicită respingerea acestora ca nefondate pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise.
Consideră că față de disp. Legii nr. 213/1998 coroborate cu ale art. 20 și 21 din Constituția României, orice persoană are dreptul să solicite, în condițiile legii, schimbarea regimului juridic al unui imobil dacă prin aceasta se poate rezolva un interes general social.
Mai învederează instanței că potrivit legilor invocate, legea nu distinge cum poate Guvernul României să dispună ca regimul juridic al unor imobile să fie schimbat.
Nici Regulamentul din 10 aprilie 2009 și nici Legea nr. 24/2000 nu dispun care sunt persoanele îndreptățite să solicite Guvernului României să pună în aplicare dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, astfel că, față de interesul general dovedit, consideră că are calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni.
Menționează că față de interesul general dovedit în prezenta cauză, față de actele depuse la dosar, din care rezultă în mod indubitabil ca la momentul anului 2004 s-a încercat rezolvarea situației miilor de cetățeni ai orașului B printr-o astfel de hotărâre de guvern dar în mod cu totul inexplicabil Guvernul de atunci nu a acceptat propunerea Prefecturii
Față de susținerile orale și de considerentele expuse pe larg în concluziile scrise, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantului pârâtului Instituția Prefectului Județului B față de considerentele expuse detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, solicită admiterea excepției invocate.
Precizează că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la temeiul de drept invocat de reclamantă, prefecturile nu se regăsesc între instituțiile care pot formula cereri în sensul celor solicitate, cu atât mai mult cu cât terenul în cauză nici nu se află în administrarea instituției pe care o reprezintă. Solicită respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României reprezentat de Prefectul județului
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat obligarea Guvernului României să emită o hotărâre prin care să se dispună trecerea unei suprafețe de 5.806,61 ha teren din domeniul public al statului în domeniul privat, suprafață care să fie pusă la dispoziția Comisiei județene de fond funciar B în vederea restituirii.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că suprafața respectivă de teren a fost trecută în proprietatea statului în anul 1953 în mod abuziv. Deși sunt multe persoane îndreptățite să primească terenuri, datorită deficitului din județul B acest lucru nu ar fi realizabil decât prin operațiunea juridică solicitată, respectiv de trecere în domeniul privat al statului a suprafeței de teren menționate. Deși a în anul 2004 s-a dat o hotărâre în acest sens, totuși nu întreaga suprafață a fost trecută în domeniul privat astfel încât se impune în continuare o nouă hotărâre de guvern.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei corespondența prealabilă purtată cu Ministerul Agriculturii, Prefectul jud. și alte structuri ale administrației centrale din care rezultă că aceasta s-a adresat în vederea punerii sale în posesie cu suprafața de 193 ha pe raza localității de însă datorită deficitului de teren cererea sa nu a putut fi rezolvată prin punerea în posesie. Totodată, suprafețele de teren ale orezăriei jud. B făcând parte din domeniul public nu pot satisface cererea de restituire.
Cereri similare au fost depuse și de către alte persoane din județul B, respectiv și, răspunsul autorităților fiind însă același, așa cum rezultă din corespondența depusă la dosar filele 45 - 62.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei precum și inadmisibilitatea acțiunii pe fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este. urmând să o. ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
În privința calității procesuale active, curtea constată că excepția invocată de pârât nu poate fi primită, reclamanta justificând un interes în privința reconstituirii dreptului său de proprietate prin adoptarea actului administrativ solicitat. În acest fel, așa cum corect a susținut în petitul cererii sale, s-ar crea o rezervă suficientă de teren care să satisfacă cerințele mai multor petiționari. Având îndreptățirea de a primi teren în proprietate, reclamanta își justifică și calitatea procesuală activă printr-un demers în justiție în fața instanței de contencios administrativ.
Pe fond însă, curtea constată că demersul reclamantei nu poate fi primit căci autoritatea pârâtă nu poate fi obligată să emită un act administrativ cu caracter normativ în afara cadrului instituit de lege. Procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat este prevăzută de Legea nr.213/1998 și se face prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau al Mun. B sau a consiliului local.
Pe de altă parte, hotărârile Guvernului se emit așa cum precizează art. 108 alin. 2 din Constituția României pentru organizarea executării legilor. În cauză însă nici-un text de lege nu obligă Guvernul României să emită o hotărâre în sensul solicitat de reclamantă, iar procedura de elaborare implică inițiativa unei autorități publice nu a unei persoane particulare.
Cum nici instanța de contencios administrativ nu poate impune unei autorități să legifereze în afara cadrului legal, în speță Regulamentul aprobat prin HG nr.561/2009, cererea reclamantei nu poate fi primită.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează a respinge acțiunea de fața ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de, domiciliată în B,-, -. 23, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI- reprezentat de PREFECTUL JUDEȚULUI B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect obligația de a face, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /31.07.2009 Dact. 5 ex./04.08.2009 Comunicat 3 ex./05.08.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
