Obligația de a face. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 149/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1337 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1337/15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul de Cardiologie C, având ca obiect eliberarea unei adeverințe care să ateste sporurile acordate, contribuția și pensia suplimentară achitate în perioada cât a fost salariata instituției.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Din cartea de muncă depusă la dosar (6), rezultă că în perioada 4 noiembrie 1971 - 19 iunie 1972, reclamanta a fost salariata Spitalului de Cardiologie
La data de 27.01.2006, instituția în cauză a eliberat reclamantei adeverința nr. 5293 (11) iar la data de 9.11.2007, certificatul nr. 6520, în care s-au consemnat toate datele pretinse de reclamantă, respectiv sporurile de care a beneficiat, pensia suplimentară și plătite de unitate (32).
Față de aceste împrejurări, pretențiile deduse judecății apar ca lipsite de obiect, cum s-a apărat, de altfel și pârâtul prin concluziile scrise depuse la data de 13.11.2007 ( 30-31), argumentând că, în cursul anilor 2006-2007 s-au eliberat mai multe adeverințe reclamantei și că daunele moratorii sunt nejustificate.
Într-adevăr, în conformitate cu statuările art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, modificată și completată ulterior, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii poate cere instanței de contencios administrativ și repararea pagubei cauzate.
Raportat la aceste dispoziții legale, în speță se constată că reclamanta nu a făcut dovada depunerii cererii pentru eliberarea adeverinței aflată în discuție, la instituția pârâtă pentru a se verifica de instanță, dacă adeverința s-a eliberat cu întârziere și nici nu s-a demonstrat prejudiciul suferit prin întârziere. Chitanțele și confirmările de primire depuse la dosar (4) nu probează convingător asupra datei sesizării pârâtului cu privire la eliberarea adeverinței în cauză.
Neluarea în calculul pensiei pentru limită de vârstă a perioadei de referință se poate ulterior remedia prin solicitarea de a se proceda la recalcularea pensiei, stabilită prin Decizia nr.-/3.05.2007 ( 28), funcție de adeverința eliberată în cauză.
Drept urmare, instanța de fond văzând considerentele prezentate și ținând cont de dispozițiile art. 1 și art. 8 din legea amintită a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și obligarea pârâtului la plata sumei la care era îndreptățită pentru perioada lucrată la Spitalul de Cardiologie C și plata despăgubirilor morale, ca urmare a faptului că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de eliberare a adeverinței, eliberând-o în timpul procesului.
În motivare recurenta a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că în perioada 04.11.1971 -19.06.1972 a ocupat funcția de chimist în această instituție, adeverință necesară la calcularea pensiei.
Recurenta a mai arătat că în 29 septembrie 2006, în decembrie 2006 solicitat în scris, iar în iunie 2007 telefonic eliberarea acestei adeverințe însă nu a primit un răspuns la aceste cereri.
Recurenta a susținut că adeverința a fost eliberată după promovarea acțiunii.
Recurenta a precizat că a suferit un prejudiciu prin neeliberarea adeverinței anterior emiterii deciziei de pensionare. Aceasta a solicitat acordarea daunelor morale arătând că, prin neeliberarea adeverinței a fost tracasată, a fost nevoită să suporte un nou proces pentru recalcularea pensiei. Acestea daune le-a apreciat de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, suma rezultată fiind de 36.000 lei (de la 15.12.2006 - 8.11.2007).
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor 3041.pr. instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.1337/15 noiembrie 2007 Tribunalului Covasna este nefondat.
Recurenta reclamantă a solicitat în cererea formulată acordarea daunelor moratorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere.
Din cererea astfel cum a fost formulată rezultă că reclamanta a solicitat daune cominatorii. Or, natura juridică a acestor daune este aceea a unui mijloc de constrângere a debitorului obligației de a face, iar nu de a recupera eventualul prejudiciu cauzat prin neexecutarea obligației de către debitor.
Daunele moratorii sunt într-adevăr acele daune care se acordă pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Daunele moratorii au un caracter compensatoriu (compensează prejudiciul suferit de creditor pentru executarea obligației cu întârziere ).
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada acestui prejudiciu. Timpul scurs de la momentul formulării cererii (29 septembrie 2006) până la eliberarea certificatului (24 septembrie 2007, respectiv 8 noiembrie 2007) nu este suficient pentru a stabili prejudiciul încercat de reclamantă.
Aceasta are posibilitatea să obțină recalcularea pensiei, pe baza certificatului emis, și eventual să solicite despăgubiri pe care le va putea preciza cu exactitate, pentru perioada în care a fost privată de o eventuală sumă de bani.
În speță, reclamanta nu a făcut probe, potrivit art.1169 civil cu privire la prejudiciul suferit.
Solicitarea recurentei, formulată prin cererea de recurs de acordare de daune morale este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art.294 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, potrivit cărora în recurs nu se pot formula cereri noi.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1337/15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, cu domiciliul în C, str. 23 August, -.2,.15, județ. D, împotriva sentinței civile nr.1337/15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.: /05.03.2008
Tehnored.: / 11.03.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
