Obligația de a face. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 152/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.569/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimatul a depus concluzii scrise, practică judiciară, împuternicirea avocațială și factura cu onorariul avocațial(10-47 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 alin.2 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 569 din 12.10.2009, Tribunalul Mureșa respins excepțiile tardivității și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 14.186 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare actualizată cu aplicarea dobânzii prevăzute de art. 124 OG. nr. 92/2003 de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 11.05-2009 până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul bugetului de stat taxa specială de primă înmatriculare iar prin cererea înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a dovedit că a solicitat restituirea taxei a cărei percepere este contrară reglementărilor comunitare, prin adresa nr. 36970/30.03.2009 emițându-se un răspuns negativ la cererea de restituire, pe motiv că sunt incidente dispozițiile OG. nr. 50/2008 care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Răspunsul negativ a fost considerat drept un refuz dat de pârâtă în vederea executării ori a organizării executării legii, adresa concretizând acest refuz constituind act administrativ individual conform art. 2 lin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
În esență, s-a relevat că potrivit art. 2141- 2143Cod fiscal și pct. 3.1. ind. 1 - 3.1. ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele, autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Față de aceste texte legale, instanța a reținut prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și hotărârea CJE în cauza Weigel (2004), subliniindu-se rostul reglementării indicate, acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele de import și cele similare autohtone, în condițiile în care în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Astfel, obiectul reglementării comunitare, conform hotărârii CJE invocată este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, iar instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, conform art. 148 alin. 2 din Constituție.
Instanța de fond a concluzionat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită fiind irelevant faptul că reclamantul a achitat-o în mod voluntar, altfel nici nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autovehiculului în România. Pentru repararea integrală a prejudiciului, în raport de dispozițiile art. 124 alin. 2 din OG. nr. 92/2003, pârâta datorează și dobânda aferentă.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta care a cerut modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamant. În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a contestat vreun act administrativ ci dispozițiile legale care dispun achitarea acestei taxe, dispoziții în vigoare, neabrogate și care nu au fost declarate neconstituționale. Cu privire la aplicarea art. 90 din Tratat, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză deoarece taxa se achită de toți proprietarii de autovehicule, inclusiv pentru cele produse în România, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări. S-au invocat totodată prevederile OUG nr. 50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pe autovehicule, act normativ cu aplicabilitate începând cu 1 iulie 2008, fiind emisă și HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare.
Recurenta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 și procedura legală de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Se observă că recurenta practic nu critică hotărârea primei instanțe sub aspectul incidenței și priorității normei dreptului comunitar ca argument esențial de înlăturare a aplicabilității prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal și ca temei al restituirii taxei speciale de primă înmatriculare. Recurenta invocă doar un act normativ emis și intrat în vigoare după pronunțarea sentinței atacate, respectiv a OUG nr. 50/2008 care include taxa de poluare, act normativ care practic prevede compensarea celor două taxe și restituirea în condițiile reglementate de normele de aplicare aprobate de HG nr. 686/2008, a eventualei diferențe.
Solicitarea recurentei nu poate fi acceptată din mai multe considerente:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 2141-2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte. Reclamanta a solicitat restituirea taxei speciale achitată și percepută la începutul anului 2008, cererea de chemare în judecată fiind formulată după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008, care prevede practic o compensare valorică a celor două taxe. În raport cu data formulării acțiunii, se pune doar problema aplicabilității art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, aspect deja clarificat prin necesitatea aplicării prioritare a normelor dreptului comunitar. OUG nr. 50/2008 nu poate fi considerată o lege de procedură care să se aplice din momentul intrării în vigoare și procesului în curs de judecată începute sub vechea lege. OUG este un act normativ care se aplică, așa cum se și prevede în art. 14 alin. 1, la data de 1 iulie 2008. Dacă am admite că acest act normativ ar retroactiva și cu privire la cauzele înregistrate anterior intrării lui în vigoare, pe lângă faptul că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, s-ar ajunge la situația ca pentru cauze similare soluționate irevocabil până la 1 iulie 2008 nu s-au aplicat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, în timp ce, pentru cele care au fost soluționate doar în primă instanță, din motive care nu țin de titularul cererii de chemare în judecată, se aplică articolul menționat, situație discriminatorie. Textul art. 6 al HG nr. 686/2008, instituie o procedură de restituire, procedură care nu era reglementată la data formulării cererii de chemare în judecată și a pronunțării instanței de fond. Acceptând că pentru un autovehicul deja înmatriculat, se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse, așa cum au fost reținute și de prima instanță.
Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamanta ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În altă ordine de idei, procedura de restituire reglementată de HG nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008, practic ar obliga instanța să-și depășească și cadrul procesual dedus judecății, dar să se și substituie procedurii administrativ fiscale, încălcând și principiul disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii civile, precum și normele legale de competență, deoarece actul normativ intrat în vigoare după formularea cererii de chemare în judecată, după pronunțarea în primă instanță, nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 90 din Tratat au deplină aplicabilitate în speță, pentru următoarele considerente:
Art. 90 din Tratat suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C 393/04 și C-41/705, Air Industries ). În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second hand importate, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat, de asemenea, că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele deja aflate pe piața națională și produsele importate ( cauza C-387/01, Weigel).
Prin instituirea taxei din art. 2141din Codul fiscal s-a creat o situație discriminatorie între persoanele ca își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate în România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație mai avantajoasă. Astfel, taxa este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Față de cele ce preced, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat, inclusiv sub aspectul dobânzii legale care au fost acordate.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str.-. - nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.569 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească reclamantului intimat, cu domiciliul ales în Târgu-M,-/7, județul M, cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
red.
tehnored.BI/4ex
jud.fond:-12.02.2010-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 152/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.569/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească reclamantului intimat, cu domiciliul ales în Tg.-M,-/7, jud.M, cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
10 Februarie 2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
