Obligația de a face. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 672/ 111/ CA/ 2008 -
DECIZIE NR. 157/ CA/ 2010 - R
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta reclamantăSC - INTERNATIONAL SRLcu sediul în O, str. -, nr. 14, jud. B, în contradictoriu cuintimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Ocu sediul în O, nr. 1, jud. B șiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței nr. 604/CA/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect -obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 18.02.2010, când reprezentantul recurentei a pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25. 02. 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 604/ CA/ 15. 10. 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 672/ CA/ 111/ 2008 fost respinsă cererea formulată de reclamanta - INTERNATIONAL, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. IV al 1 din 265/2007 de modificare și completare a 38/2003, "pâna la data de 31 decembrie 2007 toti operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere si taximetristii independenti, existenti, astfel cum au fost definiti în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificarile ulterioare, detinatori de autorizatii de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba, la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizatii de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi". Termenul limită pentru depunerea documentației a fost modificat ulterior prin OUG 153/2007, fiind stabilită în acest sens data de 31.03.2008.
Reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. -/ 12. 12. 2007, înaintat Compartimentului trafic Rutier și Circulație din cadrul Primăriei O, spre verificare, parcul auto cu care desfășura activitatea de transport în regim taxi, constând în autoturismele cu nr. de înmatriculare - și -, solicitând eliberarea noilor tipuri de autorizații conform dispozițiilor 265/ 2007, care înlocuiau vechile autorizații taxi 887 și 903/ 2004.
Reclamantei i s-a răspuns prin adresele nr. -, 4027 din data de 05. 02. 2008, că, autorizațiile solicitate au fost eliberate în favoarea SC COM SRL și că era interzisă transmiterea acestora în favoarea reclamantei, astfel că acestea sunt reținute și retrase începând cu 01. 01. 2008.
Din perspectiva excepției lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de către pârâta Primăria Municipiului O, instanța reține că această excepție este nefondată, în condițiile în care societatea reclamantă a încheiat un contract de asociere în participațiune a cărui nevalabilitate nu a fost constatată și în temeiul căruia însuși reprezentanții Primăriei O au operat modificările pe autorizația taxi, dovadă fiind ștampila și semnătura aplicate în acest sens. Ca urmare a acestor modificări, reclamanta a exercitat activitate de taximetrie, iar retragerea autorizațiilor o afectează în mod direct, astfel că nu poate fi contestată condiția sa de "persoană vătămată" în accepțiunea dispozițiilor art. 2 din 554/ 2004 și implicit, calitatea procesual activă a acesteia.
Cât privește solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la restituirea în original a autorizațiilor reținute și retrase instanța a reținut că, în temeiul adresei comunicate la data de 06. 10. 2009 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Oradea, autorizațiile taxi nr. 887 și 903 sunt anulate și fac obiectul dosarului penal nr. 17/ P/ 2009 având ca obiect infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254. penal raportat la art.6 din 78/ 2000. Pentru considerentele expuse, prima instanță a respins, ca fiind rămas fără obiect, primul capăt de cerere al reclamantei.
Pentru identitate de rațiune, până la soluționarea dosarului penal, dar și pentru faptul că reclamanta nu deținea calitatea de operator autorizat la data de 01. 01. 2007, obținând autorizația de transport abia la data de 17. 05. 2007, prima instanță a considerat că reclamanta nu este îndreptățită nici la atribuirea în favoarea sa a noilor autorizații taxi și ecusoane în conformitate cu dispozițiile 265/ 2007, care să înlocuiască autorizațiile 887 și 903.
Față de cele reținute, instanța a respins ca neîntemeiat și cel de-al doilea capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - INTERNATIONAL, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să procedeze la atribuirea către reclamantă a noilor autorizații taxi și ecusoane în conformitate cu dispozițiile Legii 265/ 2007, autorizații care să înlocuiască autorizațiile taxi 887 și 903.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive străine de cauza de față, întrucât autoturismele indicate de instanța de fond nu au fost folosite niciodată de recurentă, aceasta nefiind proprietara lor. Recurenta nu cunoaște cine este destinatarul adreselor -, 4027 din 05. 02. 2008 și nici conținutul acestora. Recurenta mai arată că a solicitat atribuirea autorizațiilor care vor înlocui autorizațiile arătate și care au rămas nepreschimbate în favoarea titularului inițial și în baza art. VIII al. 5 din Legea 265/ 2007. Este vorba de proceduri diferite, aplicabile în baza unor reglementări diferite, unor situații diferite. Recurenta susține că nu a desfășurat activitate de taxi decât odată cu încheierea contractului de asociere în participațiune, ulterior datei de 01. 01. 2007. Având în vedere că recurenta a invocat ca temei de drept al solicitării de atribuire a autorizațiilor dispozițiile art. VIII alin. 5 din Legea 265/ 2007, iar prima instanță nu a menționat nicăieri în încheiere acest aspect și nici nu s-a referit la incidența sau nu în speță a textului legal invocat. Hotărârea atacată apare astfel ca fiind lipsită de motivare.
Recurenta mai arată că toate mașinile pentru care s-au eliberat autorizațiile taxi în litigiu, au constituit și constituie proprietatea recurentei, iar autorizațiile taxi s-au eliberat în baza documentelor acesteia (atestate profesionale, certificate metrologice, certificate de agreere, case de marcat, fiscalizări). Odată cu apariția legii 265/ 2007, recurenta a prezentat în termenul legal la Primăria Municipiului O toate actele solicitate în vederea verificării parcului auto și a eliberării autorizațiilor noi, dar i s-a comunicat că autorizațiile taxi au fost obținute de, iar autorizațiile taxi se rețin pentru acest motiv începând cu data de 01. 01. 2008, fiind transmise către recurentă împotriva dispozițiilor Legii 38/ 2003. Deși prin corespondența purtată cu pârâta, recurenta a solicitat atribuirea autorizațiilor în favoarea acesteia, pârâta a refuzat acest lucru, deși recurenta îndeplinea toate condițiile cerute de lege pentru eliberarea autorizațiilor noi.
Recurenta apreciază refuzul pârâtei ca fiind nelegal, deoarece contractul de asociere în participațiune este recunoscut legal prin dispozițiile art. 251-256 Cod Comercial, operațiunile astfel îndeplinite fiind legale, iar prin încheierea contractului nu au fost transmise autorizațiile taxi, ele rămânând titularilor lor conform atribuirii inițiale. În măsura în care odată cu modificările aduse legii 38/ 2003 prin legea 265/ 2007 asocierile în participațiune au devenit și sunt considerate nelegale, reprezentând, așa cum susține Primăria, acte de transmitere a autorizației interzise de lege, în speță devine aplicabilă dispoziția specială prevăzută de art. VIII alin. 5 din Legea 265/ 2007, conform căreia, autorizațiile rămase neatribuite se atribuie gratuit deținătorilor autovehiculelor și care doresc să execute activitatea de transport în regim de taxi.
Recurenta artă că intimata nu a furnizat instanței nici o probă în sensul atribuirii autorizațiilor în litigiu către alți operatori de servicii de transport persoane și marfă în regim taxi, iar reclamanta este deținătoarea legală a autovehiculelor. Intimata nu a produs nici o probă în sensul dovedirii condițiilor de la art. 14 alin. 4 din Legea 38/2003. În ceea ce privește mențiunea "autorizația este netransmisibilă" care apare pe formularul vechi al autorizațiilor, aceasta nu poate produce efecte în sensul invocat de intimată, deoarece reprezintă o adăugare la lege, vechea formularea a art. 10 din Legea 38/2003 în vigoare la data încheierii contractului de asociere în participațiune neconținând nici o interdicție și nici o sancțiune în acest sens (interdicția și sancțiunea apărând doar odată cu intrarea în vigoare a Legii 265/2007 în data de 03.08.2007). Recurenta precizează că nu a avut loc nici un act de înstrăinare a autorizației, ci doar s-au încheiat, la indicația Primăriei contracte de asociere în participațiune valabile conform textelor de lege invocate. Intimata a aplicat recurentei sancțiunile prevăzute în legea nouă pentru un contract încheiat sub imperiul legii vechi, aplicând astfel retroactiv dispozițiile Legii 265/2007, lucru interzis prin Constituția României.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Primăria Municipiului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătata că prin asocierea în participațiune încheiată cu COM, titulara autorizațiilor taxi s-a încercat eludarea prevederilor art. 10 alin. 4 al legii 38/2003 care interzic transmiterea autorizațiilor taxi de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociați familială, precum și de la un autovehicul la altul. În cazul nerespectării acestei obligații, art. 56 alin. 5 din Legea 38/2003 prevede că se va retrage autorizația taxi sau copia conformă a autorizației de transport, precum și ecusoanele aferente. Reclamanta nu a deținut niciodată în mod legal autorizațiile taxi nr. 887 și 903 și nici autorizația de transport nr. -, întrucât la data emiterii acestor autorizații, recurenta reclamantă nici nu avea calitatea de transportator autorizat, aceasta obținând autorizația de transport - în data de 17.0.2007. deoarece autorizațiile taxi nr. 887 și 903 au fost eliberate în favoarea COM iar această societate nu deținea autovehiculele pentru care au fost emise autorizațiile taxi în proprietate sau în baza unui contract de leasing, Primăria a proceda la reținerea acestor autorizații în baza dispozițiilor legale și prin efectul actului administrativ nr. -/13.09.2007. Atât reținerea cât și retragerea autorizațiilor s-a făcut de la titularul lor de drept, respectiv COM și nu de la recurentă. Autorizațiile taxi în discuție sunt copii conforme ale autorizației de transport nr. -/2004 eliberată în favoarea COM, în timp ce recurenta deține autorizația de transport nr. -/ 17. 05. 2007, autorizație de transport pentru care nu a fost niciodată eliberată vreo copie conformă, respectiv autorizație taxi.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care recurenta solicită atribuirea noilor tipuri de autorizații taxi, intimata susține că atribuirea acestora ar fi putut opera doar cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții: autorizațiile taxi nr. 887 și 903 să nu fi fost reținute și înscrise pe lista prevăzută de art. VIII alin. 2 lit. c din Legea 265/2007; să nu depășească nr. maxim de 4 la 1000 de locuitori, ceea ce înseamnă aproximativ 821 de autorizații taxi la nivelul municipiului În mun. O au fost preschimbate aproximativ 881 de autorizații taxi găsite conforme și care respectau normele legale în vigoare, fapt ce a determinat suspendarea oricăror proceduri de atribuire până la micșorarea numărului acestor autorizații, prin disponibilizare, sub numărul maxim stabilit.
Având în vedere că autorizațiile taxi în discuție au fost eliberate în favoarea COM fiind transmise de către acesta recurentei, Primăria nu a făcut altceva decât să aplice cu strictețe prevederile art. VIII din Legea 265/ 2007 și art. 42 alin. 3 din Ordinul 356/ 2007 potrivit cărora "toate autorizațiile taxi și ecusoanele pe care deținătorii legali ai acestora le-au transferat, sub orice formă pentru executarea serviciului respectiv, altei persoane juridice sau fizice, se rețin și se retrag."
Intimata mai arată că, contractul de asociere în participațiune a fost încheiat la data de 01. 12. 2006 și nu ulterior datei de 01. 01. 2007 cum susține recurenta, iar autorizația de transport a fost obținută de către recurentă la data de 17. 05. 2007.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea 38/ 2003.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că aceste nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurentă, prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv faptul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, nu este fondat.
Astfel, în mod eronat se susține de recurentă faptul că nu a solicitat instituției pârâte, și nici instanței de judecată preschimbarea autorizațiilor taxi, ci atribuirea acestora, iar instanța de fond, pronunțându-se asupra acțiunii formulate, în mod greșit ar fi examinat și soluționat cererea reclamantei de preschimbare a autorizațiilor taxi.
În realitate, în mod legal a procedat instanța de fond făcând referire în motivarea sentinței la cererea de preschimbare a autorizațiilor taxi, formulată de reclamantă, câtă vreme aceasta, prin acțiunea cu care a sesizat instanța, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea în original a autorizațiilor taxi nr. 887 și 903, făcând referire la prevederile art. IV din Legea 265/2007 și arătând în cuprinsul cererii că a depus la instituția pârâtă, "în vederea preschimbării", toate actele prevăzute de lege.
În temeiul principiului disponibilității, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În completarea acestui principiu esențial al procesului civil este și principiul contradictorialității și al dreptului de apărare, care obligă instanța să dea părților cuvântul asupra oricărei cereri și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterii contradictorii.
Or, după cum rezultă din cuprinsul acțiunii cu care reclamanta a sesizat instanța de judecată, aceasta a înțeles să solicite preschimbarea autorizațiilor taxi nr. 887 și 903 și doar prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunțare, a solicitat în mod expres obligare pârâtei să îi atribuie noile autorizații taxi și ecusoane, care să înlocuiască autorizațiile taxi nr. 887 și 903.
Cum operațiunea de preschimbare a autorizațiilor taxi este diferită de cea de atribuire a acestora, cererea de atribuire, formulată în mod expres doar prin intermediul concluziilor scrise, apare ca fiind o cerere nouă, care nu poate fi analizată de instanța fără a fi comunicată pârâtei și discutată în contradictoriu cu aceasta.
Prin urmare, sub acest aspect, este nefondată critica adusă hotărârii instanței de fond de a fi reținut motive străine de natura pricinii prin faptul că s-a pronunțat asupra cererii de preschimbare a autorizațiilor taxi. Este de menționat, totodată, că reclamantul nu își poate invoca propria culpă, căci este evident că, raportat la principiile amintite care trebuie să guverneze procesul civil, acesta nu poate pretinde ca instanța să ia în considerare schimbarea obiectului acțiunii sale, survenită după închiderea dezbaterilor, în condițiile încălcării prevederilor art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, în conformitate cu care modificarea cererii de chemare în judecată poate fi făcută doar la prima zi de înfățișare sau, cu încuviințarea părții adverse, și ulterior acestui moment, însă în toate situațiile, modificarea petitului se poate face doar până la momentul închiderii dezbaterilor.
Având în vedere, însă, că instanța de fond s-a pronunțat și asupra capătului de cerere privind atribuirea, iar al doilea motiv de recurs vizează legalitatea soluției sub acest aspect și totodată intimata a înțeles să își facă apărările și cu privire la acest motiv de recurs, instanța urmează să analizeze și temeinicia cererii reclamantei sub aspectul atribuirii autorizațiilor taxi.
Examinând, însă, cu prioritate, legalitatea și temeinicia sentinței recurate, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, și anume preschimbarea autorizațiilor taxi nr. 887 și 903, instanța reține următoarele:
Potrivit art. IV alin. 1 din Legea 265/2007, până la data de 31 martie 2008 toți operatorii de transport în regim de taxi, operatorii de transport în regim de închiriere și taximetriștii independenți existenți, astfel cum au fost definiți în Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările ulterioare, deținători de autorizații de transport valabile la 1 ianuarie 2007, vor preschimba la autoritatea de autorizare, în mod gratuit, aceste documente cu autorizații de transport, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
În baza acestei prevederile legale, societatea reclamantă, prin administratorul său, a depus la Primăria Municipiului O autorizațiile taxi nr. 887 și 903, în vederea preschimbării.
Constatând că cele două autorizații au fost eliberate în favoarea Com, iar potrivit legii, autorizațiile taxi sunt unice și netransmisibile, Primăria Municipiului Oar eținut autorizațiile taxi, începând cu data de 01.01.2008.
Astfel cum în mod legal a reținut instanța de fond, reclamanta nu are dreptul de a-i fi preschimbate pe numele său cele două autorizații taxi, având în vedere următoarele aspecte:
După cum rezultă din înscrisurile dosarului, autorizațiile taxi nr. 887 și 903 au fost eliberate în favoarea Com, în calitatea de posesor al autorizației de transport nr. -, având valabilitate de la data de 30.11.2004 până la data de 30.11.2009.
Autorizația nr. 903 fost modificată în privința titularului acesteia, printr-o mențiune scrisă cu mâna, fiind trecută societatea reclamantă - - Internațional
Or, potrivit art. 10 alin. 4 din Legea 38/2003,autorizația taxi sau orice copie conforma este unică și netransmisibilă de la un transportator autorizat la alt transportator sau persoană fizică, asociație familială, precum și de la un autovehicul la altul.
Mai mult decât atât, din cuprinsul Ordinului nr. 275/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, rezultă că autorizația taxi menționată în anexa 2 la Normele Metodologice, este netransmisibilă.
Trecând peste aceste argumente, chiar dacă s-ar accepta ideea transmisibilității autorizației de transport, condițiile care trebuie îndeplinite pentru eliberarea unei asemenea autorizații, prin analogie și identitate de rațiune, trebuie să se regăsească și în cazul "preluării" de la o altă persoană a autorizației.
Or, reclamantul nu deținea la data "preluării" autorizației taxi nr. 903 autorizație de transport în regim de taxi, care să îi permită obținerea unei autorizații taxi, căci potrivit art. 10 din Legea 38/2003, autorizația taxi se eliberează pe baza autorizației pentru transport.
Totodată, modalitatea de "transferare" a autorizațiilor taxi pe numele unor alte persoane decât beneficiarul inițial al acestora, în baza unei înțelegeri între cele două persoane, în speță în temeiul contractului de asociere în participațiune, este contrară prevederilor Legii 38/2003, precum și Ordinului nr. 275/2003 și din perspectiva faptului că, în cuprinsul acestora, sunt prevăzute expres etapele care trebuie parcurse pentru obținerea unei autorizații taxi, făcându-se mențiune și despre existența unor liste de așteptare pe care sunt înscrise persoanele cărora din anumite motive nu li s-au eliberat autorizații taxi și astfel, dacă eventual un beneficiar ar vrea să renunțe sau i s-a retrage autorizația taxi, aceasta va putea fi oferită solicitanților de pe lista de așteptare, potrivit art. 11 lit. C pct. 8 din Ordinul 275/2003.
De asemenea, după cum rezultă din interpretarea art. IV alin. 1 din Legea 265/2007, pentru preschimbarea autorizațiilor de transport, operatorii de transport în regim de taxi, închiriere și taximetriștii independenți trebuie să dețină autorizații de transport valabile la data de 01.01.2007. Or, reclamanta nu a făcut dovada faptului că s-ar fi aflat în posesia unei autorizații de transport de persoane în regim de taxi valabile la data de 01.01.2007. Autorizațiile taxi nr. 887 și 903 au fost emise în favoarea Com și sunt copia conformă a autorizației de transport nr. -/30.11.2004, emisă tot în favoarea Com
Reclamanta nu a deținut niciodată în mod valabil aceste autorizații taxi, și nici autorizația de transport nr. -/30.11.2004. Pentru ca aceasta să fi deținut în mod legal o autorizație taxi înainte de preschimbarea acestora conform Legii 265/2007, era necesar să obțină mai întâi autorizație de transport, în baza căreia să i se elibereze o autorizație taxi. Însă, cu toate acestea, reclamanta a solicitat și obținut autorizația de transport nr. - abia la data de 17.05.2007, iar sub acest aspect, nu este îndeplinită condiția ca operatorul de transport să fi deținut autorizație de transport valabilă la data de 01.01.2007, astfel cum prevede în mod expres art. IV alin. 1 din Legea 265/2007.
În consecință, transmiterea autorizațiilor s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, iar în acest context măsura adoptată de Primăria Municipiului O, de retragere a acestora apare ca fiind legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. IV alin. 6 din Legea 256/2007.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv nelegalitatea soluției pronunțate asupra capătului de cerere privind atribuirea autorizațiilor taxi, se va reține că, din interpretarea art. VIII alin. 5 din Legea 265/2007, rezultă că atribuirea autorizațiilor taxi în modalitatea reglementată de această prevedere vizează doar acele autorizații prevăzute în lista menționată la alin. 2 lit. b), atribuirea neputându-se dispune în cazul autorizațiilor taxi care au fost reținute, cam este cazul reclamantei.
În consecință, față de argumentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1.p0r.civ. va fi respins recursul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantăSC - INTERNATIONAL SRLcu sediul în O, str. -, nr. 14, jud. B, în contradictoriu cuintimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Ocu sediul în O, nr. 1, jud. B șiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței nr. 604 din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25. 02. 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 23. 03. 2010
Jud. fond:
Dact. I; 23. 03. 2010; 5 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
recurenta reclamantăSC - INTERNATIONAL SRLcu sediul în O, str. -, nr. 14, jud. intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr. 1, jud. CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, nr. 1, jud.- trei comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
