Obligația de a face. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 16/F-
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul, domiciliat în P, str. - -, -.32,.C,.13, județul A, împotriva pârâtelor AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU EVALUAREA PROPRIETĂȚILOR, ambele cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, chemați în garanție fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI -, ambii cu sediul în P,-, județul A și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, -, nr.1, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile de fond asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 07 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 12.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Evaluarea Proprietăților B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora de a face evaluarea imobilelor amplasate în P,- - teren în suprafață de 300 și imobilul clădire - în suprafață de 129,27, precum și emiterea deciziei cu suma stabilită drept despăgubiri.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, această solicitare are ca temei sentința civilă nr.254/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - rămasă irevocabilă.
A mai arătat că s-a adresat pârâtelor de mai sus pentru soluționarea cererii sale, dar fără nici un rezultat, astfel că acestea urmează a fi obligate la daune civile de 250.000 RON, daune morale de 50.000 RON și daune cominatorii de 1.000 RON/zi întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii date în prezenta cauză.
Având în vedere că, această obligație este dată de Legea nr.247/2005 și OG nr.81/2007, vinovăția pârâtelor este pe deplin dovedită.
În susținere, a depus înscrisuri (2-14, 35-49).
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.08.2008, - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Bai nvocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Argeș și a calității procesuale pasive a acesteia.
Astfel, prin sentința civilă nr.180/23.09.2008 - Tribunalul Argeș - Secția comercială - a admis excepția de necompetență materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, analizând cu prioritate excepția invocată, în raport de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, că "Potrivit art.13 alin.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a) -dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire", iar potrivit art.19, "Deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în contradictoriu cu Statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.".
Conform art.20 din același act normativ, competența de soluționare revine Secției de contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI sub nr-.
Prin întâmpinarea depusă la 27.11.2008, - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză, cu motivarea că între atribuțiile stabilite acesteia, prin HG nr.361/2005 completată cu HG nr.240/2006 și HG nr.1068/2007, nu se regăsește și aceea de a stabili despăgubiri și emite decizii, așa cum solicită reclamantul.
Or, în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, asigură Secretariatul Comisiei Centrale, sens în care centralizează dosarele transmise, în temeiul art.16 Titlul VII de către entitățile ce au soluționat notificările persoanelor îndreptățite și verifică legalitatea cererilor de restituire. Titlurile de despăgubire sunt certificate emise numai de către comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, în numele și pe seama Statului Român.
Procedura administrativă prevede că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ulterior decizia se va transmite în termen de 10 zile de la emitere Fondului Proprietatea, acesta reprezentând, de altfel, momentul final al procedurii.
Ca atare, nu poate răspunde solicitării reclamantului, în afara atribuțiilor strict stabilite în titlul sus-menționat. În susținere, s-au depus înscrisuri (96-99).
Prin cererile depuse la data de 10.12.2008, reclamantul a solicitat chemarea în garanție a Primăriei Municipiului P, Primarului Municipiului P și Guvernului României, care, în mod nelegal și nejustificat, tergiversează emiterea deciziei și acordarea despăgubirilor, deși, există o sentință irevocabilă, pe care aceștia nu o mai pot ataca și trebuie să o execute. Totodată, a precizat că suma solicitată de acesta cu titlu de despăgubiri, respectiv 250.000 RON, pentru imobilele menționate, este minoră și minimă, față de valoarea reală a acestora.
Prin notele scrise formulate la 23.12.2008, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că dosarul aferent Dispoziției nr.524/9.02.2005 emisă de Primăria Paf ost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înregistrat cu nr.302/CC. Prin această Dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titlu de valoare nominală, la nivelul sumei de 296.478.688 lei (după estimarea valorii terenului de 228 la nivelul anului 2004, din care au fost scăzute despăgubirile, actualizate, în cuantum de 675 lei, reprezentând contravaloarea celor 300 teren expropriat în anul 1985). După analizarea Dosarului nr.302/CC, Secretariatul l-a remis autorității care a soluționat notificările - Primăria Municipiului P - în vederea reanalizării documentației sub aspectul precizării în dispoziția amintită a cotelor ce le revin notificatorilor din imobilul notificat, pentru a se stabili măsuri în favoarea acestora, precum și în vederea identificării imobilului solicitat.
Ulterior, entitatea învestită - prin Dispoziția nr.5639/5.11.2008 propus acordarea de despăgubiri, în indiviziune, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, notificatorilor și pentru cota de 2/3 din terenul în suprafață de 228 și cota de 2/3 din curte în suprafață de 129,27, potrivit fișei imobilului. Această dispoziție a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a dispoziției, va emite Decizia cuprinzând titlul de despăgubire. Or, până în prezent aceasta nu a fost retransmisă Secretariatului, ceea ce nu poate constitui o culpă a Comisiei și temei pentru acordarea daunelor solicitate de reclamant.
Totodată, s-a mai arătat că, pe rolul instanțelor au mai existat cauzele cu nr- și nr-, finalizate la 12.11.2008, prin respingerea cererilor introduse de reclamant.
Prin întâmpinarea formulată la 6.01.2009, Guvernul României, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, cu motivația că nu există un raport juridic între acesta și pârâtul din acțiunea principală, care să determine participarea acestei autorități la acțiunea în discuție și a face aplicabil art.601 Cod pr.civilă.
La termenul din 7.01.2009, reclamantul a precizat că a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva ultimei Dispoziții emise de cei doi chemați în garanție, Primarul și Primăria Municipiului P, respectiv Dispoziția cu nr.5639/5.11.2008 (113).
Examinând cu prioritate, în raport de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, excepțiile invocate de pârâta B și chematul în garanție - Guvernul României, instanța reține că acestea sunt întemeiate, urmând a fi admise, pe următoarele considerente.
Astfel, Titlul VII din Legea nr.247/2005 "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" reglementează procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, prin înființarea unei entități, respectiv - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire.
Prin art.19 din același titlu se precizează, fără dubii, că Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pot fi atacate în condițiile Legii nr.554/2004, cu contestație la instanțele de contencios administrativ competente în contradictoriu cu Statul - reprezentat prin această comisie.
Ca atare, aceasta are calitate procesuală în prezenta cauză, iar nu, ale cărei atribuții sunt stabilite prin HG nr.361/2005, HG nr.240/2006 și HG nr.1068/2007, constând în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile ce fac obiectul restituirii - Legea nr.10/2001, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ.
Față de cele expuse și excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție invocată de Guvernul României este justificată - această autoritate neputând fi obligată atâta vreme cât nu are stabilite obligații prin reglementarea aplicabilă prezentei cauze.
De asemenea, nici cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului P nu este admisibilă, întrucât nici acesteia reglementarea de față nu-i stabilește vreo obligație în privința solicitării reclamantului, ci Primarului Municipiului P, prin Dispoziție, emisă în baza celor stabilite de către Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
Referitor la fondul cauzei, ce va cuprinde referiri și la cererea de chemare în garanție a Primarului Municipiului P, se rețin următoarele:
În fapt, inițial, prin Dispoziția nr.524/9.02.2007, Primarul Municipiului Pap ropus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titlu de valoare nominală la nivelul sumei de 296.478.688 lei (sumă obținută prin estimarea valorii terenului în suprafață de 228 la nivelul anului 2004, din care au fost scăzute despăgubirile actualizate, în cuantum de 675 lei, reprezentând contravaloarea celor 300 de teren expropriat în anul 1986). Această dispoziție, împreună cu dosarul întocmit în baza notificării în temeiul Legii nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație, au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale, de către entitatea care a soluționat notificarea, fiind înregistrat cu nr.302/CC.
Ulterior analizării de către Secretariat, sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, în Dosarul nr.302/CC s-a constatat că la data preluării abuzive, imobilul notificat constituia coproprietatea numiților, și, precum și că la dosar nu existau documente/înscrisuri din care să reiasă că reclamantul face dovada calității sale de moștenitor atât de pe urma mamei, cât și. Ca atare, reclamantul și trebuia să facă dovada calității de pe urma tuturor foștilor proprietari, în caz contrar, aceștia urmând a beneficia de măsuri reparatorii doar în cotele ce li se cuvin. Deci, dispoziția trebuia să precizeze cota din imobil pentru care urmează a beneficia de măsuri reparatorii notificatorii. De asemenea, se mai constată că există și o neconcordanță de suprafață în ceea ce privește terenul notificat, în sensul că uneori se face referire la suprafața de 300, iar alteori la suprafața de 228
Ca atare, măsura remiterii dosarului entității învestite cu notificarea reclamantului, de către Secretariatul Comisiei Centrale a fost determinată de imposibilitatea stabilirii unor despăgubiri juste în raport cu imobilele menționate.
Ținând cont de solicitările adresate, au fost emise alte Dispoziții de către Primăria Municipiului P, respectiv nr.2266/16.04.2008, atacată în justiție și modificată prin sentința nr.176/18.09.2008 de către Tribunalul Argeș, după care Dispoziția nr.5639/5.11.2008, care a constatat încetată valabilitatea Dispoziției nr.2266/16.04.2008 (98-99).
Conform precizării reclamantului și această Dispoziție este atacată în contencios administrativ (113 dosar), ceea ce conduce la concluzia că, în prezent, nu există o dispoziție definitivă și irevocabilă, care să facă posibilă incidența dispozițiilor art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005, în sensul că documentația aferentă Dispozițiilor emise în temeiul Legii nr.10/2001 să fie predată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a acestei dispoziții de către Comisia Centrală.
Având în vedere că documentația aferentă Dispoziției nr.5639/5.11.2008 a fost predată Secretariatului Comisiei Centrale înainte de exprirarea termenului prevăzut de lege pentru ca persoana nemulțumită de Dispoziția entității să o poată ataca în contencios administrativ, în mod corect, acesta, prin procesul-verbal nr.09412/12.11.2008, a remis către entitatea învestită cu notificarea, dosarul, ținând cont și de faptul că reclamantul a declarat și dovedit că a contestat această dispoziție.
Prin urmare, măsura de restituire luată de Secretariatul Comisiei Centrale nu este nici abuzivă, așa cum susține reclamantul, având în vedere dispozițiile art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005, care dă dreptul acesteia să analizeze documentația primită sub aspectul legalității lor. Or, constatând inadvertențele ce împiedică stabilirea despăgubirilor, Secretariatul, în mod logic și legal, a luat măsuri de lămurire a solicitării reclamantului.
După pronunțarea instanței învestită cu soluționarea contestației împotriva Dispoziției nr.5639/5.11.2008, în mod definitiv, dosarul va fi, din nou, înaintat Secretariatului Comisiei, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va emite decizia ce va conține titlul de despăgubiri.
Sub aspectul prezentat, solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și cominatorii nu este justificată, nefiind dovedit abuzul săvârșit de aceasta, întârzierea în emiterea Deciziei de către comisie nu poate fi, deci, reproșată autorităților chemate în judecată.
De subliniat că, atâta vreme cât entitatea căreia i s-a restituit documentația a emis Dispoziția amintită, îndeplinind prin aceasta atribuția dată de lege, cererea de chemare în garanție și atragerea răspunderii delictuale a sa, invocate de reclamant nu este fondată.
Referitor la susținerea pârâtei că pe rolul instanțelor au mai existat cauze introduse de reclamantul legate de aceste despăgubiri se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art.1020 cod civil și art.166 Cod pr.civilă, vizând autoritatea de lucru judecat, cauzele respective purtându-se între alte părți și asupra altor obiecte deduse judecății.
În concluzie, având în vedere că, până la această dată, dosarul reclamantului, conținând Dispoziția Primarului Municipiului P și actele justificative nu au fost remise Secretariatului Comisiei Centrale, curtea constată că pretenția reclamantului de a fi obligată pârâta la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei cu suma stabilită drept despăgubire este nejustificată și susține, chiar, prematuritatea formulării acesteia.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul Legii nr.247/2005 și Legii nr.554/2004 urmează să respingă acțiunea reclamantului și cererile de chemare în garanție ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulate de reclamantul, domiciliat în P, str. - -, -.32,.C,.13, județul A, împotriva pârâtelor AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU EVALUAREA PROPRIETĂȚILOR, ambele cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, și cererile de chemare în garanție formulate de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI -, ambii cu sediul în P,-, județul A și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, -, nr.1, sector 1, ca neîntemeiate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
-
Grefier,
23.01.2009
Red.IB
EM/8 ex.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu
