Obligația de a face. Decizia 1607/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1607
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâtul Municipiul P prin primar, cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 252 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- -, cu sediul în P, str. - nr. 1, județul -
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-reclamante să depună concluzii scrise, conform dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod proc. civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința nr. 252 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - -, a anulat actul nr. -/29.09.2009 emis de Primăria Municipiului P și a obligat pârâtul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR să respecte clauzele contractului de lucrări nr. 18946/2.11.2007 stipulate la art. 11, art. 15.1 lit. iii, art. 18. 1 si art. 21. 1.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că măsura unilaterală luată de pârât prin adresa nr. -/29.09.2008, prin care acesta a notificat reclamantei rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 18946/2.11.2007, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, specificându-se că au devenit incidente prevederile pactului comisoriu expres de ultim grad, prevăzut la art. 12 pct. 12.3 din contract, este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 11.2 alin. 1 lit. a din contractul de lucrări nr. 18946/2007, achizitorul are obligația de a pune la dispoziția executantului, fără plată, dacă nu s-a convenit altfel, amplasamentul lucrării, liber de orice sarcină.
Prin adresa nr. 06693/10.04.2008 emisă de Primăria municipiului P, se arată că lucrările de deviere a rețelelor de telefonie și de gaze la care - - a făcut referire, sunt în desfășurare și urmează să fie încheiate în cel mai scurt timp și termenul propus pentru efectuarea cuplării conductei de gaze redusă presiune DN 90 este 10.04.2008, iar traseul propus pentru finalizarea lucrărilor de deviere a traseului de telefonie este 25.04.2008.
Comparând data emiterii adresei sus menționate, respectiv 10.04.2008, cu termenul propus pentru efectuarea cuplării conductei de gaze, respectiv 10.04.2008, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu și-a respectat, în termen, obligația de a pune la dispoziția executantului amplasamentul lucrării, liber de orice sarcină.
Instanța de fond a mai reținut că, în ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la refuzul nejustificat al pârâtului de renegociere a contractului sub aspectul reactualizării prețului, este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 19 pct.1.2 din contract, părțile au stipulat că prețul nu se reactualizează, astfel încât, în cauză, se aplică principiul pacta sunt servanda.Totuși, dacă ar fi prevăzut fluctuația preturilor, era oportuna introducerea unor clauze specifice în contractul încheiat, prin care, în scopul evitării unor posibile blocaje ulterioare, să se prevadă posibilitatea de ajustare a preturilor in funcția de evoluția unor indici de preț relevanți.
S-a mai reținut, de instanța fondului, că, contractul de lucrări nr. 18946/2.11.2007 a fost încheiat anterior emiterii Ordinului comun al Economiei si Finanțelor, Transporturilor si Dezvoltării Lucrărilor, pentru aprobarea condițiilor contractuale generale si speciale la încheierea contractelor de lucrări, publicate in, nr. 424/5.06.2008, în art. 2 și în mod corect pârâta a apreciat că prețul este ferm, nefiind posibilă ajustarea acestuia, fără înțelegerea intervenită între părți.
Instanța de fond a mai reținut că, în conformitate cu disp. art. 21 pct. 21.1, părțile au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificarea clauzelor contractului, prin act adițional, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora si care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului, astfel că părțile au mai convenit modificarea art. 13 pct. 13.1 alin. 2 din contract, în acest sens încheind actul adițional nr. 1/22.11.2007; părțile puteau proceda și la modificarea art. 19 pct.19.2 din contract, însă, în ciuda nenumăratelor demersuri efectuate de reclamantă, pârâtul a refuzat modificarea clauzelor contractului.
În ceea ce privește plata facturilor emise de reclamantă pe baza situațiilor de lucrări confirmate, instanța fondului a reținut că, într-adevăr, aceasta s-a făcut cu întârziere față de data scadenței, chiar pârâta recunoscând că a avut două întârzieri la solicitările de plată ale reclamantei, prin adresele nr. 1814/13.08.2008 și 1872/28.08.2008, însă aceasta s-a datorat întârzierii în executarea lucrărilor, întârzierile în executarea lucrărilor fiind o consecința a atitudinii culpabile a pârâtului, care a recunoscut, indirect, că nu a predat beneficiarului lucrării amplasamentul liber de orice sarcini.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Astfel, recurenta arată că, urmare neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor contractuale, au devenit incidente prevederile pactului comisoriu expres de ultim grad, prevăzut la art. 12.3 din contractul nr. 18946/02.11.2007 încheiat între părți.Potrivit acestor prevederi contractuale,însuite de către părțile contractante, în caz de neexecutare, executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, ori întârziere în executarea acestora o perioadă mai mare de 60 de zile față de termenele prevăzute în graficele de execuție, din motive imputabile executantului,contractul se consideră desființat de plin drept, fără judecată, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
Față de întârzierile de minim 100 de zile pe fiecare fază de execuție, pactul
comisoriu de ultim grad a fost activat în mod legal și temeinic, depășirea termenelor de execuție reprezentând culpa exclusivă a reclamantei.
Se mai arată, de către recurentă, că este neîntemeiată susținerea instanței de fond în sensul că părțile puteau proceda la modificarea art. 19 punctul 19.2 din contract, în sensul modificării prețului contractului, deoarece aceste prevederi stabilesc în mod clar că prețul contractului nu se actualizează, motiv pentru care nu a putut fi acceptată cererea reclamantei de actualizare a prețului prevăzut la Capitolul 5 din contract. Față de prevederile art. 19 pct. 2, reclamanta nu a formulat obiecțiuni la semnarea contractului.
Se mai susțin, de către recurentă, că nu fi reținut caracterul nejustificat al refuzului autorității administrative de actualizare a prețului,deoarece, conform contractului încheiat între părți, prețul este ferm, ajustarea lui nefiind posibilă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 94 alin. 4 din nr.HG 925/2006
Recurenta critică sentința sub aspectul motivării, de către instanța de fond, a modalității achitării facturilor, modalitate care s-a realizat cu respectarea termenului de scadență prevăzut în contract, imediat ce banii au fost virați de la bugetul de stat, aspect cunoscut și acceptat de reclamantă, încă de la inițierea procedurii, iar cele două întârzieri la plată, la care face referire reclamanta, sunt consecința întârzierilor acesteia în executarea lucrărilor.
Cu privire la obligația stabilită de instanța de fond în sarcina recurentei, privind punerea la dispoziție a amplasamentului liber de orice sarcini, recurenta susține că a predat acest amplasament reclamantei în prezenta deținătorilor de rețele, care au prezentat situația de fapt existentă pe teren și care a fost însușită de constructor fără obiecțiuni, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 1/07.11.2007.
În final, recurenta susține că, în ce privește aplicarea clauzei prevăzută la art. 15.1.lit. iii), această cerere este tardivă, deoarece cererea reclamantei a fost transmisă de aceasta prin adresa nr. 2326/14.10.2008, însă, începând cu data de 01.10.2008 a operat rezilierea contractului de lucrări încheiat între părți.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivul de recurs, precum și dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de lucrări nr. 18946/2.11.2007, ce are ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrărilor de construcție, locuințe sociale - Cartier, 9 Mai P, etapa a II-a, contract în care reclamanta - - are calitate de executant, iar pârâtul Municipiul are calitatea de achizitor.
Prin adresa nr. -/29.09.2008, Primăria municipiului P i-a notificat reclamantei rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 18946/2.11.2007, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către aceasta privind executarea, finalizarea și întreținerea lucrărilor de construcție, locuințe sociale - Cartier
, 9 Mai P, etapa a II-a, specificându-se că au devenit
incidente prevederile pactului comisoriu expres de ultim grad, prevăzut la art. 12 pct. 12.3 din contract.
Potrivit clauzelor contractuale, pârâtul avea obligația de a preda amplasamentul liber de orice sarcini; de a achita facturile emis în baza situațiilor de lucrări confirmate de pârât la data scadenței prevăzută la art. 18.1, respectiv 30 de zile de la primirea facturii; să dea curs solicitării de prelungire a termenului de execuție și să aplice, cu bună- credință, clauzele prevăzute cu privire la ajustarea prețului, având în vedere apariția unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților.
Culpa în întârzierea în executarea contractului aparține pârâtului, care nu a asigurat, în timp util, devierea conductelor de apă și gaze, precum și a rețelelor de telefonie în termen, pentru a pune la dispoziția executantului amplasamentul lucrării, liber de orice sarcină.
Și plata cu întîrziere a facturilor a influențat ritmul de execuție a lucrărilor contractate, întrucât toate plățile au depășit termenul de 30 de zile de la primirea facturii.
Ca atare, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtulMunicipiul P prin primar,cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 252 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- -, cu sediul în P, str. - nr. 1, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Fiind eliberată din funcție, prin
pensionare, se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
red VN
tehnored MC
4 ex/14.12.2009
f- Trib.
.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
