Obligația de a face. Sentința 167/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 167/F/CA/2008
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea cauzei în contencios administrativ privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul B, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la această instanță în dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta AVAS B, solicitând să se dispună recunoașterea dreptului reclamantei, în calitate de titulară a contractului nr. AR 54/6.11.2000, modificat prin actul adițional nr. 1 / 02.08.2002, de a cumpăra cele 8406 acțiuni reprezentând 4,79% din capitalul D, deținute de AVAS B la această societate.
În motivele contestației arată, în fapt, că prin cererea înregistrată la AVAS B sub nr. 23947/30.05.2008 a solicitat acestei autorități vânzarea a 8406 acțiuni în valoare totală de 21.015 lei, reprezentând 4,79 % din capitalul D, deținute de AVAS B la această societate. Arată că este acționar majoritar la D, deținând un nr. de 9439 acțiuni, ce reprezintă 56,67 % din capitalul societății și în această calitate a uzat de dreptul conferit de prevederile art. 12 al. 6 al Legii nr. 137/2002 și a solicitat pârâtei vânzarea acțiunilor deținute de aceasta la societatea la care este acționară majoritară.
Reclamanta arată că pârâta nu i-a comunicat nici un răspuns în scris, împrejurare față de care a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune, prin nesoluționarea cererii fiindu-i încălcat dreptul conferit de lege. Susține că a purtat unele discuții verbale cu persoane din cadrul pârâtei, din care a tras concluzia că nu i s-a răspuns favorabil cererii, întrucât nu ar fi titulara contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat de pârâtă sub nr. AR 54/6.11.2000 modificat prin actul adițional nr. 1 / 02.08.2002 și ca urmare nu ar avea calitatea de cumpărător.
Reclamanta susține că o atare motivare este lipsită de suport legal. Precizează că respectivul contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiat sub nr. AR 54/6.11.2000 are doi titulari și anume FPS - al cărui succesor este AVAS - și numitul -. Potrivit cap.22.1 din acest contract - a achiziționat un număr de 128.419 acțiuni la, acțiuni care au fost cesionate ulterior în favoarea fostului soț al reclamantei - numitul, potrivit declarației de cesiune autentificată sub nr. 685/5.07.2002. Învederează faptul că cesionarea acțiunilor a avut la bază procura autentică nr. 2540 din 17.06.2000, prin care a fost împuternicit -, de către soții, care "în mod special va putea participa și la licitația organizată pentru vânzarea pachetului majoritar de acțiuni la D, va putea cumpăra active, efectuând orice tranzacții financiare", susnumitul având inclusiv acces la contul deschis la BCR. Susține de asemenea că față de declarația de cesiune menționată s-a încheiat actul adițional nr. 1 / 02.08.2002, la contractul de vânzare cumpărare acțiuni, prin care apare ca fiind cumpărătorul celor 128.419 acțiuni.
Reclamanta menționează că datorită unor grave neînțelegere căsătoria sa cu numitul, încheiată la data de 16.09.1971 a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2792/2005. Ca atare acțiunile au fost cumpărate în timpul căsătoriei, în baza mandatului tacit al său, care rezultă din textul imperativ al art. 35 Codul Familiei, potrivit căruia "soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele" - oricare dintre soți exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Arată că cumpărarea a avut loc în timpul căsătoriei, existând prezumția de bunuri comune, dar și mandatul tacit de cumpărare a acțiunilor și în numele său, astfel că este titulară de contract.
Reclamanta susține că atât reprezentanții AVAS cât și fostul său soț au acționat cu rea-credință, întrucât la încheierea actului adițional nr. 1/ 02.08.2002,nu au menționat faptul că acțiunile au fost cumpărate în timpul căsătoriei, în condițiile comunității de bunuri, așa cum se procedează în toate actele autentice încheiate de notari, apreciind că acest lucru se impunea cu atât mai mult, cu cât declarația de cesiune autentificată sub nr. 685/5.07.2002 a stat la baza actului adițional, iar în declarație se stipulează faptul că " - doresc să cesionez în întregime, potrivit procurii autentice 2540/17.06.2000 acțiunile.", fiind vorba de procura prin care și reclamanta îl împuterniceau să cumpere acțiunile.
De asemenea reclamanta susține că potrivit sentinței civile nr. 1701/2006 pronunțată în dosar nr. 7394/2005 așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1013/R/2006 în dosar nr- a Tribunalului Hunedoaras -a constatat calitatea de bun comun a unui număr de 64.209 acțiuni și s-a dispus înscrierea acestora la Registrul acționarilor, pe numele său, situație în care are toate drepturile și obligațiile pe care le implică trecerea pe numele său. Or, nerecunoașterea calității sale de titulară de contract, în condițiile în care prin hotărâre judecătorească a obținut 64.209 acțiuni dobândite în procesul de privatizare contravine însăși clauzelor contractului. Astfel, la cap.8 obligații și garanții, pct.88 obligații privind protecția mediului, pct. 8.8.5 acțiunile obligă la vot în scopul realizării măsurilor prevăzute în programul pentru conformare, prezentat în anexa 5.
Arată că în măsura în care nu se supune obligațiilor contractului, fiind majoritară poate lua orice hotărâri contrare obiectului contractului și în contradicție cu interesele AVAS - ului, fără să existe vreo sancțiune împotriva sa, pentru că nu este titulară de contract.
În sfârșit, reclamanta arată că acțiunile, ca orice bunuri dobândite pe durata căsătoriei, au la bază mandatul tacit al soțului care nu este prezent la încheierea contractului și devin bun comun, așa încât are calitatea de titular de contract și dobândește la încheierea acestuia toate drepturile și obligațiile ce decurg din el.
Reclamanta susține și că beneficiază de dreptul de preemțiune, în ceea ce privește cumpărarea de acțiuni de la AVAS, conform prevederilor Legii 137/2002, arată că și-a manifestat opțiunea în acest sens, iar nesoluționarea cererii sale în termenul legal reprezintă o vătămare a drepturilor conferite de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Pretențiile reclamantei formulate în cauză, "recunoașterea dreptului de a cumpăra cele 8406 acțiuni reprezentând 4,79 % din capitalul social al D" nu se încadrează în categoria actelor administrative care pot fi supuse controlului instanței de contencios administrativ.
Dreptul de preferință la cumpărarea de la instituția publică implicată a unui număr de acțiuni suplimentare aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care societatea a obținut certificate de proprietate ulterior privatizării și pe care reclamanta dorește să-l valorifice pe calea prezentei acțiuni, este un drept conferit de legislația specială în domeniul privatizării, respectiv Legea nr. 137/2002.
Potrivit art. 5 alin. 2 din legea 554/2004 "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciar". Or, art. 40 alin. 1 din Legea 137/2002 prevede o altă procedură judiciară "Cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în prezenta lege și în nr.OG 88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifica un drept conferit de acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere", ceea ce înseamnă că reclamanta își poate valorifica dreptul pretins conform procedurii prevăzută de Legea nr. 137/2002.
Pe de altă parte, cererea reclamantei u îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din legea nr. 554/2004 " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
De asemenea, în litigiul dedus judecății pârâta nu are calitate de autoritate publică în sensul legii 554/2004 "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statutul de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică" ci, potrivit OUG 23/2004, AVAS este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care a preluat drepturile, obligațiile și atribuțiile APAPS, în domeniul privatizării, postprivatizării.
Acțiunea reclamantei vizează valorificarea unui drept izvorât dintr-un contract de vânzare-cumpărare acțiuni și care are natura juridică a unui contract comercial, încadrându-se în categoria faptelor de comerț - art. 3 pct. 4 - cumpărările sau vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale - motiv pentru care acest litigiu nu poate fi supus soluționării de către instanța de contencios administrativ.
Așa fiind, acțiunea reclamantei apare ca fiind inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Având în vedere soluția dată, în cauză nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta cu domiciliul procesual ales în D, str. -,.4A,. B,.18, jud. H împotriva pârâtei AVAS B, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Dact. /5 ex./12.12.2008
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
