Obligația de a face. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 169/CA

Ședința publică de la 30 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Pinte Violeta Elena

JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia

JUDECĂTOR 3: Ciobanu I -

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - " COM" SRL, cu sediul în I, Bd.A -, nr.36, județul I, în contradictoriu cu intimații: STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I; ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 974/CA/05.11.2008 a Tribunalului Iași.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților din proces.

Procedura legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 30 martie 2009.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului în contencios administrativ de față;

Prin sentința civilă nr. 974/CA/5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta Com în contradictoriu cu Statul Român, I și

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei discriminări în ceea ce privește bunurile pe care aceasta le- importat față de alte produse similare.

Astfel, în primul rând se reține din actele depuse la dosar că autoturismele achiziționate de reclamantă din Germania erau autovehicule noi și nu s- făcut dovada că acestea mai fuseseră odată înmatriculate în țara de origine.

Astfel, la filele 9, 12, 16 și 19 dosar sunt depuse copii ale certificatelor de înmatriculare ale celor patru autoturisme din care rezultă faptul că acestea au fost fabricate în anii 2008 (cele două autoturisme Audi 6 și autoturismul Audi 8) și în 2007 (pentru autoturismul Audi Q 7).

Aceste acte infirmând mențiunile existente în facturile depuse la ultimul termen la dosar în care se indică pentru fiecare autoturism o dată anterioară de înmatriculare ( 2006 pentru autoturismul Audi Q 7 și 2007 pentru celelalte).

În plus chiar la termenul din 17.09.2008 reprezentantul reclamantei precizat că vehiculele sunt noi.

Nefiind făcută dovada existenței unei prime înmatriculări în țara de origine instanța reține inexistența vreunei discriminări.

Dispozițiile art. 2141din Codul Fiscal impun plata taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce nu au mai fost înmatriculate în România, indiferent de proveniența acestora respectiv din țară sau din import.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul Com I care apreciază că sentința recurată este netemeinică și nelegală motivat de faptul că dat interpretare greșită legii și a înscrisurilor depuse în dovedirea acțiunii, instanța de fond neluând spre analiză și procedura.

În dovedirea recursului, recurentul a depus mai multe înscrisuri din care rezultă data înmatriculării celor 4 autoturisme (respectiv 7 noiembrie 2006, 4 iunie 2007, 23 octombrie 2007 și 7 decembrie 2007) înscrisuri pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere deoarece au fost depuse abia în recurs.

Prin întâmpinarea formulată se solicită a fi respins recursul, motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt că reclamantul nu a făcut dovada primei înmatriculări în România, indiferent de persistența acestor autoturisme, mai ales ca legea prevede în mod expres care sunt categoriile de autoturisme exceptate de la această taxă.

Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata că recursul este fondat avându-se în vedere următoarele considerente:

Reclamantul - recurent Com a achiziționat 4 autoturisme marca Audi din Germania iar pentru a fi înmatriculate în România a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare în sumă de 26.666,81 lei.

Potrivit procedurii autovehiculele care provin din străinătate având ca dată de fabricație după luna august a anului, primesc automat pe certificatul de înmatriculare ca an de fabricație anul imediat următor. De aceea, potrivit facturilor cele două autoturisme Audi A 6 și Audi A 8 precum și pentru Audi 7 apar ca ani de fabricație 2006, respectiv 2007, iar în certificatele de înmatriculare anii 2007, respectiv 2008.

Din facturile anexate rezultă că autovehiculele au fost înmatriculate mai întâi în Germania și abia ulterior în România, percepându-se nejustificat încă o dată taxa de primă înmatriculare. Autovehiculele aveau numere provenite din Germania, ca urmare a înmatriculării în această țară, precum și faptul că aveau deja la momentul cumpărării parcurs un anumit număr de kilometri.

Având în vedere că s-a făcut dovada că aceste autoturisme nu sunt noi, că ele au mai fost înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeană, respectiv în Germania, se constată că acțiunea reclamantului este întemeiată astfel că potrivit dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se admite recursul și a fi modificată în parte sentința recurată în sensul că va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Com I în contradictoriu cu I și va fi obligată această pârâtă să restituie reclamantului suma de 26.666,8 lei achitată cu chitanțele nr. T S-, nr. TS- din 11.04. 2008 chitanța seria - nr. - din 14.08.2007 și chitanța nr. - din 12.02 2007 cu plata dobânzii legale aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.

Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta Com împotriva sentinței civile nr. 974/CA din 5.11.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care o modifică în parte.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 26.666,81 lei achitată cu chitanțele nr. TS-, nr. TS- din 11.04.2008, chitanța seria - nr. -, din 14.08.2007 și chitanța nr. - din 12.02.2007, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică auzi, 30.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

-

Red.

Tehnored.

02 ex.

30.04.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Pinte Violeta Elena
Judecători:Pinte Violeta Elena, Roșculeț Leocadia, Ciobanu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Iasi