Obligația de a face. Sentința 17/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 17
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în mun. B,-, -.4,. B,. 1, jud. în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202, sector 1 și Primăria com., jud. B - prin primar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de 18 ianuarie 2010 și apoi, pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 30 sept. 2009 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primăria com., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige prim pârâtul la emiterea unei decizii pentru stabilirea de despăgubiri conform OUG nr. 81/2007, iar în subsidiar, în situația în care dosarul nu este complet, să fie obligată secund pârâta să înainteze prim pârâtului înscrisurile enumerate în adresa nr. - din 29 iulie 2009.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 92 din 30 apr. 2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost obligată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la analizarea dosarului său.
A susținut reclamanta că acest dosar a fost înaintat Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor complet, însoțit de avizul de legalitate al Prefectului. Procedând la analiza dosarului, Direcția de contencios din cadrul acestei comisii a arătat că acesta nu cuprinde toate înscrisurile necesare.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar copii după sentința nr. 92/30 apr. 2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, adresa nr. - din 29 iulie 2009 a Direcției de contencios și pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, referatul conținând avizul de legalitate al Instituției Prefectului Județului B asupra dispoziției nr. 246 din 17 aug. 2006 emisă de primarul com. și adresa de înaintare a acestui referat și a dosarului privind cererea reclamantei către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare (filele 73-78 dosar), prim pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la disp. art. 166 Cod proc. civ. față de incidența sentinței nr. 92/30 apr. 2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Pe fondul cauzei, prim pârâtul a arătat că în urma analizării dosarului nr. 40780/ CC, s-a constatat că acesta nu este complet, la dosar neregăsindu-se acte, care în mod obligatoriu, ar fi trebuit să Ie conțină dlosarul de despăgubire așa cum prevăd dispozițiile legale stabilite de lege (incidente fiind dispozițiile art. 16 alin. 2 Titlul VII și pct, 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ amintit, aprobate prin HG nr. 1095/2005
Astfel, cu ocazia analizării dosarului sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură -au constatat următoarele:
- prin notificarea nr. 25/2002 domnii G, și solicită acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul de 5,75 ha din care 5,46 ha arabil, 0,19 ha vii și 0,10 ha curți și clădiri, în satul -, comuna, județul B;
- pentru dovedirea preluării abuzive s-a atașat la dosar anexa Decretului nr. 98/1974, unde la poziția nr. 330 apare expropriat imobilul situat în satul -, comuna, de la loacob. G și lacob -, cu teren în suprafață de 800 mp și construcții în suprafață de 115,23 mp;
- prin dispoziția nr. 246/17.08.2006t1se propune pentru notiflcatorul acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005", motivând că imobilul a fost demolat cu ocazia construirii barajului șl lacului de acumulare -C, pe râul.
Or, a precizat pârâtul că din cuprinsul dispoziției mai sus amintite nu reiese clar pentru ce anume înțelege să acorde beneficiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul construcție sau pentru construcție și teren.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 13 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente potrivit cărora "Nuintră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data pre luării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare"
Cât privește regimul juridic al acestor terenuri, sunt incidente, în speță diisp. art.4 alin (1) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Astfel pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare - explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile in care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii.
Totodată, potrivit art. alin (1) "Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului,se vor înainta în vederea solutionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești si municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptuluideproprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilorLegiifondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificărileșicompletările ulterioare.
Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
A susținut pârâtul că la dosar nu se regăsesc acte din care să reiasă suprafața (utilă și desfășurată) a construcției demolate, anul construirii, precum și materialele folosite la edificare (fișa imobilului, proces verbal de preluare, proces verbal de evaluare, etc.).
De asemenea, cu privire la situația încasării despăgubirilor ca urmare trecerii imo bilului în proprietatea statului, trebuie să se regăsească la dosar înscrisuri din care să re asă care este cuantumul și data încasării, dacă acestea au fost încasate.
Astfel, prin adresa nr.40780/CC/02.12.2009 dosarul de despăgubire a fost emis entității învestite cu soluționarea notificării, în speță, Primăria Comunei, județul B în vederea reanalizării documentației și completării acesteia.
În acest context, s-a menționat faptul că numai entitatea învestită cu soluționarea notificării este cea care "are plenitudine de competențăîn soluționarea notificărilor,care fac obiectul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001. Obligația de restituire se concretizează fie în decizia/dispoziția de restituire în natură, fie în decizia/dispoziția pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, fie în decizia/dispoziția motivată de respingere a notificării (art. 1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 10/2001.
Ca urmare, s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe disp. Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 dec. 1989, republicată, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" și Legea nr. 247/2005, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 115-119 Cod proc. civ.
În vederea soluționării cauzei instanța a solicitat din oficiu înaintarea dosarului nr. 40780/CC privind cererea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 de reclamanta.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. excepția autorității de lucru judecat, invocată de către prim pârât, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a solicitat Curții de APEL SUCEAVA, în contradictoriu cu pârâtele Primăria com. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei și a titlului de despăgubire în conformitate cu disp. OUG nr. 81/2007, sub sancțiunea prev. de art. 5803Cod proc. civ. motivat de faptul că deși prin dispoziția nr. 246 din 17 aug. 2006 emisă de Primăria com. s-a propus acordarea de despăgubiri, notificarea formulată în termen legal nu a fost definitiv rezolvată.
Așadar, nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză pentru reținerea excepției autorității de lucru judecat, obiectul și cauza în prezentul litigiu fiind diferite de cele ale cererii soluționate prin sentința nr. 92 din 30 aprilie 2009 a Curții de APEL SUCEAVA.
Instanța reține că prin hotărârea judecătorească mai sus arătată s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să procedeze la analizarea dosarului reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Prin adresa nr. - din 29 iulie 2009 a Direcției de contencios și pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ( 6 ds.) i s-a adus la cunoștință reclamantei că în urma analizării dosarului sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură s-a constatat că prin dispoziția nr. 246/2006 emisă de Primarul com. nu a fost identificat imobilul construcție, pentru care s-au acordat măsuri reparatorii.
În acest sens, a fost întocmită adresa nr. 40780/CC/24.04.2009, prin care s-a cerut precizarea și identificarea cu exactitate a imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii.
De asemenea, s-a reținut că în dosarul de despăgubire nu se regăsesc acte din care să reiasă suprafața (utilă și desfășurată) a construcției demolate, anul construirii, precum și materialele folosite la edificare (fișa imobilului, proces verbal de preluare, proces verbal de evaluare, etc.), înscrisuri ce sunt indispensabile pentru efectuarea raportului de evaluare, raport ce va conține cuantumul final al despăgubirilor.
Referitor la situația încasării despăgubirilor ca urmare a trecerii imobilului în proprietatea statului, trebuie să se regăsească la dosar înscrisuri din care să reiasă care este cuantumul și data încasării, dacă acestea au fost încasate.
A susținut pârâta că dosarul reclamantei nu este complet pentru a putea parcurge procedura administrativă prev. de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, astfel că s-a solicitat completarea acestuia cu actele mai sus arătate.
Instanța constată că potrivit art. 16 alin. 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005"Notificările formulate potrivit prevederilorLegii nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Revine Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor atribuția de a proceda la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, conform art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Reclamanta din prezenta cauză a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 (filele 12-53 ds.) acordarea de despăgubiri atât pentru construcțiile ce au aparținut autorilor săi, cât și pentru terenul aferent de 0,20 ha, casa și anexele fiind demolate, iar terenul ocupat cu ocazia ridicării hidrocentralei C în anul 1974.
Ulterior reclamanta și-a completat cererea ( 51 ds.), solicitând acordarea de despăgubiri și pentru terenul de 5,75 ha evidențiat în adeverința nr. 1561 din 30 nov. 2001 eliberată de Primăria com..
Urmare a adresei nr. 1730 din 21 apr. 2003 Jud. B ( 60 ds.), reclamanta a precizat că înțelege să renunțe la solicitarea de despăgubiri pentru teren, menținându-și cererea doar în ce privește casa de locuit situată în satul ( 59 ds.). Considerentele acestei cereri au fost expuse în cuprinsul petiției înregistrate la Prefectura Jud. B sub nr. 1311 din 14 mai 2003 (filele 61-64 ds.).
Prin dispoziția nr. 246 din 17 aug. 2006 a Primarului com. ( 45 ds.) s-a propus acordarea de despăgubiri pentru notificatoarea în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că nu reiese clar dacă prin această dispoziție s-a acordat beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul construcție sau pentru construcție și teren.
Pe de o parte, reclamanta își restrânsese cererea, precizând în mod expres că nu înțelege să solicite despăgubiri pentru teren. Pe de altă parte, în partea introductivă a Dispoziției în cauză se reține din analiza actelor depuse la dosarul intern nr. 2/2005 aferent notificării că imobilul a fost demolat, cu ocazia construirii barajului și lacului de acumulare -C, pe râul.
Este așadar evident că dispoziția nr. 246/17 aug. 2006 stabilește dreptul reclamantei de a primi despăgubiri pentruconstrucțiaaparținând autorilor săi care a fost demolată.
Această construcție, în suprafață de 115,23, figurează în anexa nr. 3 (fila 68 dosar) la Decretul nr. 98/1974, care privește exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile (filele 66-67 dosar).
Instanța constată însă că solicitarea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este prematur introdusă, raportat la disp. art. 16 alin. 5 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În cadrul procedurii administrative instituite de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor, emiterea acestor decizii este subsecventă întocmirii raportului de evaluare care conține cuantumul sumelor în limita cărora ar fi acordate titlurile de despăgubire.
Cum în speță un asemenea raport nu a fost redactat, urmează a fi respinsă cererea formulată în sensul obligării prim pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, conform art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instanța apreciază însă ca fiind întemeiată solicitarea formulată în subsidiar.
Din adresa nr. 40780/CC/2 dec. 2009 a Direcției de Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (filele 96-98 dosar) rezultă că întreaga documentație a fost remisă Primăriei com. pentru identificarea imobilului ce face obiectul restituirii și completarea dosarului cu acte din care să reiasă suprafața (utilă și desfășurată) a construcțiilor demolate, anul construirii, precum și materialele folosite la edificare și situația despăgubirilor de la data preluării în baza Decretului nr. 98/1974.
Având în vedere cele arătate mai sus cu privire la identificarea imobilului, precum și cerințele art. 16.5 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din Legea nr. 247/2005, aprobate prin Hot. Guv. Nr. 1095/2005, instanța urmează a admite cererea de obligare a secund pârâtei să înainteze prim pârâtului înscrisurile menționate în adresa nr. - din 29 iulie 2009 emisă de acesta.
La punerea în executare a acestei hotărâri se va ține seama de imperativul respectării dreptului la soluționare într-un termen rezonabil a cererii reclamantei, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu stipulează termenul pentru parcurgerea tuturor etapelor procedurii administrative de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu justifică tergiversarea în soluționarea dosarului reclamantei, în condițiile în care notificarea inițială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost înregistrată de Prefectura Jud. B la data de 9 nov. 2001.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de prim pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Restituirea Despăgubirilor Bi,ca nefondată.
Respinge ca prematur introdusă cererea formulată de reclamanta, domiciliată în mun. B,-, -.4,. B,. 1, jud. B, de obligare a prim pârâtului Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202, sector 1 la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Admite cererea formulată în subsidiar.
Obligă secund pârâta Primăria com. să înainteze prim pârâtului Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Restituirea Despăgubirilor Bi înscrisurile menționate în adresa nr. - din 29 iulie 2009 emisă de acesta.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored. MM
5 ex. - 02.02.2010
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
