Obligația de a face. Sentința 173/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA Nr. 173/F/CA/2009

Ședința publică de la 11 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marieta Florea

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Centrul Național de în Domeniul Sanitar B, având ca obiect obligația de a face.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 08 2009, când instanța, la cererea mandatarului reclamantului a amânat pronunțarea la data de 11 2009, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta sentință.

Se constată că reclamantul a comunicat la dosar, prin registratură concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Asupra acțiunii de față

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul Centrul Național de în Domeniul Sanitar B solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtului să permită reclamantului susținerea examenului de atestat ca urmare a absolvirii programului de pregătire prespitalicească în medicina de urgență, programat la 16 09 2009 și suspendarea refuzului pârâtului de a permite înscrierea la acest examen.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că îndeplinește toate cerințele pentru a susține examenul de atestat, respectiv este licențiat în medicina generală promoția 2006, a obținut la 1 02 2008 certificat de liberă practică eliberat de Colegiul Medicilor A, a urmat cursurile din programul de pregătire prespitalicească în medicina de urgență în perioada februarie - august 2009, însă pârâtul refuză nejustificat să-l primească la examenul din 16 09 2009 pe motiv că certificatul de liberă practică nu este legal, ori pârâtul nu are dreptul de a analiza legalitatea acestui act.

În drept se invocă prev.art. 7 și următoarele din Legea 554/2004.

Acțiunea a fost legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Cauza a primit termen de judecată la da ta de 29 2009, care a fost preschimbat, la cererea reclamantului pentru 8 2009 pentru când au fost citate părțile.

Pârâtul a depus întâmpinare numai la cererea de preschimbare a termenului de judecată însă a arătat pe larg motivul refuzului său pe care îl apreciază ca justificat. Astfel se susține că reclamantul nu a depus decât în ultima zi a termenului de înscriere dosarul de examen, însă reclamantul nu îndeplinește cerința de admisibilitate adusă la cunoștință prin publicația de examen - pct.44 - aceea de a fi medic de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior anului 2005, ori să fie medic specialist sau primar anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicina de familie care a efectuat o pregătire teoretică și practică de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate, atestată prin certificat eliberat de pârât conform prevederilor Ordinului 403/2009.

Însă reclamantul este licențiat în medicina generală în 2006, deci după anul 2005 și nu este medic specialist sau primar în domeniile menționate.

Reclamantul nu deține nici adeverința de absolvire a programului eliberată de pârât.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține:

Prin Publicația de examen pentru obținerea de atestate de studii complementare emisă de Ministerul Sănătății s-a anunțat organizarea la 16 09 2009 a examenului pentru obținerea atestatului de studii complementare stabilindu-se care sunt specialitățile în care urmează să se organizeze examenul, condițiile care trebuie îndeplinite pentru a susține examenul, precum și conținutul dosarului de examen.

Astfel, pentru obținerea atestatului în asistență medicală de urgență prespitalicească la pct.44 al Publicației ( fila24) se stabilește că pot participa la acest examen medicii de medicină generală cu drept de liberă practică obținut anterior anului 2005, medicii specialiști sau primari anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină familie care au efectuat o pregătire teoretică și practică cu durata de 6 luni în centrele universitare medicale acreditate pregătire atestată prin certificat eliberat de Centrul Național de în Domeniul Sanitar B conform prevederilor Ordinului 403/2009.

Aceste condiții sunt impuse prin art. 8¹și 8³din Ordinul 403/2009 care modifică și completează Ordinul 418/2005 raportat la art. 380 din Legea 95/2006, art. 6 al.3 din OUG 58/2001 și art. 17, 18 și 20 din OG 12/2008.

Astfel potrivit art. 380 din Legea 95/2006 actualizată la 101 2008 "Profesia de medic se exercită în România cu titlu profesional corespunzător calificării profesionale însușite după cum urmează:

a) medic de medicină generală pentru absolvenții facultății de medicină licențiați anterior promoției 2005 care au dobândit drept de liberă practică în baza normelor precedente acestei legi

b) medic specialist în una dintre specialitățile clinice sau paraclinice prevăzute în nomenclator.

În ce privește dreptul de liberă practică acesta se dobândește diferit în funcție de data absolvirii. Astfel art. 6 al.3 din OUG 58/2001 prevede că pentru promoțiile anterioare anului 2005 libera practică se dobândește după primul an de rezidențiat, iar începând cu promoția 2005 dobândirea certificatului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist. Cei care la concursul de rezidențiat obțin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita numărului de locuri publicate la specialitatea la care au participat sunt confirmați la cerere, ca rezidenți medicină de familie.

Începând cu 5. 02. 2008 condițiile de dobândire a dreptului de liberă practică au fost reluate în OG 12/2008, care la art. 17 stabilește că, începând cu promoția 2005 de absolvenți ai facultății de medicină, dreptul de liberă practică se dobândește după promovarea examenului de medic specialist, modificări și completări fiind aduse prin art. 18 și 20 din ordonanță, în sensul că, începând cu anul 2005 absolvenții neconfirmați în rezidențiat pot efectua 3 ani de practică supravegheată. Pe parcursul celor 3 ani medicii care efectuează practica supravegheată au obligația să se prezinte la concursul de rezidențiat și dobândesc dreptul de liberă practică după promovarea examenului de medic specialist.

care după încheierea celor trei ani de practică supravegheată nu devin rezidenți pot fi angajați cu contract individual de muncă în servicii de primiri urgențe/ ambulanță sub îndrumarea unui medic cu drept de liberă practică, beneficiind de salarizarea prevăzută pentru funcția de medic.

Ordonanța 12/2008 a fost abrogată prin Ordonanța 18/2009-la 3.09.2009, însă în ce-l privește pe reclamant îi sunt aplicabile prevederile OG 12/2008, pentru că el trebuia să îndeplinească cerințele legislației în vigoare la împlinirea termenului de înscriere la examen - 25 august 2009.

Din coroborarea prevederilor legale mai sus menționate se apreciază că impunerea condițiilor din Publicația de examen sunt în conformitate cu prevederile care reglementează exercitarea profesiei de medic în ce privește condiția dobândirii calității de medic și obținerea dreptului de liberă practică.

Astfel prin condiția prevăzută în Ordinul 418/2005 modificat prin Ordinul 403/2009 ca la programele de studii complementare pentru obținerea atestatului în asistență medicală de urgență prespitalicească au acces medicii de medicină generală cu drept de liberă practică, trebuie să se înțeleagă medicii de medicină generală care au absolvit anterior anului 2005 și au dobândit drept de liberă practică în condițiile art. 6 al.3 din OG 58/2001 în același sens prevăzute și în art. 17 din OG 18/2008 respectiv după un an de rezidențiat, iar în ce privește absolvenții ulterior anului 2005, trebuie să fie cei care au promovat examenul de medic specialist în condițiile art. 18 al.2 din OG 18/2008.

Verificând din actele depuse în dosarul de examen al reclamantului dacă acesta îndeplinește cerințele legii instanța apreciază că există două motive care, justifică refuzul pârâtului de a-i permite reclamantului să susțină examenul pentru obținerea atestatului:

Unul strict formal constând în faptul că parcurgerea cursului de pregătire teoretică și practică de 6 luni în Centrul de Pregătire C N nu este atestată prin certificat emis de pârât conform art. 11 I din anexa VII a Ordinului 418/2005 actualizat care stipulează expres că " Certificarea absolvirii programului de studii complementare pentru obținerea unui atestateste unicăși se face de Ministerul Sănătății prin Centrul Național de în Domeniul Sanitar B".

S-ar putea reproșa acestui argument că atitudinea de refuz general a pârâtului ar putea implica și refuzul eliberării certificatului, iar în acest caz dovada îndeplinirii condiției este realizată cu dispoziția de repartizare a reclamantului la curs, pontajul acestuia care atestă prezența ( filele 43-45) și adeverința eliberată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C în 9 09 2009.

Având în vedere însă că adeverința este eliberată după ultima zi de înscriere la examen, după 25 august 2009 nu se poate conchide că reclamantul deținea actul echivalent certificatului la data respectivă, deci nici nu se poate concluziona că dosarul său de examen era complet în condițiile și termenele reglementate prin Publicația de examen.

Al doilea motiv, de fond, vizează neîndeplinirea de către reclamant a cerinței din punctul 44 din Publicația de examen de a fi medic de medicină generală cu dreptul de liberă practică obținut anterior anului 2005, sau medic specialist sau primar anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie.

Reclamantul este absolvent al Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și farmacie " " C N în anul 2006 în profilul "Medicină", specializarea " Medicină generală". Prin urmare nu este licențiat în medicină generală anterior anului 2005.

Reclamantul nu este nici medic specialist, nici medic primar anestezie și terapie intensivă, pediatrie și medicină de familie și nu a făcut dovada că a fost admis la examenul de rezidențiat, că l-a finalizat, că s-a înscris la examen pentru a deveni medic specialist.

Prin urmare îi sunt aplicabile prevederile art. 18 al.1 din OG 18/2008 aflându-se la data înscrierii la examen și a examinării cererii sale atât de către pârât, cât și de către instanță în perioada celor 3 ani de practică supravegheată.

În aceste condiții, refuzul pârâtului de a-i permite reclamantului să susțină un examen pentru care nu îndeplinește condițiile de participare este justificat.

Apărările reclamantului că primirea sa în Colegiul medicilor A în februarie 2008 îi atestă calitatea de medic cu drept de liberă practică și că emiterea acestui certificat împiedică analizarea îndeplinirii condițiilor de fond care i-ar conferi dreptul de liberă practică trebuie înlăturată.

Ministerul Sănătății a arătat în Publicația de examen care sunt condițiile de participare și care sunt actele ce compun dosarul de examen. Aceste acte sunt astfel solicitate încât să permită efectuarea unui control în ce privește îndeplinirea condițiilor de înscriere la examen impuse conform cerințelor legale.

Diploma de absolvire din 2006 atestă un statut profesional diferit al reclamantului decât cel care rezultă din certificatul de membru în Colegiul Medicilor

Astfel diploma de absolvire din 2006 neînsoțită de dovada admiterii la rezidențiat și a finalizării prin examenul final, conduc la ideea că reclamantul se află în perioada de practică supravegheată, ceea ce denotă o evidentă nelegalitate a Certificatului de membru.

Datorită concluziilor diferite pe care analiza diplomei de absolvire le generează față de cele rezultate din analiza Certificatului de membru în Colegiul Medicilor A, analiza pe fond a modului în care reclamantul îndeplinește condițiile de exercitare a profesiei este îndreptățită și justifică pe deplin refuzul pârâtului de a-l primi pe reclamant la examen.

În consecință instanța va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, apreciind că refuzul pârâtului este justificat prin prisma prevederilor art. 2 lit."i" din Legea 554/2004 și a prevederilor legale de drept material menționate anterior.

În ce privește cererea de suspendare a refuzului pârâtului de a primi dosarul pentru examen, aceasta a rămas fără obiect având în vedere că în dosarul - prin sentința nr. 167/CA/28.08.2009 Curtea de Apel Alba Iuliaa dispus suspendarea refuzului conform art. 15 din Legea 554/2004.

Pentru aceste motive,
În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în AIs tr. -.4.77 împotriva pârâtului Centrul Național de în Domeniul Sanitar B cu sediul în B-, sector 2.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11 09 2009.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red.FM

Dact./ex.4/17 09 2009

Președinte:Marieta Florea
Judecători:Marieta Florea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: