Obligația de a face. Decizia 1749/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1749
Ședința publică din 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 4419 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat DIRECTORUL DIRECȚIEI SILVICE B-M, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al treilea termen de judecată, este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 6 mai 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea reclamantului recurent, prin care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Curtea, din oficiu, ca motiv de ordine publică invocă nelegalitatea hotărârii atacate conform art. 90 alin. 1 și art. 92 alin. 2.pr.civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4419 pronunțată la 22.12.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost admis în parte cererea petentului și în consecință a fost aplicată amenda de 12.000 lei Directorului Direcției Silvice B M - dr. ing. pentru neexecutarea sentinței civile nr.3751/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția Comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-; s-a respins petitul privind acordarea despăgubirilor pentru întârziere.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr.3751 pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 04.12.2007, irevocabilă prin nerecurare, pârâta Direcția Silvică BMa fost obligată să răspundă reclamantului la cererea acestuia din data de 8.05.2007, trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 11.05.2007.
Reclamantul a solicitat pârâtei Direcția Silvică B M: să-i pună la dispoziție "planul de așezare în teren" ca anexă la sentința civilă nr.589/C/1923, ce a fost întocmit cu ocazia segregării Nobil Vișeu de - Vișeu de, respectiv la ieșirea din indiviziune a unor membrii ai composesoratului.
Cererea reclamantului a fost admisă prin Sentința civilă nr.3751 din 4.12.2007 însă pârâta nu și-a executat obligația. În lipsa unui termen de executare stabilit prin sentință, potrivit art.24 (1) din Legea nr.554/2004 aceasta trebuie executată în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cazul în care termenul de mai nu este respectat, potrivit art.24(2) din aceiași lege a contenciosului administrativ, "instituției publice obligate la comunicarea informațiilor i se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere".
Potrivit nr.HG1507/2007, salariul minim brut pe anul 2008 este de 500 lunar, din care 20% reprezintă 100 lei/zi, ceea ce constituie amenda prev. de art.24(2) din lege.
Întrucât sentința nr.3751/2007 a devenit irevocabilă la data de 14.02.2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 26.06.2008 și precizată ulterior, amenda a fost calculată pentru 120 de zile, rezultând suma de 12.000 lei.
În ceea ce privește despăgubirile reține instanța că cererea nu este fondată întrucât ar fi prezența unei duble sancțiuni pentru omisiune câtă vreme legea prevede mijloace speciale pentru a înfrânge rezistența debitorului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii petitului privind acordarea de daune interese în cuantum de 50 lei/zi.
În susținerea celor solicitate recurentul arată că dintr-o simplă lecturare a dispozițiilor art.24 și art.25 din Legea nr.554/2004 rezultă că sunt prevăzute distinct amenda conducătorului unității cât și despăgubirea; aplicarea sancțiunii nu înlătură și nu exclude acordarea de despăgubiri pentru întârziere. Acesta se justifică prin aceea că a obținut o sentință prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră, iar în lipsa planului de așezare în teren nu poate fi pus în posesie pe vechiul amplasament așa cum este stipulat în sentință.
Față de cele susținute la data de 20.05.2009, Curtea a invocat ca motiv de ordine publică nelegalitatea hotărârii din perspectiva art.90 alin.1 și art.92 alin.1 pr.civ.
În acest sens, se reține că prin demersul inițiat, recurentul în contradictoriu cu Direcția Silvică BMa solicitat instanței obligarea pârâtei la plata amenzii civile în favoarea statului în cuantum legal (20-50 lei/zi de întârziere), precum și obligarea la plata daunelor interese în cuantum de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face cuprinsă în titlul executoriu respectiv sentința nr.3751/2007.
În reținerea celor solicitate s-a arătat că s-a încercat punerea în executare a sentinței adresându-se în acest sens executorului dar, demersul a rămas fără rezultat.
Prin întâmpinarea formulată Direcția Silvică BMa solicitat respingerea acțiunii în considerarea că nu deține planul de așezare, documentele solicitate nu pot fi găsite decât la Arhivele Statului și nu deține documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Ulterior pe parcursul judecății recursului și-a precizat acțiunea solicitând instanței aplicarea conducătorului autorității pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru nerespectarea sentinței nr.3751/2007 și obligarea acestuia la a-i plăti suma de 50 lei/zi întârziere cu titlu de despăgubire pentru întârziere.
Prin precizarea inițiată recurentul a indicat ca temei art.24, art.25 din Legea nr.554/2004.
Pentru termenul stabilit, citația emisă a fost expediată Direcției Silvice B M, iar înmânarea s-a făcut prin secretarul acestei entități. Față de aceasta și în contextul precizării tribunalul a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită însă această apreciere este contrazisă de prevederile art.90 pr.civ. respectiv art.92 pr.civ.
Astfel, art.90 (1) prevede că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, iar art.921(1) prevede că înmânarea citației se va face personal celui citat care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea, certificând identitatea sau semnătura acestuia.
În cauză se observă că citarea, respectiv înmânarea nu s-a făcut conform normelor arătate în condițiile în care s-a precizat în mod expres prin acțiune că demersul este în contradictoriu cu conducătorul și nu entitatea pârâtă.
Evident se poate susține că înmânarea citației s-a făcut persoanei însărcinate cu primirea corespondenței însă o astfel de procedură are loc doar în cazurile prevăzute de art.87 pct.1,2,3,5 și 7, precum și în cele prevăzute de art.90 alin.3,4,5,6 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat sau notar, dar nici una dintre aceste premise nu au fost întrunite în speță, chemat fiind în judecată conducătorul direcției, în calitate de persoană fizică și ca atare citarea/înmânarea urma a fi făcută în condițiile prevăzute de art.90 (1) și art.92 (1) pr.civ.
Legat însă de aceasta se poate obiecta că o persoană poate fi citată și de la locul de muncă, o astfel de situație fiind întemeiată în drept pe prevederile art.90 alin.1 teza finală pr.civ. și fiind justificată în speță de dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 însă și în acest caz trebuiau respectate prevederile art.92 alin.1 în situația în care nu ne aflăm în cazul reglementat de art.91 pr.civ. și aceasta cu atât mai mult cu cât citația nu a fost emisă pe numele conducătorului ci pe entitate, iar persoana considerată ca fiind cea însărcinată cu primirea corespondenței în cadrul entității Direcției Silvice nu a fost identificată. Textul art.92 (1) dispune fără echivoc că înmânarea citației se face personal celui citat care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia.
Ca atare, constatând că în cauză nu au fost respectate prevederile legale referitoare la citare/comunicare, pârâtul nefiind citat în raport cu normele arătate, Curtea va admite recursul cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare prima instanță va analiza susținerile părților pronunțându-se inclusiv asupra apărărilor referitoare la existența sau nu a culpei, a eventualelor condiții ale răspunderi în contextul solicitării daunelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 4419 din 22 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.T/Dact.
3 ex./26.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
