Obligația de a face. Decizia 1897/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1897
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 2391 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent -, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 11 mai 2009 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantului recurent -, însoțit de traducerea în limba română a hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza C-10/2008 (Comisia Comunităților Europene/Finlanda).
La data de 2 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei din partea pârâtei intimate Instituția Prefectului Județului C - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în scopul primirii unui răspuns la adresa trimisă la Ministerul Administrației și Internelor și formulării unui punct de vedere în cauză.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea cererii de amânare deoarece intimata avea timp suficient pentru a-și exprima poziția procesuală.
Având în vedere poziția reprezentantului reclamantului recurent și raportat la cererea de amânare Curtea o apreciază nejustificată, sens în care dispune respingerea acesteia, deoarece intimata a avut la dispoziție un termen rezonabil ca să-și exprime punctul de vedere vizavi de art. 90 din Tratatul CE.
Reprezentantul recurentului arată că se impune sesizarea CEDO și depune la dosar un înscris cuprinzând întrebările ce urmează să fie adresate acestei instanțe precizând că a revenit asupra poziției inițiale deoarece încă nu există o practică unitară și ca atare apreciază oportunitatea sesizării CEDO.
Curtea, în urma deliberării, va respinge cererea privind sesizarea CEDO apreciind incidente dispozițiile de excepție privind actul clar, în sensul că CEDO s-a pronunțat anterior lămuririi acestei chestiuni, respectiv în spețele și, astfel că nu este oportună sesizarea acestei instanțe.
Întrucât reprezentantul recurentului arată că nu are alte cereri sau excepții Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent - susține recursul așa cum a fost formulat solicitând admiterea lui, cu consecința modificării sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță și obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului în litigiu fără plata taxei de poluare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În urma deliberării, se reține că prin sentința civilă nr.2391 din 12 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului jud.C - Serviciul Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat la data de 15.09.2008, din Germania, un autoturism marca BMW 3201, autoturism care era înmatriculat în această țară. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar ârâta p. a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechime a acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În susținerea recursului, reclamantul recurent a evidențiat faptul că taxa de poluare nu poate fi privită ca o taxă de mediu, așa cum în mod eronat o interpretează instanța fondului, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul, momentul sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului.
De asemenea s-a mai susținut că taxa de poluare reprezintă o taxă cu efect echivalent, care, conform art. 23 și 25 TCE este interzisă, aceasta neputând fi asimilată unui impozit intern. S-a mai subliniat că instituirea taxei de poluare încalcă principiul nediscriminării produselor importate, față de cele interne, respectiv faptul că speța trebuie analizată strict prin raportare la normele comunitare.
Intimatul nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 - art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea constată că recursul declarat în cauză, este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin demersul lui juridic, reclamantul recurent dorește obligarea pârâtului intimat la înmatricularea autovehiculului achiziționat dintr-un stat comunitar, fără plata taxei de poluare, apreciind că aceasta încalcă principiul nediscriminării, contravenind astfel dreptului comunitar.
Raportat la momentul la care reclamantul recurent a solicitat înmatricularea fără taxa de poluare, se constată că erau aplicabile prev. nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, în forma sa inițială, respectiv cele anterioare modificării ordonanței prin legea nr. 218/10.12.2008.
Se apreciază ca fiind esențial de lămurit de către C, ca o chestiune esențială, în rezolvarea recursului, dacă noul act normativ (în forma sa inițială) este sau nu contrar legislației comunitare.
Așadar se impune a se preciza că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național, faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Nu pot fi primite nici susținerile conform cărora taxa de poluare ar fi în realitate o taxă cu efect echivalent, interzisă de art. 23 și 25 TCE.
Astfel, se reține că una din cele patru libertăți fundamentale recunoscute de TCE este și libera circulație a mărfurilor, fiind interzise orice taxe sau măsuri de natură să restrângă sau să afecteze circulația comunitară a acestora.
Cu referire la taxa cu efect echivalent, se constată că aceasta a fost definită ca fiind orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul său de aplicare, care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, și care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră.
Or, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008, în forma inițială, nu are o astfel de natură, prin prisma faptului că, potrivit art 4 al.1 lit a, bligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fiind impusă așadar tuturor autovehiculelor care se înmatriculează prima dată în România, respectiv atât autovehiculelor autohtone, cât și celor provenind din comunitate.
Curtea concluzionează, că în cauza dedusă judecății, reclamantului-recurent i-a fost refuzată înmatricularea autovehiculului în lipsa dovezii achitării taxei de poluare. Or, constatând că această taxă este în deplină concordanță cu normele comunitare, fiind legal instituită, nu se poate reține că suntem în prezența unui refuz nejustificat, în condițiile în care reclamantul recurent datora așadar această taxă.
Având în vedere considerentele considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, respectiv de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să fie respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul -, împotriva sentinței civile nr.2391 din 12.12.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
---
RED.DG/MR
2 ex./02.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
