Obligația de a face. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 190
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursurile formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 1213 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a încheierii din 31.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimații pârâți C, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen, iar prin serviciul arhivă Tribunalul Dolja înaintat dovada comunicării încheierii, după care s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 1213 din 23.06.2009 Tribunalul Dolja respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții C, - PUBLIC LA C, - PUBLIC LA C, - PUBLIC LA
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 1201 Cod civil, " este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Întemeiată pe principiul că o cerere nu trebuie judecată în mod definitiv de două ori, hotărârea judecătorească fiind prezumată a exprima adevărul, autoritatea de lucru judecat presupune, așa cum rezultă din textul legal citat anterior, existența unei triple identități: de părți, obiect și cauză.
În speța de față, obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâților la comunicarea favorabilă a unei cereri formulate de reclamant, în vreme ce, prin hotărârea judecătorească invocată în susținerea excepției autorității de lucru judecat, a fost soluționată o cerere formulată de o altă persoană juridică decât cele implicate în cauza de față, privind constatarea nulității absolute a unui ordin de repartizare.
Ca atare, având în vedere că între cele două cereri nu există identitate în privința niciunuia din cele trei elemente indicate de textul art. 1201 Cod civil, instanța urmează să respingă ca nefondată excepția invocată.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 3981/31.03.2009 reclamantul a solicitat C achitarea sumei de 10 milioane euro pentru neîndeplinirea obligațiilor legate de punerea în executare a Hotărârii nr. 51/31.03.1998 emisă ce Consiliul Local al Municipiului C, dispoziția Primarului nr. 92/22.04.1998 și ordinul de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de Primăria C, în legătură cu încheierea contractului de închiriere a spațiului comercial repartizat.
Răspunzând cererii formulate de reclamant prin adresa nr. 3981/01.04.2009 C i-a comunicat acestuia că prin hotărârea nr. 51/31.03.1998 a Consiliului Local C s-a aprobat repartizarea spațiului comercial situat în C, str. -, -emina parter, 150. în baza acestei hotărâri fiind emisă dispoziția nr. 892/22.04.1998 a Primarului Municipiului C, prin care se dispune repartizarea spre închiriere, fără licitație a spațiului în discuție, începând cu data de 01.04.1998. În baza acestei dispoziții a fost emisă repartiția nr. 16569/22.04.1998, fiind întocmit contractul de închiriere nr. 12/23.04.1998, însă, ulterior, s-a constatat nulitatea ordinului de repartizare și a contractului de închiriere, spațiul fiind atribuit către SRL în baza sentinței nr. 1344/1999 a Curții Supreme de Justiție și Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 8/17.07.1999.
De asemenea, din. nr. 1539/12.10.1998 a Tribunalului Dolj, instanța reține că într-adevăr, la cererea C SRL s-a constatat nulitatea ordinului de repartizare nr. 16569/22.04.1998 și a contractului de închiriere nr. 12/23.04.1998, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
protecția persoanei împotriva abuzului autorităților publice, textul de lege citat anterior permite celui lezat într-un drept sau interes legitim prin atitudine comisivă sau omisivă a autorităților publice să obțină recunoașterea în justiție a dreptului sau interesului legitim, însă o condiție esențială în acest sens este dovada dreptului sau interesului legitim încălcat.
Ori, în speța de față, atât cererea formulată de reclamant la instituția pârâtă cât și cererea de chemare în judecată sunt fondate pe drepturi care nu se mai află în patrimoniul său, fiind desființate în justiție prin constatarea nulității ordinului de repartizare nr. 16569/22.04.1998 și a contractului de închiriere nr. 12/23.04.1998.
Fiind vorba de dispoziții care nu-și mai pot produce efecte, fiind constatată nulitatea acestora, pârâții nu le pot pune în executare și nu pot soluționa favorabil cererea reclamantului care în esență vizează închirierea spațiului comercial situat în C, str. -, -emina parter, după cum reclamantul nu poate pretinde concursul coercițiunii statale pentru executarea unor obligații care nu mai există în sarcina pârâților și cu atât mai puțin despăgubiri pentru neexecutarea unor obligații inexistente.
Ca atare, constatând că cererea reclamantului nu putea fi, în mod obiectiv soluționată favorabil de către pârâți și ținând seama de faptul că pârâtul C i-a comunicat acestuia, în termen legal, un răspuns complet și explicit la cererea formulată, instanța urmează să respingă acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de îndreptare eroare materială reclamantul, care prin încheierea din 31 august 2009 fost respinsă.
În considerentele încheierii s-a reținut că deși în alin. ultim pagina nr. 2 și alin. 4, pagina 3 din sentința nr. 1213/23 iunie 2009 Tribunalului Dolj, Secția contencios administrativ și fiscal, nu s-a precizat că ordinul de repartiție nr. 16569/22.04.1998 este emis de Consiliul Local C, iar contractul de închiriere nr. 12/23.04.1998 este încheiat cu C, în baza acestui ordin de repartizare, în condițiile în care în considerentele sentinței, în alineatele anterioare celor indicate de reclamant, s-a menționat expres aceste împrejurări, în cauză nu se poate susține existența unei erori materiale ori a unei omisiuni vădite în sensul art. 281 Cod procedură civilă.
Fiind vorba de considerentele sentinței, în cuprinsul cărora, potrivit art. 261 Cod procedură civilă, instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, reluarea unor mențiuni de natura celor indicate de reclamant, de fiecare dată când este indicat vreunul din înscrisurile discutate în cauză ar fi de prisos, absența acestora neputând fi calificată drept o omisiune a instanței.
Ca atare, constatând că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 281 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în cauză recurentul reclamant, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s -a invederat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra solicitarilor reclamnatului mentionate in hotarare alin. si ultim de la paragraful 1 si alin.1 de la pagina 2 din hotarare. De asemenea se arata ca s -a facut o confuzie intre actele deduse judecatii, precizate si depuse la dosar de reclamant si actele administrative anulate prin sentinta casat nr. 1539 din 12 oct. 1998 Tribunalului Dolj. Sentinta a fost depusa de parat la termenul de judecata din 26 05 2009 care au anulat Ordinul de repartitie emis de Consiliul Local C si contractul de nr. 12 din 23 04 1998, acte care nu au legatura cu obiectul cauzei. Sentinta de fond s- a bazat pe o sentinta casata si nu motiveaza lucrurile cerute de reclamant.
Prin urmare, recurentul solicita admiterea recursului, casarea sentrintei si admiterea actiunii. In drept se intemeiaza pe disp. art. 304 si urmat. C pr. civila.
plangere penala si solicita disjungerea cauzei si trimiterea plangerii la parchet.
Recurentul a invederat in motivarea recursului impotriva Incheierii nr. 31 08 2009 arata ca s -a facut confuzie intre cele doua Ordine de repartitie nefiind consemnate institutia emitenta. In drept se invoca dispozitiile art. 304 si urmat C pr. civila.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente, dar si din oficiu conform art. 304 ind 1 pr. civila retine urmatoarele
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat instantei obligarea paratei C sa solutioneze favorabil cererea nr. 3981 /31 03 2009 iar in caz de neexecutare sa plateasca 500 lei daune pe fiecare zi de intarziere.
Prin cererea a solicitat intimatei C sa -i acorde despagubiri si sa incheie contractul pe spatiu incepand cu data de 01 04 1998 in conformitate cu Hot. nr. 51 din 31 03 1998.
Cu adresa nr. 3981 din 01 04 2009 intimata a raspuns cererii petentului invederand urmatoarele
Prin HCL a Mun. C nr. 51 /31 si a Dispozitiei Primarului Mun. C nr. 892 din 22 04 12998 s -a repartizat spre inchiriere spatiul situat in C. -emina, parter 150. catre recurentul reclamant.
In consecinta s -a incheiat contractul de inchiriere nr. 12 din 23 04 1998 a carui nulitate a fost constata prin sentinta civila nr. 1539 din 12 10 1995. A fost anulat prin aceiasi sentinta si Ordinul de repartiei in vederea inchirierii spatiului nr. 16569 din 22 04 1998 emis de catre Primaria Mun. C.
Fiind anulate aceste acte, in prezent spatiul a fost repartizat altei persoane juridice.
In mod corect instanta de fond a solutionat exceptia autoritatii de lucru judecat retinanad ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 1201 civil.
Critica recurentului referitoare la faptul ca instanta de fond confunda actele anulate prin sentinta nr. 1539 din 12 10 1998b cu actele pe care isi intemeiaza pretentile in aceasta cauza nu este fondata. Actele mentionate in cererea adresata C cu nr. 3981 din 31 03 2009, respectiv Ordinul de repartitie nr. 16 569 din 22 04 1998 emis de Consiliul Local -Primaria Mun. si Dipozitia Primarul Mun. C nr. 892 din 22 04 1998 sunt identice cu cele anulate prin sentinta nr.1539 din 12 10 1998. Faptul ca nu s-a precizat emitentul unui act de fiecare data cand se face trimitere in considerentele sentintei recurate nu constituie motiv de casare sau modificare dintre cele prev. de art. 304 pr. civila.
In ceea ce priveste recursul promovat fata de Incheierea de indreptare eroare materiala, constata ca este nefondat, nefiind identificate motive concrete de natura a atrage casarea sau modificarea incheierii, motive prev. de art. 304 pr. civila. Se reia critica omisiunii precizarii emitentului actelor de fiecare data cand se face trimitere la acte, fara a demonstra insa confuzia si gresala de judecata.
In plus nu face dovada recurentul ca sentinta prin care s-au anulat actele este casata sau modificata.
Intrucat intimata a dat curs solicitarii, si nu a refuzat nejustificat a raspunde recurentului-reclamant, rezolvarea cererii fiind conforma cu actele pe care s-a intemeiat, nu sunt incidente disp. art. 1 din legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, nefiind identificate alte motive de recurs de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 pr. civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 1213 din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a încheierii din 31.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu intimații pârâți C, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. L
Ex.2//
Jud. fond G
01 Februarie 2010
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
