Obligația de a face. Sentința 191/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. - -

SENTINȚA NR. 191/CA/2009-

Ședința publică din 19 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță, formulată de reclamantul domiciliat în O- județul S M, în contradictoriu cu pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 Bcu sediul în B, sector 1, Calea br.3. având ca obiectobligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată,după care:

Reclamantul, la întrebarea instanței să precizeze dacă înțelege să cheme în judecată și Ministerul Finanțelor arată că nu a dorit să cheme în judecată și această parte dar precizează că sumele de bani se acordă prin Ministerul Finanțelor, Legea 290/2003 prevede că despăgubirile se vor achita în două tranșe, în doi ani consecutivi. Prima tranșă de 40% i-a fost achitată în anul 2007 iar de atunci au trecut mai mult timp fără a primi diferența. Nu mai are alte cereri.

Nefiind alte cereri, instanța consideră cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii sale, obligarea pârâtei să-i achite datoria rămasă de 60% arătând că și așa calculul despăgubirii a fost făcut restrâns, pierderile familiei fiind mult mai mari decât s-a stabilit, arătând că străbunicul său a fost primar, a fost deportat și nu s-a mai întors niciodată la familie. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15 iunie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 B,solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând 60% din suma de 343.446,585 lei stabilite prin hotărârea nr.3/26.04.2006 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.290/2003 S M, împreună cu dobânzile aferente până la zi, începând cu data emiterii hotărârii 26.04.2006.

În motivarea cererii reclamantul arată că, prin hotărârea arătată i s-au acordat despăgubiri bănești pentru bunurile rămase în și confiscate de puterea sovietică în valoare de 343.446,585 lei RON, sumă din care a primit 137.000 lei reprezentând 40% din total în data de 11.11.2007 urmând ca diferența de 206.443 lei să-i fie acordată în anul 2008, sumă care însă nu i-a mai fost acordată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, având în vedere dispozițiile art.18 alin.5 din HG 1120/2006 care condiționează plata despăgubirilor de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Prin hotărârea nr. 3 din 26.04.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003 S-M s-au acordat reclamantului despăgubiri în sumă de 343.446,585lei în baza dispozițiilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și.

Urmare acestei hotărâri, reclamantului,la data de 11.11.2007 i s-a achitat suma de 137.000,reprezentând tranșa I,de 40% din suma totală.

Cea de-a doua tranșă de 60% nu s-a mai achitat,pârâta invocând lipsa alocării de fonduri bugetare.

Conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile propriei a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene,iar plata lor se poate face și în rate, maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.

Dispozițiile legale prevăd plata în termen de un an, maxim doi ani, referirea la disponibilitățile bănești fiind în mod evident la situația ca, în lipsa disponibilităților bănești suficiente, plata sa se facă nu într-un an, ci în maxim 2 ani.

nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prevede procedura de plata a despăgubirilor.

Conform art. 18, solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către, Serviciul pentru aplica Legii nr. 290/2003, cererea este însoțită de hotărârea comisiei, o copie de pe actul identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă.

În continuare, alin. (5) al art. 18 prevede ca, compensațiile bănești se acordă beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul urmă dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în z următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.

Din nou se face referire la limita sumelor aprobate anual de la bugetul de stat, dar este evident că aceasta nu înseamnă nerespectarea modalității de plata termenelor acestora, prevăzute în mod imperativ de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003.

Obligația asumată de Statul Român prin dispozițiile legii de a plăti sume de bani cuvenite în titlu de despăgubire, stabilite prin hotărârea comisiei județene este dublată de obligația de a pune la dispoziția organelor competente, fonduri necesare pentru plata efectivă, în modalitățile și termenele prevăzute de reglementările în vigoare.

Prin urmare, dacă s-ar primi afirmația pârâtei în sensul aplicării legii doar în măsura existenței fondurilor pe care tot statul trebuie să le aloce, ar însemna să se admită ideea ca actul normativ a stabilit drepturi afectate de o condiție pur potestativă.

O asemenea ipoteză nu poate fi acceptată întrucât ea contravine în mod flagrant obligațiilor asumate de statul de Statul Român prin ratificarea Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și prin protocoalele adiționale la această Convenție.

Astfel, reclamantul se încadrează în ipoteza lit. c), despăgubirile sale depășit suma de 100.000 lei, prin urmare este îndreptățit ca în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene nr.3 din 26.04.2007 să primească tranșa de 40%, plată care a fost efectuată urmând ca în cel de-al doilea an, să primească tranșa de 60%,iar refuzul pârâtei de a achita cea de-a doua tranșă apare ca un refuz nejustificat.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămata într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Fată de cele arătate mai sus,instanța,în baza art.18 al. 1 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâta să-i plătească drepturile bănești reprezentând 60% din suma de 343.446,585 lei,stabilită prin hotărârea nr.3/26.04.2007 a Comisiei Județene pentru aplicare Legii nr.290/2003 S-M,actualizată în raport cu indicele de inflație potrivit dispozițiilor art.18 al.6 din nr.HG1120/2006.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate de către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în O- județul S în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 B sector 1, Calea br.3.

Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând 60 % din suma de 343.446,585 lei stabilită prin hotărârea nr.3/26.04.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 S M, actualizată în raport cu indicele inflației potrivit disp.art. 18 alin.6 din nr.HG1120/2006.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.sent.

Tehnored.4 ex.

În 12.11.2009.

2 com.

recl- O-

pârâta-AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 B B, sector 1, Calea br.3.

Președinte:Daniela Sotoc
Judecători:Daniela Sotoc

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 191/2009. Curtea de Apel Oradea