Obligația de a face. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.195/CA
Ședința publică din 24 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de C" A"SRL I, cu sediul în I, Bd. - cel, nr.17, -.5,.4,.15, județul I, în contradictoriu cu Primăria Municipiului I și Consiliul Local I, împotriva sentinței nr.1806/E din 14.09.2007 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect -obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru recurenta -" A "SRL I, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Avocat depune la dosar precizări, la care s-au atașat copii hotărâri - practică judiciară.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pune concluzii de admitere a recursului, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1806/E din 14 septembrie 2007, Tribunalul Iași, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Consiliul Local I, a respins acțiunea introdusă de reclamanta - " A" SRL I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, respingând totodată acțiunea aceleiași reclamante împotriva Primăriei Municipiului I, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin adresa nr.129/23.02.2007, reclamanta a solicitat Primăriei I să fie informată, în baza art.5 lit. g) din Legea nr.554/2001, dacă terenul pe care este amplasată - cel a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001; că, prin adresa nr.14257/1.03.2007, petentei i s-a cerut să clarifice temeiul de drept al solicitării și că, urmare notificării din 14.03.2007, prin adresa nr.14257/17.04.2007, reclamantei i s-a comunicat că terenul pe care este situată - cel este parțial revendicat, în baza Legii nr.10/2001.
S-a mai reținut că, față de acest răspuns, reclamanta și-a completat cererea, solicitând a se dispune obligarea Primăriei I să emită informații concrete, în sensul clarificării cu exactitate a faptului dacă terenul aferent spațiilor comerciale S 26 și S 2), deținute de aceasta, este în curs de revendicare, că această completare contravine dispozițiilor art.7 alin.1 teza I din Legea nr.544/2001 și că, potrivit art.9 alin.2 din același act normativ, solicitarea de noi informații se tratează ca o nouă petiție, la care trebuie să se răspundă în termenele prevăzute de art.7 și art.8 din citata lege.
Prima instanță a apreciat că fapta pârâtului, de a cere reclamantei să menționeze temeiul legal al solicitării sale, nu o îndreptățește pe aceasta să susțină că i s-a refuzat în mod tacit furnizarea informațiilor solicitate și că, dându-se curs notificării, reclamantei i s-a făcut cunoscut faptul că terenul vizat este parțial revendicat, tribunalul considerând că simplul fapt că petentul este nemulțumit de răspunsul primit nu îndreptățește pe reclamantă să susțină că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale consacrate prin Legea nr.544/2001, completarea ulterioară a cererii excedând solicitării inițiale, fapt ce justifică tratarea ei ca fiind o nouă cerere, concluzionându-se că pârâtul nu se află în culpă și că pretențiile referitoare la obligarea acestuia la plata de daune cominatorii nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta - " A" SRL I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că au fost ignorate dispozițiile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, că adresa remisă în data de 9.03.2007, de Primăria I, nu soluționează în nici un mod cererea ce a adresat-o, indirect rezultând refuzul tacit de furnizare a informațiilor solicitate și că neîndeplinirea obligației legale de a răspunde petiției justifica cererea de acordare de daune cominatorii, neclarificarea situației bunului punând societatea în imposibilitate de a mai funcționa în viitor, dacă nu obține acordul de extindere de la adevăratul proprietar al terenului.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că, la data de 23 februarie 2007, recurenta a solicitat Consiliului Local I și Primăriei I, printr-un înscris denumit "adresă", să fie informată, în baza art.5 lit. g) din Legea nr.544/2001, "dacă terenul pe care este situată - cel a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001" și că, cu referire expresă la această cerere, Municipiul I face cunoscut petentului, prin adresa nr.14257/17.04.2007, că "terenul pe care este situată - cel este parțial revendicat".
Răspunsul dat petiției, prin adresa menționată, chiar cu întârziere, eliberează însă autoritatea publică de obligația prevăzută de art.7 din Legea nr.544/2001, în mod corect reținând prima instanță că solicitarea ulterioară, materializată în notificarea din 14.03.2007, ce coincide cu data depunerii cererii de chemare în judecată la instanță, referitoare la aceeași chestiune, are valoarea unei noi petiții, ce trebuie să urmeze procedurile și să respecte termenele prevăzute de norma legală incidentă, ea neputând servi ca suport al cererii de obligare a pârâților să răspundă la petiția înregistrată la Primăria I sub nr.14257/23.02.2007.
Ca atare, raportat și la caracterul lacunar al cererii petiționarului, Curtea consideră că pârâții au răspuns la petiția datată 23 februarie 2007 și că întârzierea înregistrată în soluționarea cererii nu este de natură să mai justifice solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata de daune cominatorii, acțiunea principală nemaiavând obiect la data pronunțării hotărârii recurate.
Mai mult decât atât, chiar dacă, conform art.23 din Legea nr.215/2001, consiliile locale sunt denumite "autorități deliberative", iar potrivit art.77 din același act normativ menționat "primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului", nici una dintre aceste structuri ale persoanei juridice de drept public, definite de art.21 din Legea nr.215/2001, nu are atribuții legale în domeniul reglementat de Legea nr.544/2001.
Astfel, conform art.117 lit. e) din Legea nr.215/2001, instituția de drept administrativ căreia îi revine obligația de a "asigura transparența și comunicarea cu persoanele interesate a actelor primarului și ale consiliului local, în condițiile Legii nr.544/2001" este secretarul unității administrativ-teritoriale, persoană care nu a fost chemată în judecată.
Ca atare, constatând că nici una din entitățile administrative chemate în judecată nu au atribuțiuni, și implicit responsabilități, directe, în raporturile cu persoanele fizice sau juridice, de a furniza informații de interes public și că la petiția menționată în cuprinsul cererii introductive s-a dat un răspuns, corespunzător conținutului solicitării, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, drept pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta " A" I împotriva sentinței civile nr.1806/E/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
27.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
