Obligația de a face. Decizia 1981/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1981/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare,pentru pronunțare,recursul formulat de pârâta COMUNA DE împotriva sentinței civile nr. 841 din 16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații și având ca obiect obligația de a face.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru data de 22 septembrie 2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 841 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis actiunea in contencios administrativ formulată de si .
Comuna de prin Primar a fost obligată să procedeze la schimbul de terenuri cu reclamantii, potrivit hotărârii Consiliului local din 31.07.2003.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamanti a sumei de 880,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Constată că prin actiunea din 28.06.2007, sotii au solicitat in contradictoriu cu Comuna de ca aceasta să fie obligată să pună în aplicare dispozițiile HCL din 31.07.2003, în sensul de a fi obligate să procedeze la schimbul de teren cu reclamanții. In motivarea actiunii reclamantii au arătat că pe 31.07.2003 Consiliul Local a aprobat acest schimb de terenuri insă pe data de 6 iunie 2007 pârâta a comunicat că nu este de acord cu acest schimb.
Reclamantii au făcut dovada că la data de 7.05.2007 au solicitat pârâtului să procedeze la schimbul de terenuri (7). Prin adresa din 6 iunie 2007 Primăria a comunicat reclamantilor că terenul pe care il solicită este in domeniul public al comunei, astfel că, Consiliul local nu este de acord cu solicitarea de schimb (6). Temeiul juridic al actiunii reclamanților este indicat ca fiind art.l alin.l, art. 2 alin.l lit.c si lit.i si art. 7 si art. 8 din Legea 554/2004 (47).
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, iar in subsidiar respingerea actiunii ca nefondata.
Cu privire la autoritatea lucrului judecat, pârâta a invocat faptul că aceleasi pretentii s-au solutionat in cadrul dosarului 437/2006 al Judecătoriei D e j, in care s-a pronuntat Sentința civilă nr. 637/2006 (23-39). Tribunalul constată că prin această sentință s-a respins cererea reconventională având ca obiect dobândirea dreptului de a încheia contractul de schimb ca urmare a unei promisiuni bilaterale de schimb, in baza aprobării date de Consiliul local in sedinta din 31.07.2003. Dar, Judecătoria Dej nu a respins pe fond această pretentie ci ca inadmisibilă, motivând că art. 5 alin.2 din titlul 10 Legii 207/2005 nu se poate aplica unei autorități publice. Mai mult, temeiul juridic al celor două actiuni este diferit, în prima Legea civilă, iar in cea de-a doua dispozitii din Legea contenciosului administrativ, așa cum constată si Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 465/2008. Prin urmare exceptia autorității de lucru judecat este nefondată
Pe fondul cauzei pârâta s-a opus admiterii actiunii, pe motiv că nu a adoptat nici o hotărâre de aprobare a unui schimb de teren, nu a existat nici un proiect de hotărâre in proiect la ordinea de zi a sedintei din 31.07.2003, iar suprafata de teren in cauză nu a fost precedată de o trecere a acesteia din domeniul public in domeniul privat, căci acest teren ar face parte din bunurile proprietate publică al comunei așa cum ar rezulta din anexa 46 din HG 9622/2002 (20-21).
Analizând procesul-verbal aflat la filele 9-14 dosar, tribunalul a constatat că în 31.07.2003 a avut loc o sedință a Consiliului Local al comunei de, la care au participat toti cei 11 consilieri a consiliului. Printre solicitările supuse spre aprobare consiliului local a fost si cererea lui de schimbare sau concesionare a unei suprafete de teren - este vorba de un fost lac apartinând lui. Consiliul local a fost de acord cu această solicitare, solicitând la schimb un teren din aceeasi categorie în vecinătatea păsunii din localitatea de. In situatia in care nu va da teren la schimb, s-a menționat in procesul-verbal că Consiliul local nu este de acord ca acesta să primească pe terenul pe care-l solicită pentru amenajare de lac.
Tribunalul nu a văzut nici un motiv pentru care nu ar da eficiență juridică hotărârii adoptate de către Consiliul local. Faptul că sedința din 31.07.2003 a fost sau nu precedată de întocmirea unui proiect de hotărâre, ori faptul că cererea reclamantului a fost sau nu pusă pe ordinea de zi, sau faptul că sedința a fost urmată sau nu de redactarea in script a unei hotărâri, nu afectează cu nimic decizia consilierilor locali de a proceda la un schimb de terenuri. Acea decizie s-a luat in conditii legale intr-o sedintă legal constituită a consiliului local, cu majoritate de voturi, astfel încât trebuie pusă în executare.
Cu privire la regimul juridic al terenului la care au pretentia reclamantii, tribunalul a constatat că prin întâmpinare pârâtii au invocat că acesta ar fi in domeniul public al comunei. Analizând insă anexa nr. 46 HG nr. 969/2002, instanta a constatat că acest act normativ nu se referă în mod expres la suprafata de teren pretinsă, neidentificând- in nici un fel. Chiar si asa fiind, există posibilitatea pentru consiliul local pentru a decide trecerea respectivei suprafete de teren din domeniul public in domeniul privat al statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta COMUNA DE solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, pe fond cu respingerea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanții și soția ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod nelegal împrejurarea adoptării de către Consiliul Local al comunei a unei hotărâri de aprobare a schimbului terenului din litigiu și lipsa de relevanță a împrejurării dacă ședința din 31 iulie 2003 fost sau nu precedată de întocmirea unui proiect de lege sau dacă cererea reclamantului a fost sau nu pusă pe ordinea de zi sau dacă ședința a fost sau nu urmată de redactarea unei hotărâri.
Recurenta învederează că nu s-a adoptat hotărârea reținută de către instanță iar în justificarea acestei afirmații arată că pentru adoptarea în condițiile legii a unei hotărâri de către consiliul local pentru a fi în prezența unui act administrativ emis în regim de putere publică și care să fie producător de efecte juridice trebuie respectată procedura instituită de lege pentru emiterea respectivului act.
Proiectul de hotărâre înscris pe ordinea de zi, proiect care nu poate fi dezbătut dacă nu este însoțit de raportul compartimentului de resort și de raportul comisiei de specialitate nu a existat iar pentru ipoteza în care ar fi existat acesta trebuia supus dezbaterii în ședință publică urmând a se adopta o hotărâre care să fie semnată de președintele de ședință și contrasemnată pentru legalitate de către secretar.
Referitor la obiectul presupusei hotărâri a consiliului local recurenta învederează că aceasta nu a îndeplinit exigențele art. 121 alin 4 din Legea nr. 215/2001 potrivit căreia schimbul de imobile din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale se face în condițiile legii pe baza unui raport de evaluare însușit de consiliul local condiție care nu a fost îndeplinită în speță.
Prima instanță a ignorat dispozițiile legale din Legea nr. 215/2001 care instituie un anumit formalism, o anumită procedură legală în adoptarea hotărârilor de către consiliul local respectiv prevederile art. 39, 43, 44, 45, 47, 48, 49, 115 și 117.
În concluzie, s-a arătat că neexistând o hotărâre a Consiliului local al comunei de nu există act administrativ în sensul dispozițiilor art. 1 alin 1 și art. 2 alin 1 lit c din Legea nr. 554/2004 și ca atare nu suntem în prezența unui refuz nejustificat de a pune în executare un act administrativ.
Intimații și prin întâmpinarea formulată în cauză solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (11-13).
Intimații au apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că prin decizia Consiliului local al comunei de din data de 31 iulie 2003 s-a hotărât și aprobat schimbul de terenuri dintre comună și reclamanți iar ședința în care s-a adoptat hotărârea a fost legal constituită aprobarea fiind realizată cu majoritatea de voturi.
De asemenea intimații au depus și concluzii scrise în cauză.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții și prin acțiunea în contencios administrativ a solicitat obligarea pârâtei COMUNA DE prin PRIMAR să pună în aplicare dispozițiile hotărârii Consiliului Local al comunei de din data de 31 iulie 2003, să oblige pârâta să procedeze la schimbul de terenuri cu reclamanții aprobat prin hotărârea Consiliului local al comunei de din data de 31 iulie 2003.
Acțiunea a fost motivată arătându-se că prin hotărârea Consiliului Local al comunei de din data de 31 iulie 2003 s-a hotărât și aprobat un schimb de terenuri cu reclamanții respectiv CONSILIUL LOCAL dădea cu titlu de schimb terenul fost al lui, teren din pășunea comunală peste drum de izvorul din de iar reclamanții erau obligați să dea cu titlu de schimb un teren de aceeași categorie în vecinătatea pășunii din localitate.
Reclamanții s-au adresat pârâtei care prin adresa nr. 919 din 6 iunie 2007 comunicat faptul că nu este de acord cu acest schimb astfel că aceștia au apreciat că sunt în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a pune în aplicare un act administrativ emis chiar de aceasta.
Procesul verbal încheiat la 31 iulie 2003 cu ocazia ședinței Consiliului Local al comunei de a fost convocată de primarul comunei iar în ceea ce privește litigiul dintre părți în cuprinsul acestuia s-a consemnat că d-l din Das olicitat prin cerere schimbarea sau concesionarea unei suprafețe de teren-fost a lui teren din pășunea comunală peste drum de izvorul din de unde consiliul local este de acord în unanimitate dar după ce se va da terenul în schimbul celui care solicită și de aceeași categorie în vecinătatea pășunii din localitatea de iar dacă nu va da teren la schimb consiliul local nu este de acord să i se dea terenul pe care-l solicită pentru amenajarea de lac.
Tribunalul a reținut în mod greșit împrejurarea că poate primi eficiență juridică hotărârea adoptată de consiliul local întrucât faptul că ședința din 31 iulie 2003 fost sau nu precedată de întocmirea unui proiect de hotărâre sau faptul că cererea reclamantului au fost sau nu puse pe ordinea de zi ori faptul că ședința a fost sau nu urmată de redactarea în script a unei hotărâri nu afectează cu nimic decizia consilierilor locali de a proceda la un schimb de terenuri întrucât decizia s-a luat în condiții legale într-o ședință legal constituită cu majoritatea de voturi.
Dispozițiile art. 39 din Legea nr. 215/2001 statuează asupra frecvenței ședințelor consiliului local a împrejurării convocării cu cel puțin 5 zile înainte pentru ședințele ordinare și 3 zile înainte pentru ședințele extraordinare iar referitor la ordinea de zi a ședinței impune aducerea la cunoștința locuitorilor comunei sau a orașului prin mass-media și prin orice alt mijloc de publicitate.
Așadar nu se poate reține că este lipsit de relevanță faptul că o anumită chestiune a fost luată în discuție în ședința consiliului local fără ca aceasta să figureze pe ordinea de zi întrucât legea impune aducerea la cunoștință a ordinii de zi nu numai consilierilor ci tuturor locuitorilor unității administrative.
De altfel, dispozițiile art. 43 din Legea nr. 215/2001 reglementează modalitatea de suplimentare a ordinii de zi și stabilește care pot fi problemele care pot apare pe ordinea de zi fără ca acestea să fi fost aduse în prealabil la cunoștința întregii comunități.
Prima instanță a reținut în mod greșit că simplul vot al consilierilor poate constitui unica formalitate necesară întrucât legiuitorul a instituit în mod expres prin dispozițiile art. 44 din Legea nr. 215/2001 obligația întocmirii unui raport de către compartimentul de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și a unui raport al comisiei de specialitate a consiliului, înscrisuri care alăturat ordinii de zi trebuie puse la dispoziția consilierilor locali odată cu notificarea convocării ceea ce în speță nu s-a realizat.
Redactarea hotărârilor consiliului local, semnarea acestora de către președintele de ședință, prezentarea acestora secretarului pentru a fi contrasemnate pentru legalitate confirmă că orice hotărâre a acestei entități trebuie să ia formă scrisă tocmai pentru a putea fi verificată legalitatea celor decise în cursul ședinței consiliului local.
Verificarea legalității actului revine în primă instanță secretarului iar subsecvent comunicării acestuia legalitatea hotărârilor consiliului local revine și instituției prefectului, potrivit dispozițiilor art. 115 alin 4, control de legalitate ce nu poate fi exercitat în lipsa formei scrise a hotărârii consiliului local.
Refuzul pentru a putea fi calificat ca fiind refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit h trebuie să fie exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea.
Refuzul trebuie să apară ca fiind ilegal prin raportare la drepturile persoanelor fizice sau juridice.
Refuzul exprimat explicit de către autoritatea pârâtă nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat argumentele prezentate anterior relevând că în mod vădit refuzul exprimat a fost justificat prin lipsa unui act care să fi obligat autoritatea la îndeplinirea demersului solicitat de reclamanți.
Prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale din cuprinsul Legii nr. 215/2001 apreciind în mod eronat că nu era necesară pentru existența hotărârii consiliului local din 31 martie 2006 forma scrisă a acesteia iar lipsa celorlalte elemente de formalism nu ar fi atras sancțiuni pentru hotărârea astfel adoptată.
Recursul promovat de pârâta COMUNA DE prin Primar este fondat fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă întrucât prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale incidente astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursul, a casa hotărârea pronunțată iar în rejudecare pentru argumentele prezentate anterior va respinge în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta COMUNA DE prin PRIMAR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COMUNA DE împotriva sentinței civile nr. 841 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și rejudecând pe fond, respinge acțiunea reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./22.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Lucia Brehar
