Obligația de a face. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.031
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, împotriva Sentinței civile nr. 420 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată -, având ca obiect obligația de a face - indemnizație naștere gemelară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
La data de 2 iunie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o precizare din partea pârâtei recurente prin care se învederează că prezentul recurs este scutit de taxă judiciară de timbru și se solicită judecarea cauzei în lipsă.
La data de 9 iunie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamantei intimate, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
La data de 16 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar aceeași întâmpinare în original, la care este anexată o împuternicire avocațială numai pentru redactare nu și pentru reprezentare în fața instanței.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 420 din 13 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, a fost admisă, în parte acțiunea precizată de reclamanta - și a fost obligată pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S să emită decizie pentru plata indemnizației lunare de 600 lei pentru creșterea celui de-al doilea minor, începând cu data de 17.08.2007 și până la 17.08.2009.
În final, s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat S acordarea plății indemnizației lunare în cuantum de 600 lei lunar pentru creșterea celui de-al doilea copil minor, rezultat dintr-o naștere de gemeni, începând cu data de 17.08.2007 și până la expirarea concediului de îngrijire a copilului, respectiv 17.08.2009.
La această cerere, Direcția de Muncă și Protecție Socială Sar ăspuns că solicitantul are obligația de a depune cererea de acordare a drepturilor prev. de nr.OUG 148/2005 și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare la primăria comunei/orașului/municipiului pe raza căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.
Ulterior, reclamanta s-a adresat din nou S arătând că solicitarea se referă la indemnizația datorată pentru cel de-al doilea copil rezultat dintr-o naștere gemelară și nu dintr-o a doua naștere, arătând actele depuse la data înregistrării dosarului la. S, având obligația de a emite o decizie privitor la cererea de acordare a indemnizației pentru cel de-al doilea copil.
La această adresă S, a răspuns la data de 2.12.2008 cu adresa înregistrată sub nr. 2807 arătând că a transmis cererea reclamantei Agenției Județene Pentru Prestații Sociale S, întrucât începând cu 1 noiembrie 2008 atribuțiile și responsabilitățile de administrare și gestionare a prestațiilor sociale au fost preluate de Agențiile de prestații sociale județene de la Direcțiile de muncă și protecție socială.
Pârâta, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S, nu a răspuns la cererea transmisă ei de către S, deși avea obligația.
Analizând temeinicia cererii reclamantei, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 4.626/16.10.2007 s-a aprobat ca reclamanta să beneficieze de o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, deși a născut 2 copii, pe motiv că art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unui sau a mai multor copii vii iar art. 2 alin. 1 din același act normativ prevede că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare din primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006.
Ulterior, prin cererea sa reclamanta a solicitat acordarea indemnizației și pentru al doilea copil, cerere la care nu s-a răspuns.
HG nr. 1.025/2006 aprobă Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ cu putere de lege ce trebuie aplicat și interpretat cu prioritate de către instanța de judecată.
Dispozițiile nr.HG 1025/2006 - act normativ secundar emis în vederea executării legii - pot fi luate în considerare numai în măsura în care nu contravin prevederilor legale și scopului urmărit de legiuitor; altfel, ar însemna să se adauge la lege ceea ce nu este permis în ierarhia actelor juridice normative pentru că s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.
În acest context, a relevat instanța de fond, trebuie observat că nr.OUG 148/2005 are ca obiect de reglementare susținerea familiei în vederea creșterii copilului și nu acordarea de stimulente pentru faptul nașterii care în definiția dată prin nr.HG 1025/2006 înseamnă "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii"(!) fără a se face nici un fel de nuanțări.
Că este așa, a apreciat instanța de fond, rezultă nu doar în mod expres din titlul legii ci și din întreaga sa economie dacă se face o interpretare completă și unitară a prevederilor sale.
În caz contrar, ar fi încălcat principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă. Acordarea indemnizației lunare ar trebui să fie raportat la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterii.
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
În caz contrar s-ar ajunge nu doar la situația nefirească, ca unul sau mai mulți copii rezultați dintr-o sarcină multiplă să rămână în afara protecției legale (doar pentru acest fapt!), dar ne-am găsi și în prezența unei situații discriminatorii, interzisă atât de Constituția României (art. 49) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 și Protocolul nr. 12).
În aceste condiții, instanța de fond a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pârâta să emită decizie pentru plata indemnizației lunare de 600 lei pentru creșterea celui de-al doilea copil minor, începând cu 17.08.2008, data nașterii acestuia.
Cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât nu există culpă procesuală a pârâtei, câtă vreme prin cele două adrese (filele 8,11 dosar fond), reclamanta a fost atenționată să depună cererea la primărie și să se atașeze actele doveditoare, însă nu s-a conformat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a încălcat prev. nr.OUG 148/2005, respectiv nu a constatat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani pentru fiecare dintre cei 2 gemeni născuți de reclamantă, obligând astfel S să acorde indemnizația în cuantum de 1.200 lei lunar pentru cei 2 gemeni.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, prin care se arată că indemnizația se acordă pentru fiecare naștere, așa cum este ea definită de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acordă pentru fiecare copil.
Totodată, pârâta a arătat că acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii, este firească, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile nr.OUG 148/2005.
Astfel, mai susține pârâta, față de momentul la care reclamanta a solicitat și ulterior a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta se acordă în cuantum unic, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data aceea.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pârâta a învederat că reclamanta trebuia să respecte procedura prealabilă instituită de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, pârâta a arătat că în conformitate cu art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, contestațiile împotriva deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a cererilor de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ.
In speță, a arătat pârâta, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta nu a contestat decizia nr. 4.626/16.10.2007 în termen și în consecință, dreptul mamei de a formula plângerea prealabilă s-a prescris conform art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, reclamanta - a solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond ( 13)
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de 17.08.2007, reclamanta a născut 2 gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind astfel emisă decizia nr. 4.626 din 16.10.2007, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 29.09.2007, este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, la data de 29.10.2008, reclamanta s-a adresat S, solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea minor.
Până în prezent, această cererea nu a fost soluționată de către pârâte.
Cu privire la recursul declarat în cauză, Curtea reține, în primul rând, că dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, sau că acțiunea ar fi inadmisibilă, de vreme ce legea în sine nu edictează un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri și, mai mult, până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort, au fost neclare. De aceea și ținând seama de aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantei o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4.pr.civ.
Pe fondul cauzei, pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu alicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii celor doi minori, deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi ci în lumina legii vechi interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de recurentă, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge recursul, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 pr.civ.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază și că prevederile textelor legale invocate de către reclamantă trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE B împotriva sentinței civile nr. 420 din 13 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./16.07.2009
Jud.fond: .
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
