Obligația de a face.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D E CI ZIA NR. 1516
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul în municipiul R,- A, județul S, împotriva sentinței nr. 1143 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru recurent, lipsă fiind recurentul și pârâta intimată Instituția Prefectului Județului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătoarea recurentului depune la dosar chitanța nr.41674 din 24.09.2009 în sumă de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,15 lei cu care timbrează legal recursul și împuternicire avocațială.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008. A apreciat sentința instanței de fond ca nelegală; că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a OUG nr.50/2008; că potrivit art.4 alin.1 Cod fiscal "orice modificare sau completare aduse Codului fiscal se face numai prin lege" iar potrivit art.4 alin.2 Cod fiscal "modificărilesau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui care a fost adoptată prin lege ";că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal. Consideră că reclamantul nu datorează taxă de poluare; că această taxă este discriminatorie în raport de disp. art.90 din și că prin această taxă se diminuează posibilitatea aducerii din străinătate a autoturismelor second- hand. A solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată inițial sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, solicitând obligarea acestei să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa, marca Ford Focus, cu nr. de identificare, an fabricație 1999, fără plata taxei de poluare prev. de OUG 50/2008.
Prin încheierea de ședință din data de 16.02.2009, instanța a trimis cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată sub nr-.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în luna septembrie 2008 achiziționat din Germania un autoturism marca Ford Focus cu nr. de identificare, capacitate cilindrică 1988 cmc, norma de poluare Euro 2, culoare neagră, an fabricație 1999, pentru care a plătit suma de 2000 Euro.
La revenirea în țară s-a prezentat la autoritățile române pentru a demara procedura de înmatriculare pentru prima dată în România a autovehiculului. După achitarea tuturor taxelor necesare acestei operațiuni, s-a deplasat la Serviciul Publici Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, unde i-a fost refuzată înmatricularea mașinii, motivat de faptul că nu există dovada achitării "taxei de poluare" prev. de OUG nr. 50/2008.
Reclamantul a apreciat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de înmatriculare a autovehiculului, iar această taxă de poluare este discriminatorie și contrară legislației comunitare.
Plata acestei taxe este o obligație legală stipulată de OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și derivată din precedentele dispoziții ale Codului fiscal, capitolul "Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - art. 2141 - 2143", reglementare în vigoare de la 01.01.2007 și abrogată începând cu 01.07.2008 și care contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE.
OUG nr. 50/2008 nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modificarea Codului fiscal. Potrivit art. 14 din actul normativ mai sus menționat, la data intrării în vigoare a acestuia (01.07.2008) se aprobă art. 2141- 2143cod fiscal. Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Din analiza acestor texte rezultă cu certitudine că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica codul fiscal, pentru că acesta se modifică numai prin lege, în sensul strict al termenului. În plus, efecte juridice produc eventual, doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege. Din moment ce OUG nr. 50/2008 nu a fost încă aprobată prin lege, acest act normativ nu produce nici un fel de efecte juridice de la 01.07.2008.
De altfel, nici legiuitorul nu a prevăzut expres în textul OUG nr. 50/2008 că acest act normativ va intra în vigoare mai devreme, prin derogare de la art. 4 alin. 2 din codul fiscal. Guvernul a institui doar, suplimentar, o taxă de poluare.
În al doilea rând, prin modul în care reglementată, taxa de poluare diminuează sau încearcă să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind practic orientați din punct de vedere fiscal spre achiziționarea de autovehicule second-hand deja înmatriculate în România, iar ca urmare a adoptării OUG nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit și mai evidentă, înlăturându-se taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cmc (fiind de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici), care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, consumatorii fiind în acest fel direcționați, fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand care a fost deja înmatriculat în România.
În al treilea rând, art. 148 al. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Deși România este stat european, legislația sa fiind raliată normelor europene, Tratatul CE este încălcat, existând contradicție între art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 și art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1 și 8 din Legea nr. 544/2004.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv cartea de identitate a autoturismului, certificatul de înmatriculare tradus în limba română, contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului, practică judiciară.
Pârâtul Serviciul Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivare, pârâtul a arătat următoarele:
Înmatricularea permanentă este continuă, în sensul că de la admiterea în circulație în România și până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul, acesta este înscris permanent în registrul național al vehiculelor înmatriculate, pe numele proprietarului sau, după caz, al proprietarilor succesivi, potrivit art. 6 alin. 3 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulației provizorie sau pentru probe a vehiculelor, iar art. 7alin. 1 din același ordin stabilește documentele în baza cărora se efectuează înmatricularea, prin care este menționată dovada plății taxei de poluare.
Potrivit OUG nr.50/2008, începând cu data de 01.07.2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la Bugetul Fondului pentru Mediu, gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin sentința civilă nr. 1143 din 10 iunie 2009, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției s-au reținut următoarele:
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Valente Publica).
În cauza de față rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin nr.OUG 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Ca urmare, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută critica privind încălcarea principiului nediscriminării.
Prin OUG50/ 2008, s-a reglementat cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această ordonanță intrând în vigoare la data de 01.07.2008, față de împrejurarea că prin art. 115 alin. 4 din Constituție s-a instituit delegarea legislativă în favoarea Guvernului, iar acest atribut nu poate face obiectul cenzurării de către legiuitorul ordinar, singura modalitate în care se pot interpreta dispozițiile art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal fiind prin raportare la alin. 1-3 din art. 115 din Constituție.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, s-au învederat următoarele:
OUG nr. 50/2008 nu a intrat în vigoare în ceea ce privește modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141- 2143Cod fiscal). Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abrogă art. 2141- 2143Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Din analiza acestor texte, rezultă cu certitudine că nici o ordonanță de urgență nu poate modifica Codul fiscal, pentru că acesta se modifică numai prin lege, în sensul strict al termenului. În plus, efecte juridice produc, eventual, doar ordonanțele de urgență aprobate prin lege. Din moment ce OUG nr. 50/2008 nu a fost încă aprobată prin lege, acest act normativ nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1 iulie 2008.
Oricum, având însă în vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, modificările aduse Codului fiscal (abrogarea art. 2141- 2143) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.
Noua taxă de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie. După cum se poate observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează doar poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Dacă instituirea unei taxe de mediu reprezintă, teoretic, un aspect cu securitate benefic, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea în care se aplică această taxă, în mod discriminatoriu, este fără îndoială criticabilă.
Taxa de poluare are caracter discriminatoriu, aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă, la fel ca în cazul precedentei "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule".
Astfel, potrivit OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) - M (3) și N (1) - N (3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3, alin. 2 și art. 9 alin. 1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât urmărește să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în speță Germania, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Instituția Prefectului a învederat următoarele:
G nr. 50/2008 a fost adoptată în ședința de Guvern din 21 aprilie 2008, depusă spre dezbatere în procedură de urgență la pe data de 24 aprilie 2008, publicată în al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2008. Prin urmare, sunt respectate exigențele art. 115 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia ordonanțele de urgență intră în vigoare numai după depunere spre dezbatere în procedură de urgență la camera competentă și după publicarea în O al României.
Ordonanța de urgență nu este un act normativ inferior legii din punct de vedere al forței juridice. Aceasta se adoptă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, text care permite Guvernului să emită astfel de ordonanțe cu condiția respectării unor exigențe strict stabilite prin textul Constituției.
Obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile ordonanței de urgență criticate; acest act normativ taxează, în funcție de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc.
Recursul formulat nu este întemeiat.
Nu au fost încălcate disp. art. 4 Cod fiscal, întrucât ordonanța de urgență nu este un act normativ inferior legii din punct de vedere al forței juridice, fiind emisă în temeiul unei delegări legislative, potrivit disp. art. 115 din Constituția României. În temeiul acestei delegări legislative, Guvernul poate hotărî inclusiv asupra termenului de intrare în vigoare a ordonanței.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Nadasdi și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Nadasdi, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în municipiul R,- A, județul S, împotriva sentinței nr. 1143 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 5.10.09
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Nastasi Dorina
