Obligația de a face. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.202/CA
Ședința publică din 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Judecător - G -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamantul, cu domiciliul în comuna, județul V, în contradictoriu cu intimații:Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V, Comisia de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar V, recurs împotriva sentinței civile nr.145/CA din 28 mai 2007 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect -obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile. Procedura complet îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 31 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 145/CA/28 mai 2007, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară V, pe care l-a obligat să furnizeze reclamantului informațiile (copiile) solicitate, respingând acțiunea formulată de același reclamant împotriva Comisiei locale și județene de fond funciar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâții Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară V, Comisia locală de fond funciar, Comisia județeană de fond funciar V, pentru ca, prin hotărârea ce urma să se dea, aceștia să fie obligați să-i pună la dispoziție actele care au stat la baza întocmirii titlurilor de proprietate, registrele agricole, copiile de pe cererile de înscriere în, cererile de constituire a drepturilor de proprietate pentru numiții, -, G, G, G, și -., toți din comuna, și, din Bârlad și să i se elibereze câte un exemplar de pe titlurile de proprietate întocmite pe numele cetățenilor enumerați pentru a putea introduce acțiunea în anularea titlurilor de proprietate.
Raportându-se la dispozițiile art.2, art. 9 și art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informații de interes public, al căror conținut a fost redat în integralitatea sa, prima instanță mai reține că, în speță, reclamantul a solicitat informații și copii privind drepturile de proprietate reconstituite unor cetățeni de pe raza comunei, județul V, că s-a refuzat să se dea curs acestei solicitări, astfel cum rezultă din adresa nr. 3839 din 10.02.2007, pe motiv că era necesară o solicitare expresă a instanțelor de judecată, că acest punct de vedere este contrar dispozițiilor legale și că, în atare condiții, se impune admiterea acestui capăt de cerere și obligarea pârâtului să furnizeze informațiile solicitate, inclusiv sub forma eliberării de copii de pe documentele deținute.
În ceea ce privește Comisia locală și Comisia județeană V, prima instanță, invocând prevederile Legii nr. 18/1991 și art. 10 dintr-un act normativ ce nu a fost identificat, reține că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi făcut astfel de solicitări de informații și că nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorităților și instituțiilor publice de a răspunde la petiții și audiențe, potrivit specificului, dacă aceasta privește alte aprobări, autorizări, prestări de servicii și orice alte solicitări în afara informațiilor de interes public, concluzionând în sensul că, întrucât petiționarul nu s-a adresat direct funcționarului desemnat și nici nu a solicitat astfel de informații, în formă scrisă, cererea sa este nefondată în raport cu comisiile menționate.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a ignorat existența adresei nr. 1807/12.07.2006, prin care a solicitat de la fiecare unitate în parte actele pe care le-au eliberat, că o cerere cu un conținut identic a fost înregistrată și la Primăria, sub nr. 2998/11.07.2006, la care nu a primit nici un răspuns, că nu s-a dat nici o semnificație răspunsului dat de V prin adresa nr. 1807/11.08.2006, afirmând că se consideră vătămat în drepturile sale prin modul în care răspunsul i-a fost adresat, fapt pentru care a solicitat plata de daune morale, estimate la suma de 3.000 lei, cerând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Comisia Județeană V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea "acțiunii"(?) reclamantului, pe motiv că în mod justificat a reținut prima instanță că nici Comisia și nici funcționarii acesteia nu au fost sesizați cu o cerere de eliberare a documentelor vizate.
Oficiul de Cadastru V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că, deși este regretabil modul în care s-a adresat petiționarului, acest fapt nu justifică acordarea de daune morale, în condițiile în care doar actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public și sunt deschise liberului acces al cetățenilor, nu și titlurile de proprietate.
Intimata Comisia locală de fond funciar a comunei nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantului este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată Comisia locală de fond funciar a comunei, județul V, Comisia județeană de fond funciar V și Oficiul de Cadastru și publicitate imobiliară V, fără să precizeze în mod explicit ce informații sau documente solicită, în concret, de la fiecare din autoritățile chemate în judecată și fără să indice temeiul legal al cererii sale, astfel cum art. 112 Cod procedură civilă îl obligă.
Lipsa acestor precizări era însă de natură să împiedice instanța de fond a stabili cadrul procesual pe care reclamantul a înțeles să-l urmeze în demersul său judiciar și mai ales să verifice îndeplinirea de către reclamant a condițiilor legale de sesizare a instanței, ținând cont de faptul că acțiunea putea fi soluționată funcție de mai multe temeiuri de drept, care presupuneau parcurgerea unor proceduri judiciare diferite, în cauză putând fi incidente atât dispozițiile Legii nr. 5441/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cât și dispozițiile nr.OG 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor sau ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pe lângă nestabilirea cu exactitate a cadrului procesual de urmat, prima instanță nu a dat eficiență nici măcar precizărilor depuse de reclamant la termenul din 21 mai 2007, memoriu prin care el declara că înțelege să se judece doar cu Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară V și cu Comisia locală de fond funciar, astfel că soluționarea acțiunii și în contradictoriu cu Comisia județeană de fond funciar V, chiar dacă prin respingerea ei, nu arată măsura în care s-a avut, sau nu, în vedere voința reclamantului.
Enumerarea și redarea în extenso a conținutului unor dispoziții deși legea nu satisface pe deplin exigențele art. 261 Cod procedură civilă, care, obligă pe judecător să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, îi impune și o raportare, concretă și explicită, la probatoriul administrat în cauză.
Ori, în condițiile în care la fila 32 dosar fond se află copia cererii pe care a depus-o la Primăria, unde ea a fost înregistrată sub nr. 2998/11.07.2006, nu mai exista suport probator care să susțină concluzia că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi făcut demersuri, anterior sesizării instanței, pentru a obține informațiile și înscrisurile vizate, de la comisia locală de fond funciar interpretarea dată dispozițiilor art. 7-9 din Legea nr. 554/2001 fiind eronată, dat fiind faptul că actul normativ citat nu obligă persoanele fizice sau juridice solicitate să identifice și să contacteze nemijlocit pe funcționarul public din cadrul compartimentului specializat de informare și relații publice, fiind suficient ca cererea să fie adresată autorității sau instituției publice deținătoare a informațiilor de interes public.
Ca atare, constatând că nu au fost stabilite cu exactitate limitele și obiectul investirii instanței, procedura pe care reclamantul a înțeles să o urmeze pentru realizarea pretinsului drept, că nu a fost verificată îndeplinirea de către reclamant a condițiilor cerute pentru sesizarea instanței, că hotărârea s-a dat cu ignorarea materialului probator administrat în cauză și cu greșita aplicare a legii, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de reclamant, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va cere reclamantului să precizeze, fără echivoc, care sunt persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată, ce se solicită, în concret, de la fiecare dintre acestea și care este procedura pe care a înțeles să o urmeze, respectiv să indice temeiul de drept al acțiunii, precizări în raport de care se va verifica îndeplinirea de către reclamant a condițiilor obligatorii și respectiv respectarea termenelor prevăzute de legiuitor pentru sesizarea instanței, având în vedere că petiția datează din data de 11 iulie 2006, iar acțiunea a fost introdusă la data de 19 martie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 145/CA/ din 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.04.2008
Tribunalul Vaslui:
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Obreja Manolache Iustinian
