Obligația de a face. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 203/CA

Ședința publică de la 09 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț

JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte

JUDECĂTOR 3: Iulia I - -

Grefier -

Pe pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în comuna, str.-.-,nr.35, județul I,în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială Județului I, având ca obiect obligația de a face - recurs împotriva sentinței numărul 1027/CA din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 09 aprilie 2009.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1027/ca/20.11.2008 Tribunalul Iași a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului

În motivarea sentinței reține instanța că reclamantul a solicitat completarea deciziei nr. 1362/24.06.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Jud. I prin care fost admisă cererea sa și s-a stabilit că va beneficia de drepturile prevăzute de art. 6 din Decretul - Lege nr. 118/1990 începând cu data de 01.06.2008, deși reclamantul solicitase acest beneficiu și pentru perioada 08.08.1949-01.06.2008, invocând acte medicale.

Instanța mai reține că, potrivit art. 11 alin. 3 din Decretul - Lege nr. 118/1990 împotriva deciziei date de direcțiile de muncă și protecție județene persoana interesată poate face contestație potrivit legii contenciosului administrative.

Acest text de lege face trimitere la legea contenciosului administrativ în întregul său, trimiterile numai la subdiviziune trebuind să fie precizate ca atare, potrivit art. 48 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Conform prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Acest text instituie o procedură prealabilă obligatorie, coroborându-se cu prevederile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente care se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dovada atașându-se la cererea de chemare în judecată.

Și practica Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunilor în justiție nu reprezintă o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil garantate de art. 6 CEDO, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.

Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că anterior introducerii acțiunii s-a adresat autorității emitente pentru revocarea actului atacat, pentru neîndeplinirea acestei obligații imperative acțiunea sa nu poate fi soluționată pe fond, urmând a fi admisă excepția lipsei procedurii prealabile cu consecința respingerii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul.

Arată recurentul că nu se impunea admiterea excepției lipsei procedurii prealabile, atât timp cât cererea sa a fost adresată în timpul material de prescripție de 6 luni de la emiterea actului nr. 1362/2008, termen în care, din motive întemeiate, putea interveni cu o nouă cerere de contestare a deciziei la instituția emitentă.

Excepția lipsei procedurii prealabile se poate invoca în primul rând asupra prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 și numai după trecerea termenului de prescripție de 6 luni (art. 7 alin. 3 și 7).

Mai arată recurentul că nici nu i s- solicitat să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile și, mai mult, decizia emisă de nu cuprinde mențiuni privind calea de atac și instituția căreia i se poate adresa, termenul în care poate ataca actul.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este fondat.

Prin Decizia nr. 517/21.02.2008 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența comunistă, s-a constatat această calitate a petentului, cu mențiunea că beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege,

Prin Decizia 1362/24.06.2008 emisă de către I s-a admis cererea domnului, care va beneficia de drepturile prevăzute de art. 6 din Decretul - Lege 118/1990, drepturi ce se aplică începând cu data de 1.06.2008.

Reclamantul a contestat în instanță decizia 1362/24.06.2008 a I, solicitând ca perioada de plată a indemnizației de care va beneficia în baza deciziei să înceapă din data de 8.08.1949, dată la care a fost împușcat de armată sub directa coordonare a securității.

Instanța de fond a apreciat că, atât timp cât dispozițiile art. 11 din Decretul - Lege 118/1990 fac trimitere la legea contenciosului administrativ, petentul trebuia să urmeze mai întâi calea procedurii prealabile prevăzută în mod obligatoriu de această lege, apoi să se adreseze instanței.

Este de observat că petentul formulat o cerere potrivit prevederilor Decretului - Lege 118/1990, s-a apreciat că solicitarea sa este întemeiată și s-a emis o Decizie de admitere prin care se stabilește data începând cu care va beneficia de drepturile prevăzute de Decretul Lege 118/1990.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor 7 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

În cazul petentului, însă, se impune a fi observat că acesta a urmat o cale prevăzută de legea specială, respectiv Decretul - Lege 118/1990, drepturile sala au fost stabilite printr- Decizie, act ce poate fi contestat direct în instanța de contencios administrativ, fără a fi necesară altă procedură.

Spre deosebire de situația altor acte administrative care intră în categoria celor prevăzute în Legea 554/2004, în privința recurentului s-a epuizat procedură expres determinată, prevăzută de o lege specială finalizată prin Decizie în prezent contestată, astfel încât petiția sa, adresată instanței de contencios administrativ, nu mai este supusă procedurii prealabile, iar dispozițiile art. 11 alin. 4 din Decretul 118/1990, în forma actualizată, nu pot fi interpretate decât în sensul că petentul avea deschisă calea contestării deciziei direct în instanță

Această concluzie este susținută și de faptul că, în cazul altor acte administrative, emise în baza unor legi speciale (privind, de exemplu, taxe vamale, fiscale) în respectivele legi se prevede expres procedura contestării acestor acte la organele competente constituite în cadrul instituțiilor emitente sau în cadrul altor instituții, în timp ce Decretul - Lege 118/1990 nu face astfel de trimiteri.

Neindicarea unei proceduri prealabile în legea specială în temeiul căruia s-a emis decizia contestată se impune fi interpretată în favoarea persoanei fizice beneficiare a actului administrativ, iar nu în defavoarea acesteia, impunându-i o procedură pe care legea specială nu o indică, iar decizia contestată nu o menționează.

Raportat la aspectele prezentate, Curtea apreciază că recurentul avea la îndemână calea contestației la instanța de contencios administrativ în mod direct, condiții în care va admite recursul conform art. 312 Cod procedură civilă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței nr. 1027/ca/20.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare pe fond la ribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 9.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - -

Red. - 07.05.2009

Tehnored.

02 ex.

08.05.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Leocadia Roșculeț
Judecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Iasi