Obligația de a face. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 21/CA
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit prin încheierea de ședință de la 18 ianuarie 2010, ce face parte integrantă din această hotărâre, s-a dispus, din lipsă de timp pentru deliberare, amânarea pronunțării pentru astăzi 25 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față reține cele ce urmează.
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr.4729/99/17.07.2009, reclamantul, a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor pentru a fi obligat să- răspundă punctual la toate solicitările făcute prin sesizarea din 08.03.2009, prin care aducea la cunoștință organului administrativ central o serie de situații de fapt, ce impuneau emiterea de pârât a unui răspuns ferm, de natură a clarifica aceste situații.
Motivează reclamantul că este angajat al J I, ca ofițer în cadrul Serviciului Ordine Publică, în exercitarea atribuțiilor sale constatând o serie de nereguli ale echipei manageriale, motiv pentru care, conform Legii nr.360/2002, a făcut o serie de sesizări cu scopul efectuării, de cei în drept, a unor verificări privind respectarea cadrului dispozițional intern în acordarea primelor și indemnizațiilor de merit și a altor drepturi bănești.
Arată, de asemenea reclamantul că a sesizat și modalitatea deficitară din activitatea de cercetare prealabilă dispusă de J I în procedura aplicării sancțiunilor disciplinare polițiștilor, modalitatea defectuoasă de relaționare dintre conducerea instituției și subordonați, neîndeplinirea sarcinilor manageriale de ofițerii din conducerea inspectoratului, precum și luarea unor decizii discreționare privind cariera polițiștilor, inclusiv în ce privește evaluarea activității sale profesionale.
Deși a atașat demersurilor sale, formulate în temeiul Legii nr.554/2004 și OG nr.27/2002, documentele doveditoare, pârâtul i-a răspuns abia după trei luni, fără însă a răspunde în mod clar celor sesizate, ci a încercat inducerea în eroare prin afirmații evazive, ce nu lămuresc situația de fapt.
Pârâtul a depus documentația și întâmpinare, prin care invocă necompetența materială a Tribunalului Iași, iar, pe fond, arată că la sesizarea reclamantului, înregistrată sub nr.-/12.03.2008, și transmisă R pentru a efectua verificările legale, s-a răspuns reclamantului cu adresa nr.-/18.04.2008, comunicându-i-se și măsurile adoptate.
Se mai arată că, pe data de 10.03.2009, a fost înregistrată, la Serviciul Relații cu Publicul al I, petiția reclamantului nr.2553, ce face obiectul cauzei, aspectele invocate fiind verificate de Corpul de Control al ministrului, cu audierea reclamantului, însă cu această ocazie reclamantul nu și-a mai susținut criticile privind modul deficitar de verificare a aspectelor din petiția sa nr.-/12.03.2008.În acest context, a fost redactat Raportul S/-/2009, expediat reclamantului cu adresa 19138/11.06.2009, obiectul cererii nefiind acela al comunicării de informații publice, în sensul Legii nr.-, ci doar efectuarea de verificări, iar nemulțumirea reclamantului privind răspunsul la petiția sa nu face admisibilă acțiunea de față, din moment ce Corpul de control a acționat în limitele competențelor atribuite prin art.3 din OUG nr.30/2007, coroborate cu art.24 alin.1 lit. f din Legea nr.340/2004 cu modificările ulterioare.
Pârâtul a solicitat, așadar, respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr.593/CA/15.10.2009, Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței sale materiale,trimițând dosarul spre competentă soluționare Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrat sub nr-.
Reclamantul a depus la dosar precizări la întâmpinarea pârâtului, menționând că la petiția sa înregistrată la nr.-/12.03.2008, cu privire la care trebuia să fie audiat, cu scopul prezentării tuturor actelor, în posesia cărora se afla, a înaintat un raport - la solicitarea ofițerului din cadrul Direcției Generale de Control și audit Intern al I- în data de 28.04.2009, primit de acesta la 29.04.2009.Susținerea pârâtului privind audierea sa de organul de control nu este reală, întrucât"după discuția purtată cu acest ofițer, am ajuns la concluzia că nu doresc să fac rău celor care efectuaseră verificări în petiția anterioară",astfel că a făcut mențiuni olografe pe acest raport, în sensul că nu solicită efectuarea de verificări privind petiția anterioară, ci doar"verificarea restului de aspecte(datele de același gen)".
Consideră așadar că în cauză i-a fost încălcat dreptul constituțional la petiționare, pârâtul fiind de rea credință atunci când nu face referire la cel de al doilea raport olograf, depus în completare la ofițerul I al I la 02.05.2009, și în care solicita, la punctul 7, ca acesta să se pronunțe asupra corectitudinii dispunerii unei măsuri de evaluare a activităților sale profesionale. De asemenea, nu a fost respectat termenul legal pentru efectuarea de verificări, iar în răspunsul nr.-/11.06.2009 nu sunt precizate măsurile dispuse privind ofițerii și, clasificându-se rezultatul verificărilor cu trimiterea către petent a unui răspuns nesecret.
Mai susține că punctul 2 din răspunsul primit induce ideea că reclamantul ar fi nemulțumit de faptul că nu ar fi primit drepturi salariale suplimentare, deși a prezentat o listă cu mai mulți beneficiari, pentru a i se comunica dacă aceștia îndeplinesc condițiile de competență și eficiență profesională, iar la celelalte 79 puncte din petiție nu i se răspunde în nici un fel.
Cât privește punctul 3 din răspunsul primit, arată reclamantul că, în calitatea sa de polițist, este obligat a reacționa la toate situațiile ce afectează bunul mers al instituției, chiar dacă acestea privesc pe alți angajați, astfel încât petiția sa trebuia direcționată către Instituția Prefectului Județului
Concluzionează reclamantul că, în virtutea dreptului său la petiționare, prevăzut de art.51 din Constituție, se impune admiterea acțiunii sale, întrucât nu i s-a răspuns la pct.7 al raportului său din 2.05.2009, prin care solicita ca pârâtul să se pronunțe asupra corectitudinii dispunerii, de către Direcția Inspecție Internă a R, a unei măsuri de evaluare a activității sale profesionale, măsură ce se constituie ca abuz la adresa sa, acest demers fiind de natură a-i vătăma interesul său legitim.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, reține că la data de 08.03.2009, reclamantul formulează un raport adresat chestorului general, prin care aduce la cunoștință faptul că la 7.03.2008 s-a adresat Corpului de control al A, cu o plângere înregistrată la nr.-/2008, prin care îl informa cu privire la o serie de aspecte negative la nivelul instituției, ce au condus la o situație tensionată între angajați. Se arată în raport că, în eventualitatea în care se dorește o verificare a celor evocate în raport, să fie contactat pentru a prezenta dovezi suplimentare.
La 28.04.2009, reclamantul redactează un nou raport, către Corpul de Control al I, prin care își manifestă nedumerirea privind înaintarea plângerii sale de la.I, cu nr.-/12.03.2008, la.R, cu nr.-/18.04.2008, deși documentele anexate demonstrau managementul defectuos al instituției unde reclamantul funcționează. În același raport sunt redactate un nr.68 puncte, prin care se fac aprecieri critice privind"Alte situații imputabile comenzii inspectoratului despre care am luat cunoștință și asupra cărora să se efectueze verificări"( fila 23-24 dosar -), cu concluzia că"este necesar pentru onoarea instituției, ca acestea să fie verificate și să se stabilească vinovăția și responsabilitățile aferente, fie ele chiar morale".
Reclamantul recunoaște, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, că a avut o discuție cu ofițerul I al I la 28.04.2009, urmare petițiilor formulate și că i-a solicitat acestuia a face verificări doar cu privire la ultima sa petiție.
Un nou raport este redactat de reclamant la 1.05.2009, adresat aceluiași corp de control, prin care evocă"nemulțumirea lucrărilor" privitor la activitatea de conducere a instituției, la punctul 7 din raport, solicitând expres"sistarea activității de evaluare profesională dispusă de R pentru mine, în urma controlului efectuat de această instituție la.J I".
Pârâtul emite la 11.06.2009 răspunsul la petiția reclamantului cu nr.-, prin care arată punctual faptul că a luat măsura atenționării unor ofițeri privind conduita lor profesională, că recompensele"nu constituie un drept al polițiștilor, acordarea acestora fiind atributul exclusiv al șefilor care au competență în domeniu", iar cu privire la aspectele prezentate pe timpul verificărilor."nu au fost identificate în toate cazurile date sau indicii temeinice din care să rezulte veridicitatea celor sesizate, mai ales că majoritatea problemelor nu au avut legătură cu dumneavoastră".
În termen legal, reclamantul formulează acțiune în contencios administrativ, prin care invocă lipsa unui răspuns al pârâtului"punctual", la sesizarea sa din 08.03.2009, la care a primit un răspuns"după mai bine de 3 luni de la data sesizării ", care nu au"nici o legătură cu aspectele invocate în plângerea respectivă".
Curtea constată acțiunea promovată în cauză ca fiind nefondată pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în cauză, reclamantul a formulat la 08.03.2009 petiția în litigiu, în temeiul art.2 din OG 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, prin care semnala conducerii pârâtului o serie de "situații de fapt" apreciate de acesta ca fiind defectuoase pentru activitatea JIu nde funcționează ca ofițer specialist.
Fiind audiat de reprezentantul compartimentului de control, cu privire la cele sesizate la 28.04.2009, reclamantul redactează o nouă petiție, în aceeași zi, completând cele sesizate inițial un număr de"68 puncte", ce necesitau verificări din partea serviciului competent din cadrul ministerului pârât, pentru ca la 1.05.2009 să depună o nouă petiție, aceluiași organ de control, cu noi sesizări, privitoare la modul de desfășurare a activității de către colegii săi și de echipa managerială.
Pârâtul emite un răspuns global, referitor la sesizările din petițiile susevocate, cu nr.-/11.06.2009, din care rezultă punctul său de vedere în raport de cele trei categorii de sesizări - conduita colegilor, modul de acordare a stimulentelor, conduita echipei manageriale.
La 14 iulie 2009, reclamantul formulează însă acțiunea de față, cu referire doar la prima sa petiție, din 08.03.2009, deși în concluziile scrise ( precizări la întâmpinare) evocă lipsa unui răspuns din partea pârâtei, privind punctul 7 din petiția sa din 2.05.2009, prin care solicita ca pârâta să se"pronunțe cu privire la corectitudinea dispunerii, de către Direcția Inspecție Internă a R, a unei măsuri de evaluare a activității mele profesionale".
Numai că art.8 din OG nr.27/2002 obligă autoritatea publică a răspunde petiționarului"indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă", obligație îndeplinită în cauză de pârâtă, prin adresa sa nr.-/11.06.2009, prin care îl informează pe petent - generic- asupra faptului că cele sesizate prin petițiile sale, privitoare la acte și fapte privind conduita șefilor și colegilor reclamantului, au fost verificate, dar că cele reclamate s-au dovedit a fi lipsite de "veridicitate", pârâtul I neavând obligația de a-și justifica"punctual", în raport cu reclamantul, ca angajat al instituției subordonate acestuia, J I, modul în care organul administrativ central apreciază activitatea celorlalți angajați ai J I, inclusiv a echipei manageriale.
Cât privește măsura luată în legătură directă cu reclamantul, respectiv cea de evaluare a activității sale profesionale, dispusă de R - Direcția Inspecție Internă, și cu privire la care reclamantul susține că nu ar fi primit un răspuns la petiția sa, ce viza"corectitudinea"unei astfel de măsuri, Curtea reține că un astfel de răspuns excede procedurii prevăzute de OG nr.27/2002, reclamantul având deschisă procedura prevăzută de dreptul comun, în eventualitatea existenței unei vătămări concrete a unui drept al său recunoscut prin lege, cu ocazia derulării procedurii de evaluare a activității sale profesionale, a cărei supraveghere intră în atribuțiile legale ale angajatorului.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - |
Grefier, - - |
Red.jud.GA/ 28 Ianuarie 2010
Tehnored.gref.TN/10.02.2010
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
