Obligația de a face. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 210/R-
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Pitești, -, nr.1, județul A, împotriva sentinței nr.540/CA din 21 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- pârât Consiliul Județean A prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și intimatul- reclamant prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse întâmpinare și completare la întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului- pârât Consiliul Județean A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Av. având cuvântul pentru intimatul- reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în întâmpinarea și completarea depuse la dosar și susținute oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 19.09.2008, pe rolul Tribunalului Argeș sub nr-, reclamantul Cabinet Medical Individual Dr., din Pitești, a chemat în judecată Consiliul Județean A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să răspundă la cererea sa privind îndeplinirea procedurii stabilite de nr.OUG68/2008, fie de a-i vinde spațiul cabinetului, inclusiv anexele, cu terenul aferent, fie să îl amenajeze și să-l doteze pe cheltuiala sa, conform standardelor stabilite prin acte normative, arătând următoarele:
Cabinetul a fost înființat și organizat potrivit nr.OG124/1998 și își desfășoară activitatea în spațiile atribuite prin contractul de concesiune.
Potrivit art.4 din nr.OUG68/2008, consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență.
În cazul nevânzării, potrivit art.32, acesta are obligația să le aranjeze și să le doteze, pe cheltuiala sa, conform standardelor stabilite prin acte normative, în termen de un an de la data intrării în vigoare a ordonanței.
A solicitat pârâtului cumpărarea spațiului respectiv sau dotarea acestuia conform standardelor stabilite prin ordinul ministrului sănătății.
Conform art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.4 alin.2 și art.42 alin.1 din nr.OUG68/2008, pârâtul avea obligația să răspundă la cererea sa în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, fie să îi vândă spațiul concesionat, fie să îl doteze în termen de un an, cerere rămasă fără rezultat.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus contractul de concesiune nr.6636/2004(21-27), cererea nr.2/9.07.2008(3), la care nu a primit răspuns, precum și hotărârea nr.115/30.08.2006(28-32), prin care anterior, în baza nr.OUG110/2005, s-a aprobat vânzarea.
Pârâtul, prin întâmpinare (9-12), a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că ordonanța nu obligă la vânzare iar spațiul respectiv face parte din domeniul public, nefiind supus înstrăinării. În ceea ce privește dotarea, a arătat că aceasta nu este posibilă decât în măsura în care în bugetul local sunt cuprinse și aprobate fonduri cu această destinație. În fine, a arătat că a răspuns reclamantului cu adresa nr.6547/13.10.2008(37).
Pârâtul, cu adresa nr.9721/29.10.2008(35-36) a precizat că nu s-a discutat în plenul Consiliului Județean și nu s-a adoptat nicio hotărâre în legătură cu aplicarea nr.OUG68/2008.
Reclamantul, prin notele de răspunsul la întâmpinare (33-34) și notele de ședință (39), a învederat că spațiul concesionat intră sub incidența nr.OUG68/2008, putând fi vândut sau amenajat în termen de un de la intrarea în vigoare a ordonanței și că anterior, în baza nr.OUG110/20005, prin hotărârea nr.115/30.08.2006(28-32) acesta a aprobat vânzarea.
Pârâtul, prin note de ședință (40-42), a susținut că hotărârea nr.115/2006, pe care a adoptat-o anterior, este caducă atâta timp cât nr.OUG110/2005, în baza căreia a fost emisă, a fost declarată neconstituțională.
Prin sentința nr. 540/CA/21 2008 TRIBUNALUL ARGEȘ SECȚIA CIVILĂ COMPLET SPECIALIZAT CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR la Cabinet Avocat Individual cu sediul în Pitești, str. - -, Bl.2,.C,.7, jud. A, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în Pitești, str. -, nr.1, jud.
A fost obligat pârâtul să se pronunțe efectiv în legătură cu aplicarea OUG nr.68/2008 și la 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin nr.OUG68/2008 a fost reglementată vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical. La art.1 și 2 din ordonanță a fost reglementată sfera de a acesteia, respectiv au fost enumerate spațiile medicale, construcții și terenuri, ce pot fi vândute, precum și excepțiile, la art.3 alin.1 și 2 au fost enumerate persoanele care pot solicita cumpărarea acestor spații medicale. La art.3 alin.3 s-a reglementat că vânzarea spațiilor medicale care se află în sediile consiliilor locale și județene se face în baza hotărârii consiliului local sau a consiliului județean, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. La art.4 alin.1 s-a prevăzut că, Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. astfel aprobate sunt afișate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/județean și publicate pe site-ul consiliului local/județean în termen de 15 zile de la aprobare.
Art.32 arată că spațiile medicale care intră sub incidența acestei ordonanțe, care nu sunt vândute de consiliile locale și consiliile județene, vor fi amenajate și dotate în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței, conform standardelor stabilite prin ordinul ministrului sănătății publice, urmând ca fondurile necesare dotării și amenajării să fie alocate din bugetele locale ale consiliilor locale și județene în a căror rază teritorială se află spațiile medicale.
Instanța a reținut că pârâtul, cum de altfel recunoaște și acesta în precizări, nu a adoptat nicio hotărâre în legătură cu aplicarea nr.OUG68/2008 iar problema care se ridică în cauză privește posibilitatea reclamantului de a solicita ca, în aplicarea acestor dispoziții, instanța să impună pârâtului o anumită conduită, fie de a vinde spațiul medical, cu terenul și accesoriile aferente, fie de a-l amenaja și dota, în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței, la standardele stabilite prin ordinul ministrului sănătății publice. Singura conduită pe care o poate impune instanța este de a-l obliga pe pârât să se pronunțe în plen în legătură cu aplicarea acestuia act normativ, președintele consiliului județean neavând o asemenea competență.
S-a reținut că acesta are obligația, potrivit Legii nr.215/2001, modificată, de a înscrie pe ordinea de zi a ședinței de consiliul județean proiectul de hotărâre care să fie adoptat de către consiliu, care să prevadă fie vânzarea, fie amenajarea și dotarea spațiilor medicale, la proiect urmând a fi anexată documentația care să cuprindă lista spațiilor medicale și terenurilor aferente, ce intră sub incidența nr.OUG68/2008, lista concesionarilor, regimul juridic al construcțiilor și terenurilor, lista dotărilor și fondurilor necesare ce trebuie cuprinse în bugetul local, etc. documentație de natură a duce la adoptarea unei hotărâri legale de către consiliu.
Numai după adoptarea unei asemenea hotărâri reclamantul poate solicita pârâtului fie vânzarea, fie cumpărarea potrivit procedurii impuse de ordonanță.
S-a reținut că este fără relevanță faptul că, anterior, pârâtul a adoptat hotărârea nr.116/2006 cu privire la vânzarea spațiului concesionat atâta timp cât nr.OUG110/2005, care a generat-o, a fost declarată neconstituțională, deoarece noul act normativ reglementează o facultate în sarcina consiliului județean iar fostul act normativ a reglementat o obligație.
În ceea ce privește răspunsul nr.6547/13.10.2008(37), emis de președintele consiliului județean, s-a reținut că acesta nu va fi luat în considerare ca răspuns emanând de la pârât, el nefiind urmarea unei hotărâri, ci opinia președintelui de consiliu.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 Cod pr.civ. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra situației de fapt existentă în cauză, fără a observa că spațiul respectiv aparține domeniului public conform HG nr.640/2002, ceea ce determină imposibilitatea vânzării, deoarece proprietatea publică este inalienabilă, insesizabilă și imprescriptibilă potrivit art.136 din Constituție și art.11 din Legea nr.213/1998.
Se arată că obligația impusă de către instanța de fond pârâtului, excede obiectului dedus judecății, precum și cadrului juridic stabilit de OUG nr.68/2008, prin aceea că actul normativ nu prevede obligativitatea de a se pronunța în plen în sensul adoptării unei hotărâri care să stabilească dacă spațiile respectiv se vor vinde sau se vor dota. În plus, nici chiar reclamantul nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului la conduita impusă de instanță, ceea ce echivalează cu acordarea unui lucru ce nu s-a cerut.
Se susține că în mod eronat, instanța de fond nu a reținut că spațiul respectiv se găsește în domeniul public județean, sentința cuprinzând considerente contradictorii în sensul că, deși reține faptul că numai după adoptarea unei hotărâri în plen reclamantul poate solicita cumpărarea spațiului, ori amenajarea de către pârât, totuși, instanța admite în parte acțiunea, în loc să o respingă ca prematură.
De asemenea se arată că în mod greșit instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat, sens în care ar fi observat că s-a răspuns la plângerea prealabilă a reclamantului, întrucât, semnarea răspunsului la petiția primită, se face de către conducătorul autorității sau al instituției publice, precum și de șeful compartimentului ce a soluționat petiția, ceea ce în cauză s-a realizat.
Cu privire la amenajarea spațiilor medicale, pârâtul și-a îndeplinit întotdeauna obligațiile de întreținere și asigurare a exploatării spațiului concesionat în condiții optime, urmând a acționa întocmai și pe viitor.
In considerentele sentinței sunt nesocotite dispozițiile art.2, 3 și 10 din Legea nr.215/2001, încălcându-se principiul autonomiei locale, precum și dispozițiile art.120 (1) din Constituția României, aducându-se atingere atributului esențial al dreptului de proprietate - prerogativa de dispoziție - singurul ce are posibilitatea să stabilească dacă se impune sau nu adoptarea unei hotărâri este însuși Consiliul Județean care, de altfel, și-a exprimat punctul de vedere în raportul depus la dosar, pe parcursul judecății.
Analizand sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentului conform căreia prin sentința pronunțată s-a adus atingere principiului autonomiei locale, nu poate fi primită, deoarece nu a impus pârâtului să adopte una sau alta din conduitele prevăzute de ordonanță, ci să răspundă, conform aprecierii Consiliului Județean. Este adevărat că, recurentul nu poate fi obligat să adopte o hotărâre de vânzare, ci numai să-și exprime punctul de vedere, fără ca prin aceasta să fie nesocotită autonomia locală.
Sub acest aspect, instanța de fond nu a avut temei să verifice apartenența bunului, lăsând la aprecierea recurentului-pârât să adopte conduita pe care o consideră necesară în aplicarea ordonanței, însă trebuie să aducă la cunoștința petentului această alegere.
Nu pot fi reținute criticile referitoare la apartenența bunurilor la domeniul public, având în vedere faptul că această chestiune nu a format obiect de analiză în fața primei instanțe. Astfel, în ce privește greșita interpretare a situației de fapt existente în cauză, în raport de apartenența spațiului medical în litigiu, se constată că această chestiune nu a format obiectul judecății. Cererea se referă la pronunțarea pârâtului fie asupra vânzării, fie asupra amenajării și dotării spațiului, rămânând numai la dispoziția pârâtului aprecierea asupra acestui aspect, respectiv dacă se încadrează în ipoteza legală și dacă dorește să înstrăineze sau nu spațiul în discuție. Ca atare, nu se poate aprecia ca s-a acordat un lucru ce nu s-a cerut și nici că ar exista o contradictorialitate între obiectul dedus judecății și conținutul dispozitivului.
In esență, se are în vedere faptul că în nr.OUG 68/2008 nu se prevede obligativitatea consiliului de a se pronunța în plen în sensul adoptării unei hotărâri care să stabilească dacă spațiile respectiv se vor vinde sau se vor dota.
Prin soluția pronunțată, instanța nu a negat sau limitat, posibilitatea pe care o are Consiliul Județean de a hotărî dacă vinde sau nu spațiile medicale, reținând dimpotrivă că noul act normativ reglementează o facultate în privința consiliului județean. Conform nr.OUG68/2008, consiliile județene și locale au atât o posibilitate, în concret, să vândă, cât și o obligație, în concret, să amenajeze și doteze spațiile medicale care intră în domeniul ordonanței, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acesteia. Conform prevederilor imperative ale articolului 5 din ordonanță, consiliul aprobă lista spațiilor, în termen de 45 zile de la intrarea în vigoare a ordonanței.
Dacă la împlinirea termenului de 45 zile, pârâtul nu a stabilit dacă, în domeniul privat, există spații ce intră sub incidența ordonanței, alegând fie să le vândă, fie să le amenajeze, se poate considera că acesta nu dorește implicit vânzarea.
Însă, la solicitarea persoanei interesate, conform art.1 din Legea nr.554/2004, autoritatea publică este obligată să răspundă la cererea adresată în termenul legal.
Se determină astfel necesitatea de a stabili care este autoritatea publică ce trebuie să răspundă petentului și dacă președintele Consiliului Județean, în virtutea art. 102 alin. 1 din nr. 215/2001 poate conferi un răspuns la solicitarea formulată.
Adresa nr. 6547/13.10.2008 (47), de care se prevalează pârâtul, pe lângă aceea că este dată pe parcursul procesului, nu poate fi apreciată ca răspuns al Consiliului Județean la cererea intimatului-reclamant în legătură cu aplicarea nr.OUG68/2008, deoarece nu are la bază voința exprimată de consilierii județeni din cadrul Consiliului Județean A - pe care președintele îl reprezintă.
Or, potrivit art.91 alin.1 lit. c) raportat la alin.4 lit.b din Legea nr.215/2001 republicată, Consiliul Județean, în exercitarea atribuțiilor privind gestionarea patrimoniului județului, hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a județului, după caz, în condițiile legii.
Ca atare, Consiliul este autoritatea administrativă deliberativă astfel că președintele Consiliului Județean, care reprezintă județul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice trebuie să transmită răspunsul consiliului.
Reprezentarea județului și semnarea răspunsurilor la petiții ca reprezentant al instituției Consiliul Județean, nu dau Președintelui Consiliului Județean dreptul de a exprima propria hotărâre în domenii aflate în competența strictă a autorității deliberative colective a administrației publice locale, respectiv Consiliul Județean.
Prin urmare, Președintele Consiliului Județean, fiind autoritate executivă, nu este abilitat să exprime el însuși, dar sub pretextul reprezentării Consiliului Județean, răspunsuri ce pot fi exprimate numai de Consiliul Județean, de aici reținerea corectă a judecătorului fondului în sensul de a nu respinge cererea ca rămasă fără obiect, ori ca prematură.
Pentru considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A cu sediul în Pitești, -, nr.1, jud.A, împotriva sentinței civile nr. 540/CA/21 2008 pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ SECȚIA CIVILĂ - COMPLET SPECIALIZAT CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL intimat fiind CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR, cu sediul ales la Cabinet Avocat Individual cu sediul în Pitești, str. - -, Bl.2,.C,.7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex.
11.03.2009
jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
