Obligația de a face. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.212
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.822/07.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul - intimat MUNICIPIUL T prin PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă, avocat, pentru pârâtul - intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului - recurent depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului - intimat pune concluzii de respingere a recursului ca netemeinic și nelegal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 26.06.2007, reclamantul a chemat în judecată MUNICIPIUL T - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMAR solicitând instanței de judecată să oblige pârâtul la eliberarea unei copii de pe autorizația de construire și a documentației tehnice aferente, în baza căruia s-a permis edificarea construcției din T,-, sau în cazul în care nu există aceste acte să i se confirme în scris această împrejurare, cu daune cominatorii de 100 lei RON pe zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în-, că în data de 14.10.1996 a cumpărat imobilul în starea în care se află, în aceeași configurație constructivă ca și acum, și anume cu 5 ferestre la parter și 5 ferestre la etaj cu vedere înspre terenul pe care ulterior s-a construit imobilul din-, că în aprilie 2007, societatea comercială, cu sediul în Reșița, județul C S, a edificat pe terenul din- o clădire cu zid la 40 cm de zidul și ferestrele sale fără a-i cere nici un fel de acord și fără ca în prealabil să fie realizată o grănițuire (notarială sau judecătorească).
Reclamantul a mai arătat că în ceea ce privește grănițuirea, această operațiune era strict necesară, întrucât între cele două terenuri nu exista nici gard și nici un alt fel de semne de despărțire. din fața ferestrei sale are o înălțime de peste 3, iar ferestrele de la parter se află la o distanță de la sol începând cu 1,2, fapt ce duce ca lumina zilei să fie diminuată cu peste 80%.
Față de aceste considerente, reclamantul a arătat că această onstruire a clădirii încalcă Ordinul nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 140 din data de 3 iulie 1997.
De asemenea, s-a arătat că, construcția edificată nu respectă Normele Metodologice din 26 august 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care în finalitatea lor prezintă un aparent pas spre transparență: - art. 4: "Asigurarea transparenței procesului de autorizare - procesului de autorizare - atât la nivelul certificatului de urbanism, cât și al autorizației de construire/desființare - se realizează prin asigurarea caracterului public al acestuia, respectiv prin aducerea la cunoștința publicului a listei actelor emise le către autoritățile administrației publice, precum și prin asigurarea accesului solicitanților la informații privind emiterea acestora, în condițiile prevăzute la art. 37 și art. 53 coroborate cu prevederile Legea nr. 544/2001, care instituie expres și imperativ ce anume informații nu pot fi făcute publice.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2007, reprezentantul reclamantului a învederat instanței de judecată, că temeiul de drept al acțiunii îl constituie legea informațiilor publice, fără a indica un articol din această lege.
La data de 10.10.2007 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, în raport de acțiunea reclamantului, privind anularea "unui act emis după știința sa în 2007" pârâtul a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. În susținerea acestei excepții trebuie avute în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care menționează: (1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, ori reclamantul nu face dovada faptului că s-a adresat inițial autorității emitente a "actului" atacat și după aceea să promoveze acțiune în instanță.
Pârâtul a mai invocat, pe cale de excepție, excepția lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr.822/CA din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL T - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în raport de dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârât, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât reprezentantul reclamantului a învederat instanței de judecată, că temeiul de drept al acțiunii îl constituie legea informațiilor publice, fără a indica însă un articol din această lege, astfel în raport de dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârât, instanța a constatat că în speță nu se impune efectuarea acestei procedurii, întrucât dispozițiile legii speciale nr. 544/2001 nu prevede obligativitatea parcurgerii unei astfel de proceduri, astfel că instanța a respins-o ca nefondată această excepție.
Analizând excepția lipsei de interes a reclamantului, excepție invocată de același pârât, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în baza Legii privind liberul acces la informațiile de interes public, reclamantul poate formula o astfel de acțiune.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța a constatat că acesta solicită obligarea pârâtului la eliberarea unei copii de pe autorizația de construire și a documentației tehnice aferente, în baza căreia s-a edificat construcției din T,-, formulând anterior promovării acestei acțiuni o cerere în acest sens către pârât, cerere aflată la fila 7 din dosar.
Instanța a constatat că solicitarea reclamantului nu constituie informații de interes public, întrucât art. 12 lit. d din Legea nr. 544/2001, exceptează de la accesul liber al cetățenilor, informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii.
Conform art. 14 din aceiași lege,Informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice, însă reclamantul nu a făcut dovada în speță că informațiile ce îl vizează pe vecinul său, ce a edificat imobilul indicat de reclamant, afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
Art. 2 lit. c din Legea privind liberul acces la informațiile de interes public, prevede că,prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă, or, prin actele solicitate de către reclamant se încalcă aceste dispoziții legale imperative, întrucât copia autorizației de construire și a documentației aferente se referă la o persoană identificată.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că temeiul de drept al acțiunii îl constituie doar Legea nr.544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, pentru ca în cererea promovată se specifică temeiul de drept ca fiind "art.1 din Legea contenciosului administrativ, precum și textele legale invocate punctual în cererea sa". Cu toate acestea, i s-a pus în vedere să precizeze temeiul de drept invocat în susținerea cererii sale. A rămas același temei de drept, inclusiv Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1, dar și celelalte normative la care a făcut referire în acțiune.
Datorită reținerii ca temei de drept doar Legea nr.544/2001, instanța de fond a respins acțiunea considerând ca informațiile solicitate în baza acestui act normativ nu constituie informații de interes public "întrucât art.12 lit. d din Legea nr.544/2001 exceptează de la accesul liber al cetățenilor, informațiile cu privire la datele personale potrivit legii". Este o trimitere contextuală la prevederile legale în materie, care au fost invocate și în acțiunea promovată, considerând că documentele solicitate nu pot fi asimilate (nici legal, conform legii persoanei, nici interpretativ lexical - gramatical) unor date personale. În speța dedusă judecății se face vorbire despre documentele care, în baza dispozițiilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, privind autorizarea lucrărilor în construcții, art.4, 37 și 53 se constituie în obligativitatea legală de a asigura transparența procesului de autorizare precum și caracterul public al documentelor despre care s-a făcut vorbire.
Se apreciază că nu există, nicio legătură între datele personale ale persoanei fizice care a obținut documentele solicitate și scopul obținerii acestor documente, și nu în ultimul rând între beneficiarul autorizației de construire și datele personale ale persoanei care reprezintă beneficiarul.
Chiar și în situația în care beneficiarul documentației solicitate de reclamant ar fi o persoană fizică, nu poate fi luată în considerare câtă vreme Legea nr.544/2001 exceptează de la accesul liber al cetățenilor, pe lângă alte informații expres prevăzute în art.12 al legii, doar informațiile cu privire la datele personale ale unei persoane fizice. A solicitat informațiile referitoare la documentațiile care au stat la baza edificării construcției în discuție atunci când în fața ferestrelor sale, la 40 cm față de ele și implicit față de zidul casei sale, s-a ridicat un zid, despre care a auzit că ar aparține formei "", care a cumpărat imobilul din-.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că în ședința publică din data de 26 septembrie 2007, prima instanță a lămurit cadrul procesual al litigiului dedus judecății, sub aspectul temeiul juridic al acțiunii, cu privire la care reprezentantul reclamantului a precizat că îl constituie, Legea nr.544/2001 privind dreptul la acces la informații de interes public.
De altfel declanșarea litigiului de față, a fost determinată de faptul că pârâta Primăria T nu iar fi răspuns reclamantului la solicitarea acestuia, din data de 25 aprilie 2007, de a i se comunica informații de interes public cu privire la imobilul aflat în T,-, solicitare întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, rezultă că pârâta, cu adresa nr. R - 92007 - 251/04.06.2007, i-a furnizat reclamantului datele solicitate, mai puțin copii a autorizației de construire nr.704 din 20.03.2007, precum și a documentației tehnice care a stat la baza eliberării acesteia.
Sub acest aspect, se impune menționarea dispozițiilor art.53 alin.3 din Ordinul nr.1430 din 26 august 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, care prevede că "conținutul documentațiilor cu caracter tehnic, documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, precum și celelalte reglementări urbanistice care au stat la baza emiterii autorizațiilor de construire/desființare, vor putea fi consultate exclusiv la sediul emitentului și numai de cei care pot face dovada că sunt direct interesați sau potențial afectați de prevederile acestora, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului județean/local, după caz", condiții în care reclamantul deși avea dreptul de a uza de această posibilitate, prevăzută de textul legal susmenționat, nu a făcut-o până în prezent.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursul de față ca nefondat, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.822/CA din 7.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/10.03.08
TEHNORED:/11.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
