Obligația de a face. Decizia 2134/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligație de a face -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2134
Ședința publică din 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei - prin primar, cu sediul în comuna, jud. B, împotriva sentinței nr. 926 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, domiciliați în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns viceprimar și funcționar public G, pentru pârâtul recurent, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, reprezentanții recurentului arată că, reclamanții ocupă dispensarul medical din comună din anul 1999, că primul contract de comodat fost încheiat prin anii 2005- 2006 și că reclamanții și-au exprimat dorința de a cumpăra spațiul după apariția Ordonanței 110/2005; în prezent în comună sunt 2 medici generaliști și un stomatolog; comuna are 6020 locuitori și are arondate 9 sate; cel de-al doilea medic generalist a venit în comună cu un an în urmă și, până acum, nu a solicitat cumpărarea spațiului în care își desfășoară activitatea; toți medicii sunt stabiliți în comună; consideră că, prin vânzarea dispensarului s-ar îngrădi accesul altor medici care ar dori să-și desfășoare activitatea în comună.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Viceprimar, pentru recurent, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată, arătând că prin decizia nr.871/9 octombrie 2007 a Curții Constituționale, s- admis excepția de neconstituționalitate a Ordonanței nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ - teritoriale, cu destinația de cabinete medicale și că reclamanții nu sunt îndreptățiți la cumpărarea spațiilor, întrucât nu au primit avizul cetățenilor comunei și al consilierilor locali.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr. 293/E/40/19.01.2009, reclamanții și, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei - prin primar, județul B, obligarea acestuia de a îndeplini toate procedurile prevăzute de nr.OUG 68/2008, în vederea vânzării spațiilor în care-și desfășoară activitatea de medici și pentru care au încheiate contractele de comodat nr. 576 și 577 din 16 mai 2008, cu terenul aferent acestora.
În motivarea cererii, au arătat că din anul 1999 au fost repartizați ca medici stomatologi la Dispensarul Medical, spațiu care era într-o avansată stare de degradare și că, prin forțe proprii, au efectuat lucrări de reabilitare a acestui spațiu. Că, deși conform nr.OUG 110/2005 au încercat să cumpere spațiul medical în care-și desfășoară activitatea, autoritățile locale au refuzat acest lucru, încheindu-le abia în 2008 contractele de comodat nr. 576 și 577/16.05.2008.
Au precizat că, deși s-au adresat Consiliului Local, pentru a li se perfecta formalitățile de vânzare a spațiului cu terenul aferent, în temeiul nr.OUG 68/2008, nu au primit nici un răspuns în acest sens.
În dovedirea cererii au depus probe cu înscrisuri (filele 3 - 13 dosar).
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare (fila 25 dosar), în cuprinsul căreia a precizat că au fost inițiate 2 proiecte de hotărâre privind vânzarea spațiilor și a terenului aferent, respectiv: în anul 2005, deși a fost inițiat un proiect de hotărâre în baza OUG nr. 110/2005, acesta a fost respins de către consilierii locali cu 14 voturi "contra", iar pentru proiectul de hotărâre din 12.02.2009, au votat "împotrivă" 9 consilieri, Consiliul local aprobând doar concesionarea spațiilor și nu vânzarea acestora.
În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri (filele 27 - 35 dosar).
Reclamanții au depus "precizări" (fila 37 dosar), prin care au reiterat motivele din cererea inițială, arătând că reclamanta deține în baza actului adițional la contractul de comodat nr. 29/16 ianuarie 2003 suprafața totală de 33,45. formată din 2 încăperi - 26,35. și 2 holuri - 7,20. iar reclamantului, în baza adeverinței de conformitate nr. 5257/20 octombrie 1999, i s-a atribuit în folosință gratuită, conform nr.OG 124/1998, un spațiu format din 2 holuri de așteptare, cameră surori și sală de naștere în suprafață de 48,77. iar prin contractele de comodat nr. 576 și 577/16 mai 2008, li s-au diminuat aceste suprafețe, situație în care, conform Ordinului nr. 349/2005 pentru aprobarea normelor privind structura funcțională a cabinetelor medicale, nu li se pot elibera autorizații de funcționare de către Autoritatea de Sănătate Publică.
Prin sentința nr. 926/30.09.2009, Tribunalul Botoșani - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea, cu consecința obligării pârâtului să emită o hotărâre privind vânzarea către reclamanți a spațiului medical în care își desfășoară efectiv activitatea medicală și activitatea medicală conexă, precum și cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun, cu terenul aferent acestuia, situat în comuna, jud.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de medici, cărora în baza adeverinței de conformitate nr. 5257/20.10.1999 și actului adițional nr. 29/16 ianuarie 2004 li s-au atribuit în folosință gratuită, conform OG nr. 124/1998, spații medicale pentru desfășurarea activității în care au făcut investiții pe cont propriu; că OUG nr. 68/2008 stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate privată statului sau a unităților administrativ - teritoriale în care funcționează unități medicale înființate și organizate potrivit OG nr. 124/1998, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, împreună cu cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun, deținute legal de către medici și că, deși reclamanții sunt beneficiarii unor contracte de comodat asupra spațiilor în care își desfășoară activitatea și au solicitat pârâtului emiterea unei hotărâri în sensul aprobării vânzării acestora, în mod nejustificat și neîntemeiat consilierii locali au refuzat respectarea prevederilor OUG nr. 68/2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat, în esență, că OUG nr. 68/2008 instituie posibilitatea și nu obligația autorităților administrației publice locale de proceda la vânzarea spațiilor medicale, că prin hotărârea Consiliului Local al comunei, urmare consultării cetățenilor comunei, s- dispus aprobarea concesionării spațiului în care se desfășoară efectiv activitatea medicală și a cotei indivize asupra spațiului comun și nu vânzarea acestora, din considerente de interes public local, în condițiile în care, au fost inventariate în domeniul privat al comunei, aceasta din urmă executând și o serie de investiții pentru reabilitarea imobilului în discuție, iar pe de altă parte, numărul locuitorilor comunei, justifică necesitatea unui număr mai mare de medici, care nu ar putea beneficia de condiții specifice desfășurării activității medicale în ipoteza vânzării dispensarului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Fără echivoc, temeiurile de drept ale pretenției dedusă judecății de reclamanții-intimați sunt reprezentate de dispozițiile OUG nr. 68/2008, ale Legii nr. 215/2001 și ale art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, din interpretarea coroborată prevederilor art. 1 alin. 1 și ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către autoritate publică, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios competente, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Așadar, problema care se pune în speță, esențială pentru rezolvarea raportului juridic litigios, este aceea de stabili dacă refuzul pârâtului- recurent, de a emite o hotărâre în sensul vânzării către reclamanți a spațiului medical în care își desfășoară efectiv activitatea medicală și activitatea medicală conexă, precum și a cotei indivize corespunzătoare din dreptul de proprietate asupra spațiului comun, cu terenul aferent acestora, este unul abuziv și nejustificat, de natură să lezeze interesul legitim al reclamanților, pretins configurat și ocrotit de prevederile OUG nr. 68/2008.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 68/2008, "Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ- teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute (.)".
Textul legal citat consacră fără putință de tăgadă, facultatea și nu obligația autorităților administrației publice locale de a hotărî lista spațiilor și terenurilor aferente, proprietate privată, ce urmează să fie vândute, în exercitarea autonomiei locale administrative și financiare (privind organizarea, funcționarea, competențele, resursele care potrivit legii aparțin comunei - în speță, și atribuțiile prev de art. 38 alin. 2 literele f și h - pentru consiliile locale - din Legea nr. 215/2001 administrației publice locale) și a prerogativelor dreptului de proprietate privată, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 44 din Constituția României și art. 10 din Legea nr. 215/2001.
Interpretarea contrară, în sensul înlăturării posibilității autorităților publice locale de a dispune liber de bunurile proprietate privată unităților administrativ- teritoriale, echivalând cu un transfer silit de proprietate, ar încălca prevederile art. 44 alin 1 și 3 din Constituție și ale art. 1 din primul protocol la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și pe cele ale art. 34 din Constituție, privind dreptul la ocrotirea sănătății, întrucât statul nu va mai putea dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligației de luare măsurilor pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, ceea ce nu poate fi admis, în acest sens statuând și Curtea Constituțională prin considerentele deciziei nr. 871/9.10.2007, prin care s-a constatat neconstituționalitatea OUG nr. 110/2005 și care fundamentat, în realitate, emiterea OUG nr. 68/2008, după cum rezultă din preambulul actului normativ citat.
Altfel spus, interesul legitim ocrotit de OUG nr. 68/2008 trebuie înțeles în sensul ca, sfera persoanelor căreia i se adresează să fie beneficiara vânzării spațiilor în litigiu, în măsura în care autoritățile administrației publice locale hotărăsc în acest sens.
Posibilitatea de opțiune prevăzută de actul normativ citat în favoarea autorităților administrației publice locale, legitimează răspunsul negativ al acestora din urmă, justificat, în cauză, prin avizul negativ obținut în urma consultării cetățenilor comunei, numărul mare de sate și locuitori ai unității administrativ- teritoriale și necesitatea de perspectivă a unui număr sporit de cadre medicale.
Astfel, neaflându-ne în prezența unui refuz nejustificat în soluționarea cererii reclamanților și, pe cale de consecință, unei vătămări a intereselor legitime ale acestora, în mod greșit și nelegal, tribunalul admis acțiunea, sancționând, fără temei, modul în care pârâtul, ca autoritate a administrației publice locale, a înțeles să-și exercite, în conformitate cu principiul autonomiei locale, puterea publică, apreciată eronat ca manifestată excesiv.
Din această perspectivă, investițiile pretins fi făcute de reclamanți în spațiile în litigiu, sunt lipsite de relevanță în acest cadru procesual, putând fi valorificate eventual prin intermediul altor căi legale.
În consecință, Curtea, văzând că hotărârea tribunalului este dată cu interpretarea greșită a legii, în temeiul art. 312 alin 1 -4 raportat la art. 304 pct. 9, 3041Cod pr. civilă, va admite recursul și o va modifica în totalitate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată, pentru motivele arătate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei - prin primar, cu sediul în comuna, jud. B, împotriva sentinței nr. 926 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, domiciliați în comuna, jud.
Modifică sentința atacată în sensul că, respinge acțiunea,ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președintele completului
aflat în concediu, semnează
președintele instanței
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/14.12.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
