Obligația de a face. Decizia 214/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 214
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-reclamantă 2008 L împotriva sentinței civile nr. 319/CA din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care instanța constată recursul declarat și motivat în termen, legal timbrat; având în vedere că, prin întâmpinare, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 2194/103/10.06.2009 reclamanta 2000 a chemat în judecată pârâtul Municipiul P N - prin Primar, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, pârâtul să fie obligat la eliberarea acordului pentru deschiderea exercițiului comercial reglementat de OG nr. 99/2000.
Prin sentința civilă nr. 319/CA din 10.11.2009Tribunalul Neamța respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 20.03.2007, între Școala " ", în calitate de locator și Stop, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafața de 68. teren situat în P N,--74, termenul închirierii fiind de 1 an, respectiv 01.01.2007-31.12.2007. În cuprinsul contractului s-a prevăzut în mod expres la art. 8.3 că subînchirierea totală sau parțială a terenului sau cesiunea terenului este interzisă.
Prin HCL nr. 72/14.02.2008 s-au completat și modificat reglementările privind administrarea imobilelor proprietatea Municipiului P N în care funcționează învățământul preuniversitar, în anexa nr.1 la această hotărâre prevăzându-se că pentru închirierea spațiilor și terenurilor disponibile din incinta unităților de învățământ, contractele vor fi obligatoriu semnate și de reprezentanții primăriei municipiului.
Prin contractul nr. 551/2008 încheiat de Școala " ", în calitate de locator și Stop, în calitate de locatar, s- închiriat suprafața de 68. teren situat în P N, Bd. -, termenul de închiriere fiind de 10 ani. Acest contract nu a respectat dispozițiile prevăzute în Anexa nr.1 la HCL nr. 72/2008.
La data de 4.11.2008 între Stop RL. și s-a încheiat contractul de închiriere pentru spațiul comercial situat în P N,--74, în cuprinsul contractului menționându-se că locatorul este proprietarul respectivului spațiu. Acest contract nu este de natură să producă efecte juridice în sensul recunoașterii unui drept valabil de folosință în favoarea 2008, locatorul nefăcând dovada proprietății spațiului și în consecință, nu poate transmite în mod legal folosința acestuia.
Pe de altă parte, contractul nu poate fi calificat nici ca un contract de subînchiriere, în condițiile în care contractul încheiat între Stop L și Școala " " a expirat la 31.12.2007, iar contractul nr. 551 nu respectă dispozițiile HCL nr. 72/2008 privind semnarea contractului și de reprezentanții primăriei municipiului. Nu se poate aprecia că acest contract a fost încheiat anterior emiterii Hotărârii Consiliului Local nr.72. Deși data închirierii a fost trecută în cuprinsul contractului ca fiind 4.01.2008, acest contract nu putea fi încheiat la respectiva dată întrucât la art. 3.1 se face referire la dispozițiile HCL nr. 72, hotărâre emisă la 14.02.2008. Rezultă în consecință, că respectivul contract a fost încheiat după emiterea hotărârii de Consiliul local, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile HCL nr. 72/2008.
Mai mult, interzicerea subînchirierii spațiului de către locator este prevăzută în mod expres și în cuprinsul acestui contract, respectiv la art. 8.3.
Constatându-se că reclamanta nu face dovada unui drept de folosință asupra spațiului de comercializare pentru care a solicitat acordul autorității administrative, refuzul pârâtei de a emite Acordul pentru deschiderea exercițiului comercial este justificat.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin.3 din OG nr. 99/2000, autoritățile administrative publice locale asigură corelarea autorizării desfășurării unui exercițiu comercial într-o structură de vânzare, cu conținutul certificatului de urbanism și al autorizației de construire. Cum reclamanta nu face dovada dreptului de folosință asupra suprafeței de teren aflat în incinta Școlii " ", teren ce face parte din domeniul public al municipiului și cum potrivit art.6 alin.2 din OG nr.99/2000, exercitarea activității de comercializare în zonele publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, instanța va respinge acțiunea ca nefondată, refuzul pârâtului de emitere a acordului fiind legal.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta 2008 cel, jud. a formulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
Este greșită aprecierea instanței că nu justifică un drept de folosință a spațiului comercial din P N,--74 și că locatorul nu face dovada proprietății spațiului. Această motivare este lipsită de temei în condițiile în care obiectul cauzei poartă asupra refuzului pârâtului de a elibera autorizația de funcționare și nu asupra legalității contractului de comodat încheiat cu proprietarul spațiului. Nu s-a pus în discuție legalitatea acestui contract, dar în acțiune s-a susținut că societatea funcționează legal tocmai în virtutea dreptului de folosință rezultând din acest contract încheiat cu Stop dacă instanța ar fi apreciat că se impune clarificarea situației juridice a clădirii în care funcționează ar fi administrat probe în acest sens. Stop este proprietarul spațiului din anul 1994, spațiul fiind extins și modernizat în baza autorizației de construire nr. 466/9.11.2001.
Nu poate fi reținut nici art. 8.3 din contract întrucât Stop este titularul contractului de închiriere asupra terenului de 62 de mp, teren pe care ăl folosește în continuare. Faptul că a dispus asupra clădirii nu poate fi interpretat ca o subînchiriere a terenului de sub clădire.
Este lipsită de temei legal și interpretarea dată de instanță cu privire la valabilitatea contractului de închiriere nr. 551/2008. Art. 166 pct. 41din Legea nr. 84/1995 reglementează regimul juridic al terenurilor disponibile din incinta unităților de învățământ preuniversitar; aceste terenuri aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, administrarea propriu-zisă aparținând prin delegare unității școlare. În acest context contractul 551/2008 îndeplinește toate condițiile de valabilitate, acordul de voință fiind întrunit în privința ambelor părți care au personalitate juridică și capacitate deplină de exercițiu. Acest contract este ultimul dintr-o suită de contracte încheiate începând cu 1993 și este în curs de derulare, ambele părți prestându-și obligațiile și drepturile izvorâte din contract.
Hotărârea Consiliului Local nr. 72/2008 - care nu prevede vreo sancțiune în cazul lipsei avizelor Primăriei și Inspectoratului Școlar - nu poate constitui temei legal și suficient pentru ca acest contract să fie lipsit de eficiență și legalitate dincolo de voința părților contractante. Nici această hotărâre și nici clauzele contractuale nu stabilesc în sarcina chiriașilor în sensul obținerii acestor avize.
Este greșită și aprecierea că refuzul pârâtului este justificat întrucât certificatul de urbanism și autorizație de construire i-au fost eliberate proprietarul spațiului comercial tocmai în vederea exercitării activității de comerț. Fiindu-i legal transmis dreptul de folosință, eliberarea acordului solicitat se justifică o dată în plus.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate,curtea de apelconstată următoarele:
Hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, tribunalul hotărând asupra obiectului cererii deduse judecății, respectiv asupra refuzului pârâtului de eliberare a acordului pentru deschiderea exercițiului comercial reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. Pronunțându-se asupra acestui refuz tribunalul a respins acțiunea tocmai pentru că l-a considerat justificat (aspect criticat și de recurentă în finalul cererii de recurs). Analizarea atelelor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii sale a fost necesară instanței pentru a aprecia asupra caracterul justificat sau nejustificat al refuzului pârâtului în raport de dispozițiile art. 12 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
Exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului B, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora, astfel cum se dispune prin art. 6 alin. 2 din această ordonanță. Una dintre situațiile în care nu se eliberează acest acord, prevăzută de art. 7 lit. d), este aceea în care se încalcă dispozițiile ordonanței.
Potrivit art. 12 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 autoritățile administrației publice locale asigură corelarea autorizării desfășurării unui exercițiu comercial (prin art. 4 lit. h) exercițiul comercial fiind definit ca una sau mai multe activități de comercializare cu ridicata, cu amănuntul, de tip cash and carry, de alimentație publică, precum și a serviciilor desfășurate de un comerciant) într-o structură de vânzare (definită prin art. 4 lit. j) ca fiind spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale), cu conținutul certificatului de urbanism și al autorizației de construire.
O astfel de corelare nu a putut fi făcută în cauză întrucât certificatul de urbanism și autorizația de construire sunt eliberate Stop, care este și proprietarul structurii de vânzare (spațiul comercial), iar exercițiul comercial a fost solicitat a fi desfășurat de 2008
Contractul de închiriere încheiat, la data de 4.11.2008, între reclamantă și proprietarul spațiului comercial nu este suficient pentru a permite o astfel de corelare atâta vreme cât pentru terenul pe care se află acest spațiu reclamanta nu justifică niciun drept, iar folosirea unei construcții este imposibil de imaginat fără folosirea terenului pe care se află și a terenului care asigură accesul la acea clădire.
Dispozițiile art. 166 alin. 41din Legea nr. 84/19995 - invocate de recurentă în argumentarea valabilității contractului de închiriere nr. 551/2008 - nu evidențiază nelegalitatea hotărârii recurate. Potrivit acestor dispoziții, erenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat fac parte din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și sunt în administrarea consiliilor locale ale acestora, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ. Delegarea administrării nu lipsește consiliile locale de posibilitatea de reglementate în acest domeniu și, prin urmare, consiliile locale nu sunt împiedicate ca, prin hotărârile pe care le adoptă în domeniile lor de competență, să impună anumite avize în scopul închirierii terenurilor la care se referă textul analizat.
Pe de altă parte, hiar dacă s-ar considera că, chiar în lipsa avizului reprezentanților autorităților publice locale, contractul nr. 551/4.01.2008 ar fi valabil, această situație nu ar suplini lipsa titlului reclamantei de a folosi terenul aferent spațiului comercial. De aceea, autoritatea publică locală a considerat necesară încheierea de către reclamantă a contractului de închiriere direct cu municipiul P
În plus, sunt de reținut și dispozițiile art. 166 alin. 6 teza a II-a din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora "bunurile, inclusiv terenurile aflate în administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, disponibile temporar, pot fi închiriate pe bază de contract, încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuirea anuală a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilită de Ministerul Educației și Cercetării. Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în condițiile prevăzute la alineatele precedente se face cu prioritate pentru activități de învățământ - dispoziții care nu au fost avute în vedere la încheierea contractului în discuție.
Contrar susținerilor recurentei, Consiliul local P N, în calitatea sa de autoritate publică locală, avea competența, în temeiul art. 6 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, art. 36 alin. 2 și art. 119-123 din Legea nr. 215/2001, să adopte reglementări privind administrarea bunurilor proprietate publică a municipiului P N, astfel cum a făcut-o și prin Hotărârea Consiliului Local nr. 72/14.02.2008 (anterioară cererii reclamantei de obținere a acordului de funcționare).
Față de cele de preced, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă 2008 L, sat, comuna cel, județul N, împotriva sentinței civile nr. 319/CA din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL PN- PRIN PRIMAR,-, județul N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.r/tehnored
Ex.4
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
