Obligația de a face. Decizia 2176/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2176
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
- - Judecător
Grefier:
******
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 639 din data de 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria comunei și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 639 din 03 martie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Primăria să avizeze planul parcelar aferent tarlalei 32 pentru terenul arabil aflat în extravilanul comunei.
Din întâmpinarea depusă la dosar a rezultat că punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate nu s-a făcut conform art. 27 din Legea 18/1991, respectiv nu s-au efectuat, în teren, delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, al amplasamentului și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, în rezumat, nu a fost făcută punerea în posesie, fapt necontestat de către reclamanți.
Conform art.1 din Legea 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Instanța a constatat că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile mai sus enunțate.
Astfel, nu se poate vorbi de un refuz al autorității de a soluționa o cerere, respectiv cererea reclamanților atâta vreme cât, pentru suprafețele respective nu există un plan parcelar pentru a putea fi avizat.
În tarlaua 32 niciun proprietar nu-și poate identifica și delimita proprietatea având în vedere că în urma măsurătorilor topo s-a constatat că suprafața de teren fizică existentă este de 14 ha, iar în baza Legii 18/1991, s-au emis titluri de proprietate pentru o suprafață de 28,7279 ha, existând astfel o mare diferență între scriptic și faptic, pârâta propunând o diminuare a suprafeței din,pentru toți proprietarii, inclusiv reclamanții și atribuirea, în compensare, a unui teren liber pe un alt amplasament.
Tribunalul a constatat astfel, că nu se poate aviza planul parcelar doar pentru reclamanți, în detrimentul celorlalte persoane care dețin teren în tarlaua respectivă, situația urmând a fi remediată conform legii speciale care guvernează aceste raporturi juridice, respectiv Legea 18/1991.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei Primăria comunei privind avizarea planului parcelar al tarlalei nr. 32, considerând că în acest mod ar fi prejudiciate celelalte persoane care dețin terenuri în tarlaua respectivă.
S-a mai susținut, că pentru a-și motiva refuzul de întocmire a planului parcelar, pârâta și-a invocat propria culpă, susținând că titlurile de proprietate din tarlaua nr. 32 au fost eliberate fără a se efectua punerea în posesie efectivă și măsurarea terenurilor.
Recurenții au mai arătat că între dispozitivul și considerentele sentinței atacate există contradicție, întrucât instanța de fond a reținut inițial, în motivare că acțiunea este neîntemeiată, însă soluția a fost de respingere a acesteia cu motivarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004.
La data de 25.09.2008, intimata-pârâtă Primăria comunei a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului.
Intimata a mai solicitat ca prin decizia ce urmează a fi pronunțată să se dispună diminuarea cu 50% a suprafeței de teren din T 32 și atribuirea, în compensare, reclamanților a unui teren liber, pe un alt amplasament.
Au fost depuse la dosar adresa nr. 7693/2006 emisă de Instituția Prefectului jud. D, decizia civ. Nr. 923/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj și adresa nr. 6739/2008 a Primăriei comunei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Primăria să avizeze planul parcelar aferent tarlalei nr. 32, pentru terenul arabil aflat în extravilanul com..
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că în data de 04.10.2006 între și în calitate de vânzători și -, - în calitate de cumpărători a intervenit contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP sub nr.2050 și privește următoarele suprafețe de teren:
- teren extravilan arabil în suprafață de 17.700 p situat în comuna, sat, P9, județul D, cu vecinătățile: N -, la DE 347, la -, la ppr.344.
În data de 11.08.2006 între în calitate de vânzător și, -, -, în calitate de cumpărători a intervenit contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP sub nr.1568 și privește următoarele suprafețe de teren:
- teren extravilan în suprafață de 20.600 mp, situați în comuna, sat, județul D, cu vecinătățile: la -, la - DE 341, la - și la -. 344.
- teren extravilan în suprafață de 17.100 mp, situați în comuna, sat, județul D, cu vecinătățile: la -, la - DE 347, la - și la -. 344.
După ce reclamanții au devenit proprietarii terenurilor mai sus amintite conform celor două contracte de vânzare-cumpărare, au procedat la efectuarea documentației cadastrale în vederea înscrierii în Cartea Funciară. În acest moment la măsurători s-a observat că în realitate terenul este mai mic decât cel arătat în acte, cu aceeași problemă confruntându-se toți proprietarii din tarlaua 32 situată în satul. Din cauza acestei neconcordanțe nu s-a mai putut continua procedura de înscriere în Cartea Funciară.
Mai arată reclamanții că au făcut demersuri la Primăria solicitând acesteia în mod direct avizarea planului parcelar, însă nu li s-a răspuns nici până în prezent.
La instanța de fond pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând primei instanțe să dispună diminuarea cu 50% a suprafeței de teren din, ce aparține reclamanților și atribuirea, în compensare, a unui teren liber, pe un alt amplasament, întrucât la nivelul comunei punerea în posesie nu a fost făcută pe vechile amplasamente. S-a mai susținut că această situație a fost creată datorită faptului că punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate nu a avut loc după efectuarea în teren a delimitărilor necesare, pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, al amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
S-a mai arătat că în realitate punerea în posesie nu a fost făcută.
Prin sentința supusă prezentului recurs prima instanță a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că obiectul acesteia nu se circumscrie dispozițiilor art. 1din Legea nr. 554/2004, fără a se fi pronunțat și asupra cererii reconvenționale formulată de către pârâta Primăria comunei, deși avea obligația de a se pronunța asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii supuse judecății.
Art. 119 reglementează dreptul pârâtului de a formula cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantului. O asemenea cerere se soluționează de regulă odată cu acțiunea principală asigurându-se prin aceasta o mai bună administrarea a justiției, precum și evitarea unor soluții contradictorii referitoare la pretenții reciproce strâns legate între ele.
Este de principiu, în materia dreptului procesual civil, că părțile au dreptul să hotărască singure cu privire la exercitarea acțiunii și a cererii reconvenționale, determinând obiectul pretențiilor în limitele cărora urmează a fi soluționat litigiul.
Dacă cererile părților sunt formulate confuz, cum este cazul "întâmpinării" formulate în cauza dedusă judecății, de către Primăria comunei, instanța este datoare să le pretindă precizările necesare pentru stabilirea cadrului corect al litigiului și pentru a putea da calificarea corespunzătoare cererilor formulate.
Deși, aparent, o asemenea precizare, în raport cu cererea reclamanților de a se aviza planul parcelar aferent tarlalei nr. 32 poate fi considerată o apărare a pârâtei formulată în condițiile art. 115. motivarea pretențiilor sale în sensul că în tarlaua 32 au fost emise titluri de proprietate pentru 42 ha, deși suprafața de teren aferentă acelei tarlale este doar de 28,68 ha și că se impune diminuarea cu 50% a suprafeței de teren din și atribuirea prin compensare a unui teren liber pe un alt amplasament, lasă să se înțeleagă că pârâta pretinde modificarea titlurilor de proprietate ale reclamanților în privința amplasamentului terenului ce face parte din acestea, aspect asupra căruia instanța avea obligația a se pronunța.
Întrucât Tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului conform art. 312 alin. 5 coroborat cu art. 120, Curtea va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, aceasta pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul urmează ca în raport de obiectul cererii reconvenționale să-și verifice competența materială de soluționare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 639 din data de 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored.CB/2 ex.
13.11.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
