Obligația de a face. Decizia 2185/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2185
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.652 din data de 04 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DGFP O și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 652 din 4.11.2008 Tribunalul Olta respins excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților DGFP O și
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat suma de 9748 lei cu chitanța nr. -/31.08.2007, această taxă fiind percepută în conformitate cu dispozițiile art.214/1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal și potrivit cărora taxa specială de primă înmatriculare se aplică pentru autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone.
Prin OUG nr.50/2008 a fost stabilit cadrul legal pentru instituirea unei taxe pe poluare pentru autovehicule, art.4 stabilind că obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România iar art.11 dispunând ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.ian.2007 - 30 iunie 2008 cu titlul de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind OUG nr.50/2008 se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice.
În acest sens reclamantul a formulat o cerere de restituire a diferenței între suma achitată anterior și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare, întocmindu-se un referat de calcul al taxei de poluare stabilită la valoarea de 6003 lei, o decizie de calcul pentru aceeași sumă și apoi o decizie de restituire cu nr.22761/15.09.2008 privind suma de 3.745 lei reprezentând diferență din care de asemenea au fost scăzute alte datorii fiscale, reclamantului restituindu-i-se suma de 3707 lei conform deciziei de restituire cu nr.5405/26.02.2008, reclamantul recunoscând primirea acesteia.
S-a constat astfel că pârâta Cap rocedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare atât în momentul plății cât și la data restituirii sumei, normele legale instituite de OUG nr.50/2008 privind taxa de poluare fiind respectate întocmai, art.11 din actul normativ respectiv referindu-se la restituirea diferenței dintre suma încasată ca taxă de primă înmatriculare și suma datorată și calculată ca taxă de poluare.
Este adevărat că încasarea inițială a taxei speciale s-a făcut în contradicție cu normele europene, în acest sens instanțele de judecată admițând cererile de restituire a taxelor de primă înmatriculare încasate însă în cauza de față, chiar dacă taxa specială achitată inițial a fost percepută nelegal, prin încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor în statele membre ale Uniunii Europene, restituirea acesteia s-a făcut în temeiul unui act normativ aflat în vigoare la momentul acesta, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat el însuși o cerere de restituire a diferenței de taxe, recunoscând în acest mod legalitatea prevederilor OUG nr.50/2008.
S- luat act de renunțarea la cererea formulată de reclamant față de pârâta MEF și se va respinge excepția necompetenței materiale a tribunalului privind soluționarea cererii, întrucât în cauză nu este vorba despre contestații ce au ca obiect taxe sub valoarea de 1 milion lei, așa cum susținut
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, arătând că s-a făcut o greșită aplicare legii, considerând că sunt incidente în cauză dispozițiile unui act normativ ulterior, actul în temeiul căruia se achitase această sumă de bani.
Actul normativ care reglementează taxa de poluare produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, neavând incidență pentru sumele achitate ulterior.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată.
Și-a întemeiat recursul pe dispoz. art. 304 pct. 9 și 3041Cod pr. civilă.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand, pentru care a achitat taxa de înmatriculare în cuantum de 9748 lei, cu chitanța nr. -/31.08.2007.
După achiziționarea autoturismului reclamantul a procedat la înmatricularea sa în țară, achitând cu chitanța nr. -/31.08.2007 suma de 9748 lei
Plata acestei taxe este obligație legală derivată din reglementările codului fiscal, capitolul - Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule -, intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că soluția primei instanțe este netemeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
O corectă și justă aplicare a prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, impune ca autoritatea judecătorească să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va admite, se va modifica sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului și va fi obligați pârâta C și DGFP O să restituie reclamantului suma de 6003 lei, actualizată la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.652 din data de 04 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții DGFP O și Administrația Finanțelor Publice C să-i restituie reclamantului suma de 6003 lei actualizată la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//6.05.2009
Jud. fond T
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
