Obligația de a face. Decizia 2243/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2243/2008
Ședința publică din 17 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 1227 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat de la Baroul Cluj, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatul.
La data de 7 octombrie 2008 pârâtul intimat Primarul municipiului C-N a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declară reprezentantul recurentului că nu are alte cereri sau probe.
Curtea găsește recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii introductive de instanță, fără cheltuieli de judecată. oral motivele de recurs arătând că nu se poate susține coexistența a două acte administrative, respectiv a două certificate de urbanism și că nu putea fi tratat terenul ca fiind unul încadrat într-o altă unitate teritorială de referință, cum ar fi V2 - spații verzi publice cu acces limitat de folosință specializată sau V3 - spații verzi pentru agrement sau alte similare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1227 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N având ca obiect constatarea refuzului nejustificat, cu exces de putere, reprezentat de certificatul de urbanism nr.1020/19.03.2008, cu privire la emiterea unui certificat în scop de construire, și să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de urbanism cu scopul înscris pentru construire.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 4750 mp teren, situat în C-N,--48 înscris în CF nr.- C și a formulat cererea pentru eliberarea unui certificat de urbanism, în scopul realizării de lucrări de construire pe acest teren.
Prin certificatul de urbanism nr.1020/19.03.2008 pârâtul arată că nu se poate demara procedura în vederea eliberării autorizației de construire întrucât OUG nr.114/2007 interzice schimbarea destinației terenurilor prevăzute ca spații verzi, reducerea sau strămutarea lor.
Instanța a apreciat ca nejustificată cererea reclamantului reținând pe de o parte că potrivit și C-N imobilul reclamantului este inclus în zona, amenajări sportive din zone rezidențiale, iar pe de altă parte în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea certificatului de urbanism nr.1020/19.03.2008 și acesta nici nu a fost revocat, instanța nu poate dispune obligarea la emiterea unui alt certificat de urbanism.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii introductive.
Recurentul apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut că obligarea la emiterea unui nou certificat de urbanism așa cum a fost solicitat prin acțiunea introductivă nu este posibilă și ar atrage coexistența a două certificate de urbanism întrucât această cererea are un accesoriu, o soluție de admitere a acestei cereri fiind posibilă și condiționată de constatarea și declararea ca nejustificat a refuzului reprezentat de chiar certificatul de urbanism nr.1020 din data de 19.03.2008.
În ceea ce privește caracterul nejustificat al refuzului recurentul apreciază de asemenea ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond întrucât nu putea fi tratat terenul ca fiind unul încadrat într-o altă unitate teritorială de referință, cum ar fii, amenajări sportive din zone rezidențiale - întrucât definirea acestei - conduce la înlăturarea tezei că această ar constitui din punct de vedere aou nitate cu funcționare reglementată în mod exclusiv ca spațiu.
Recurentul apreciază că legiuitorul potrivit art.I OUG nr.114/2007 prin care se modifică și completează art.71 din OUG nr.195/2005 nu a prevăzut o interdicție de construire a terenurilor proprietatea particulară a persoanelor de drept privat.
Concluzionând recurentul arată că instanța de fond a realizat o greșită aplicare a legii în sensul că a ignorat dispozițiile exprese din art.I pct.28 din Legea nr.265/2006, fiind exceptat expres de la schimbarea de destinație aceste terenuri care sunt proprietate particulară chiar și atunci când pentru ele documentațiile de urbanism prevăd o destinație de spațiu.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefundat pentru următoarele motive:
Referitor la prima critică și care vizează împrejurarea că în mod greșit instanța de fond a reținut că, obligarea la emiterea unui nou certificat de urbanism nu este posibilă și ar atrage coexistența a două certificate de urbanism nu subzistă întrucât chiar în ipoteza în care s-ar admite că cererea de constatare a refuzului nejustificat este principală, iar cea de obligare la emiterea unui nou certificat de urbanism are caracter accesoriu, obligarea la emiterea unui nou certificat de urbanism pentru același amplasament fără ca în prealabil să fi fost analizat cel anterior emis, ar contraveni dispozițiilor art.30 și 34 din Legea nr.350/2001 nefiind posibilă existența a două certificate de urbanism cu conținut diferit.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991, republicată, raportat la art.29 din Legea nr.350/2001 "certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Regimul economic al imobilului se referă, așa cum prevede art.31 lit.b din Legea nr.350/2001, coroborat cu art.31 alin.3 lit.b din Ordinul nr.1430/2005 la folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări ale administrației publice locale cu privire la obligațiile fiscale ale investitorului.
În speță, imobilul pentru care s-a solicitat certificatul de urbanism este cuprins, conform și în - - amenajări sportive din zone rezidențiale, utilizările admise fiind numai amenajări pentru participarea sportului în spații descoperite. Conform regulamentului, sunt interzise orice schimbări ale funcțiilor spațiilor verzi publice și specializate și diminuarea suprafețelor înverzite.
Prin urmare, raportat la încadrarea terenului în și, în mod corect s-a apreciat că elaborarea PUZ, și nu este posibilă, considerent pentru care nu este întemeiată nici cea de-a doua critică formulată.
Soluția pronunțată de prima instanță s-a dat printr-o corectă aplicare a legii, în speță fiind incidente și dispozițiile OUG nr.114/2007 privind schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, iar interpretarea recurentului în sensul că, dispozițiile art.71 din OUG nr.195/2005, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.114/2007 ar fi aplicabile doar terenurilor proprietate publică și că prima instanță nu avut în vedere dispozițiile art.I pct.28 din Legea nr.265/2006 nu poate fi primită de către instanța de recurs, întrucât alin.2 al art.71 din OUG nr.195/2005 a fost introdus prin Legea nr.265/2005 articol în întregul său modificat prin OUG nr.114/2007.
În consecință, pentru toate aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursului reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 1227 din 27.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./07.11.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
