Obligația de a face. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.225/CA
Ședința publică de la 2 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1364 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.2002, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 1 iunie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1364/14.10.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă excepția tardivității formulării contestației, sens în care s-a respins pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților
Prima instanță a fost învestită cu cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Călărași, prin care reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Bas olicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta la plata sumei ce va rezulta din actualizarea compensațiilor bănești acordate în baza Legii nr.9/1998.
Reclamantul a arătat că împreună cu ceilalți moștenitori indicați în Ordinul nr.1883/2005, au primit compensații bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în sumă de 1.268.581.718 lei, susținând că la data stabilirii compensațiilor și până la validarea lor prin ordinul menționat, s-a scurs un interval de timp în care valoarea s-a modificat ca urmare a inflației, fiind îndreptățit la actualizarea despăgubirilor.
În drept, au fost invocate disp. art.31 din nr.OG94/2004, art.8 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.615/26.03.2008 instanța sesizată a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei la Tribunalul Constanța, având în vedere norma derogatorie reglementată de art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -secția contencios administrativ fiscal la data de 21.04.2008.
Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a învederat instanței căa intrat în posesia compensațiilor bănești cuvenite în anul 2005 și respectiv 2006,dar pârâta avea obligația actualizării acestor despăgubiri conform art.31 din nr.OG94/2004, art.8 din Legea nr.9/1998 și art.4 lit. g din nr.HG286/2004, având în vedere că Ordinul nr.1883/2005 a fost emis cu depășirea termenului de 60 de zile de la adoptarea hotărârii nr.1434/2003.
La termenul de judecată din 09.09.2008 instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității, având în vedere că reclamantul a primitîn totalitatedespăgubirile cuvenite (în anul 2005, respectiv 2006), cât și disp. art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 republicată.
Reclamantul, prin note scrise, a solicitat respingerea excepției motivând că, în cauză, sunt incidente disp. art.3 din Decretul nr.167/1958, astfel că actualizarea sumei stabilită prin Ordinul nr.1883/2005 solicitată prin cererea dedusă judecății se înscrie în termenul de prescripție de 3 ani.
Pârâtul nu și-a precizat poziția procesuală față de obiectul cererii, dar în conformitate cu disp. art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului nr.1883/2005.
Examinând cu prioritate excepția tardivității instanța în conformitate cu disp. art.137 Cod proc. civilă, prima instanță admis-o, reținând că, potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 republicată "hotărârile comisiilor centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Art.31 din nr.OG94/2004 și art.8 alin.1, 2 și 4 din nr.HG1643/2004, stabilesc împrejurarea că beneficiarii compensațiilor acordate pot ataca ordinul în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Față de textele legale menționate, termenul de 30 de zile este un termen special, derogatoriu de la prevederile Decretului nr.167/1958.
În speță, așa cum a precizat și reclamantul, despăgubirile cuvenite și stabilite prin Ordinul nr.1883/2005 au fost încasate de cei îndreptățiți în anul 2005, respectiv2006, iar acțiunea vizând actualizarea sumei prevăzută prin ordinul menționat a fost introdusă la instanță în data de 05.03.2008, cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr.9/1998 republicată.
Faptul că prin cererea dedusă judecății nu se contestă legalitatea Ordinului nr.1883/2005, ci vizează "obligația de a face", nu avea relevanță, deoarece "reactualizarea compensațiilor", derivă din actul administrativ supus cenzurii contenciosului administrativ.
Chiar dacă s-ar fi ajuns la concluzia că, față de obiectul cererii, "obligație de a face", erau incidente disp. art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007, și în această situație termenul de introducere a acțiunii a fost depășit.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, arătând că nu a făcut contestație la ordin, ci acțiune pentru despăgubiri, conform indicelui de inflație.
Examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 05.03.2008, obiectul cererii fiind obligarea pârâtei B la actualizarea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 9/1998 prin Ordinul nr. 1883/19.04.2005 temeiul juridic indicat constituindu-l prevederile art.31 din OG nr.94/2004, art.8 din legea nr. 9/1998, art. 4 din Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 94/2004.
Propunerea de eșalonare a sumelor acordate cu titlul de despăgubiri a fost cuprinsă în Ordinul de validare nr. 1883/2005, recurentul reclamant având calea specială a contestării acestui act administrativ pentru actualizarea despăgubirilor stabilite anterior prin hotărârea Comisiei județene C nr. 1434/31.07.2003, în termenul prevăzut de art. 8, alin.1 din HG nr. 1643/2004.
Ordinul de validare a fost emis la data de 19.04.2005, iar acțiunea reclamantului recurent a fost înregistrată la data de 05.03. 2008, cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ pe care putea să-l conteste.
Chiar dacă recurentul a formulat precizări privind calificarea acțiunii sale ca fiind una distinctă de calea contestației prevăzute de Legea nr. 9/1998, instanța reține că, sub imperiul legii speciale reparatorii, sunt prevăzute căi de atac și termene speciale ce pot fi urmate de persoanele nemulțumite și care au fost vătămate în drepturile lor prin emiterea actelor administrative în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
În virtutea temeiului juridic pe care partea interesată a înțeles să-l precizeze în acțiunea sa, Curtea constată că cererea ce a investit instanța de judecată era supusă termenului de decădere de 30 de zile, termen ce a fost depășit, acțiunea fiind tardivă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1364/14.10.2008 a Tribunalului Constanța, urmând a respinge recursul declarat de reclamantul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamantul, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1364 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.2002, având ca obiect obligația de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 iunie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/02.07.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
